12,606 matches
-
aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atenție, apucase deja căruciorul, pardon, vă rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de sâmbătă plutea într-o ceață fină, o pânză de tifon în fața soarelui. Orașul puerilizat, alintare, lentoare. Domnul profesor se prezentase pe la 9, neașteptată oră. Însemna că se trezise devreme. Era în alb complet, însemna că azi avea zi liberă. Perfect ras, catotdeauna. În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
masă rotundă din colțul din fund, din stânga, al încăperii. Harry Brightman (fost Dunkel), Tom Wood și Nathan Glass. Tocmai au terminat de făcut comanda (trei antreuri diferite, trei feluri principale diferite, două sticle de vin - una cu roșu, una cu alb) și s-au întors la băuturile care le-au fost aduse la masă nu mult după ce au intrat în restaurant. Paharul lui Tom e plin cu bourbon (Wild Turkey), Harry soarbe dintr-un martini cu vodcă și, în timp ce mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână, imitație Brooklyn Dodgers și, oarecum spre mirarea mea, un duo lucios de pantofi autentici de lac Mary Jane, împreună cu rochia de pânză roșu cu alb pe care am cumpărat-o la final, modelul clasic, cu guler rotund și cordon legat într-o fundă la spate. Când am ajuns cu toate mărfurile la apartament trecuse mult de ora trei, iar Tom nu mai era acolo. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și festinul ratat pe care ni l-a pregătit, dar mă îndoiesc că ospățul din Burlington poate întrece ceea ce împodobește masa de la Chowder Inn. Victorioasa Lucy, eliberată din iminenta sclavie, apare la cină îmbrăcată în rochița în carouri roșu cu alb, cu pantofii negri de lac și șosetele scurte și albe, cu margini dantelate. Nu știu dacă Stanley e insensibil la comportamentul altora sau doar exagerat de discret, dar nu a făcut încă nici un comentariu cu privire la tăcerea fetei. Dar, la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe cont propriu și sunt perfect mulțumit de decizia de a mă stabili în Brooklyn. După atâția ani petrecuți în suburbii, descopăr că orașul îmi place și că deja m-am atașat de cartierul meu, cu amestecul său mișcător de alb, cafeniu și negru, cu corul său stratificat de accente străine, cu copiii și copacii lui, cu familiile de muncitori săraci, cuplurile de lesbiene, magazinele alimentare coreene, sfântul indian cu barbă, în roba lui albă, care îmi face o plecăciune ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Debbie și nu pot să nu mă gândesc că e o fată foarte drăguță. Păi, nu trebuie să fii geniu să-ți dai seama de asta, subliniez eu. Stăm în magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat în alb și argintiu. Da, știu că e doar noiembrie și suntem în L.A., dar pomul de Crăciun e aranjat și dă o senzație ciudată. De fapt, nu aștept cu nerăbdare Crăciunul anul ăsta pentru că, din nou, nu am organizat nimic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un an. Scrie negru pe alb. Arunc hârtia pe birou, spre el, iar el o privește Încruntat. — Emma, partea asta din anunț se referă doar la candidații excepționali. Tu nu ești pregătită pentru o promovare, crede-mă. Va trebui să dovedești că meriți mai Întâi. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În viața mea. De o mie de ori mai nașpa decât cele de la magazin. De unde naiba le-o fi luat ? — Nu, zic panicată. Serios. Prefer să rămân cum sunt. Toată lumea trebuie să fie costumată, spune Cyril apăsat. Scria negru pe alb În memo ! — Dar... și ăsta e un costum ! arăt iute spre rochia mea. Am uitat să vă spun. E Îhm... un costum cât se poate de autentic, o rochie pentru o petrecere de vară, stil anii douăzeci... — Emma, astăzi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o fixează de-a dreptul ofensată. — Nu vreau să aud nici o teorie, spun. Uite ce e, chestia asta a fost extrem de dureroasă pentru mine. Nu vreți să-mi respectați sentimentele și s-o lăsați baltă ? O clipă, mă privesc amândouă alb, după care se Întorc una către cealaltă. — Opt ? face Lissy iar. Cum ai reușit să ai atât de multe ? — Simplu ca bună-ziua. Dar sunt sigură că și ale tale sunt la fel de bune, spune Jemima regal. Începe tu, te rog. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu i se-nchide bine peste dinții cu strungăreață. Avea obiceiul cumva nenatural să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le făcea să arate stacojii de parcă ar fi fost rujate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută verticală aspră la rădăcina nasului, o bască muncitorească pe cap, ochii cu foarte mult alb, gura strâmbată într-un rictus spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un geam prin care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în geam, Aleks a simțit, sub izmenele purtate cam mult, ceva ce nu mai simțise de vreo cincisprezece ani, mădularul cu care concepuse două fete, astea care acum erau departe, în emigrație, și-a simțit deci, sub izmenele de un alb aproximativ, mădularul înfierbântat. Fierbințeala i-a urcat până-n urechi, deși numai el avea impresia că toată lumea, chiar și Mary care l-a rezolvat scurt, se uitau numai la excrescența lui. Ascuțirea asta a simțurilor pământești cică vine la cei aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea să întoarcă vreo pagină, până la urmă ea bombăne cu ochii în carte Dacă mă simt urmărită, nu pot să citesc, eu, atât de transpus, nici n-am înțeles decât când ea și-a transfocat pe mine bilele ochilor fără alb. Recuzita romanului început într-o vară e tot mai ușoară, probabil de aceea trebuie să-mi ridic artificial febra creativă binefăcătoare. În camera de lucru, unde soarele bate doar în primele ore după răsărit, timpul se comprimă miraculos: câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sfârșitul războiului. La fel ca pe C., și pe el l-a văzut o lume întreagă consultat de medici străini. Îi căutau păduchi în părul ondulat de mizerie, pe urmă îl căutau la dinți ca pe cămile. Degetele lui, cu albul unghiilor contrastant în mizeria mâinilor, umblă nervoase în barba de patriarh biblic sau de Marx, accesoriu nou pentru un sunnit.) Toată viața lui, generalul n-a simțit nevoia de somn, ba chiar s-a antrenat și pe el și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pot pleca la spital, cu ambulanța chemată de salvatorii mei. Aici mi-a revenit îndată pofta de vorbă, în timp ce un doctor mai bătrân mă examina: Dumneavoastră, zic, nu vă place să pescuiți? Ba da, domn’e, zâmbește fin omul în alb, da’ nu la copcă! Trei zile cât am stat în spital, iarăși fără nici un tratament special, doar cu tensiunea luată zilnic și cu o mâncare infernală fără sare, m-am trezit vecin de salon cu Bănică, actorul din Călărași care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pac, a închis. Articolele de presă cotidiană nu-mi trezeau nici un interes în dimineața lungă, pișăcioasă. Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe care nu l-am gustat încă), vreau doar să spun că în dimineața aceea, mâncând fără să simt gusturi vulgare, a mers. Brusc mi se pare că am descoperit explicația lipsei mele de substanță, privind cu o concentrare dureroasă albul mesei de bucătărie la care scriu doar ocazional - albul întrerupt, de la prima treime a lungimii mesei, de modelul alb-albastru al feței de masă vechi. Trebuie iar să mă teleportez în copilăria mea depărtată din Barbu Văcărescu, într-o după-amiază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să spun că în dimineața aceea, mâncând fără să simt gusturi vulgare, a mers. Brusc mi se pare că am descoperit explicația lipsei mele de substanță, privind cu o concentrare dureroasă albul mesei de bucătărie la care scriu doar ocazional - albul întrerupt, de la prima treime a lungimii mesei, de modelul alb-albastru al feței de masă vechi. Trebuie iar să mă teleportez în copilăria mea depărtată din Barbu Văcărescu, într-o după-amiază de vară cu miros greu de motorină, urcând de la garajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dar ei nu se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
coadă. Când sună gongul, lovește oglinda cu pumnul. În oglinda spartă apare chipul lui Yunhe. Machiată și costumată pentru rol. Sunt gata să continui eu spectacolul, zice fata. M-am pregătit. Vă rog, domnule, acordați-mi o șansă. Cchipul tău alb de pudră își râde... Directorul recită o arie de pe la mijlocul piesei. Roșul trebuie să mai învețe de la buzele tale. Yunhe deschide gura și își lasă vocea să-i răsune. Carne de zăpadă, oase din jad, vis al visurilor tale, inegalabilo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
principală în viața reală, îl poate realiza pe scenă. E dimineața devreme și ceața e deasă. Vaporul ajunge în cele din urmă în Marea Chinei de Est și se îndreaptă spre fluviul Huangpu. Siajul elicei navei e un arc de alb care taie apa întunecată. Când fata se întoarce cu fața spre prova navei, Shanghaiul se află acolo, cu profilul atingând norii. Vaporul alunecă lipsit de grație în dana sa. E coborâtă pasarela. Mulțimea se năpustește, se înghesuie. Ea a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în atac pentru a-i cinsti numele. O voce care o imită pe cea a unei ghicitoare de noroc, îmi zice: Doamnă, ai în gură un cârlig de aur. * Trenul străpunge ninsoarea deasă. Frumusețea copacilor de gheață din nord și albul total o mișcă în mod straniu. E în drum spre un doctor. Un doctor rus. Și-a făcut un control pentru durerea crescândă. I s-a descoperit un chist pe colul uterin. Nu știe de ce vrea să meargă în Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un spațios pavilion cu două etaje deschise, având opt laturi, cu acoperișul cu streșini duble construit din țigle smălțuite în auriu. Acum, este acoperit de o pătură de zăpadă. Plânge în voie și se simte înțeleasă - dispariția unei mari actrițe. Albul, suferința. Singură în lumea picturală. Le-am cerut servitorilor să-mi aducă cărțile cu poze, legate în material. Am început să studiez personalitățile Orașului Interzis. Împărtășeșc cu împărăteasa văduvă interesul pentru operă. În zilele foarte frumoase, vin să-i vizitez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]