25,860 matches
-
ruini de palaturi domnești. Iată o descriere superbă a muzeului făcută de pana profesorului Gicu Boșcănici : Prima încăpere cucerește interesul vizitatorilor cu frumoasele costume populare specifice zonei, din care nu lipsesc costumul alb de mireasă, dar și cel pe fond albastru care de atâtea ori a încântat privirile celor ce ascultau corul din Domnești. Tradiționala ladă de zestre, multicolor înflorată este la loc de cinste, păstrându-se peste ani misiunea de “păstrătoare a zestrei fetelor gata de măritiș”. Dintre obiectele de
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
reprodus pe afișul expoziției și pe invitații. Aceasta arată importanța capodoperei, ea fiind reprezentativă pentru începutul secolului al XVI-lea, când putem vorbi de o cristalizare sau maturizare, a artei icoanelor în Țara Românească. Fecioara, înveșmântată cu rochie si bonetă, albastre, este drapată într-un maforion roșu-vișiniu închis, poartă Pruncul pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă arată spre textul filacerului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul Fecioarei este redat clasic, dar cu talent și expresivitate
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
Venit de prin astral dintr-un uitat buchet Ce va-nflori-n april să îl miroși din nou... E primăvară verde la mine în pădure Acolo în lăcașul uitărilor de sine Aștept iubire nouă săruturi să îmi fure Din visele albastre, din rugile divine... Și de vei fi tot tu acela ce va naște O primăvară nouă la mine în tăceri Ca pe o înviere te voi primi de Paște Cu răstignire nudă, cu Lacrimi și dureri.... Referință Bibliografică: Te-aștept
TE-AŞTEPT CA PE-O-NVIERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340825_a_342154]
-
a întrupat jumătatea mea Mă arde carnea când suferința o supune, Când vine coborând din vremuri o simt o stea Aprinsă în măduva fiecărei ore bune. Am patru umeri Doamne când alături este Două inimi ne bat în pieptul nostru albastru, Iar drumul pe care mergem e o poveste A omenirii ce-și caută menirea pe-un astru. Îmi curge sângele în valuri când ea naște, Durerea o simt precum mielul tăiat în van, Însă copilul din noi aduce-n casă
FLOAREA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340820_a_342149]
-
dorul Prinzându-și lacrima între scaieți... Îmi place să fiu singură în toamne Cu liniștea ce-mi cântă rugăciune Bat clopote și glasul lor adoarme Tristețea , lacrimă de-nchinăciune... Și-mi pleacă visul spre iubiri, firește Spre ochiul magic de sclipiri albastre Acolo încă,iasomia înflorește Și macii au culoarea răstignirii noastre... Referință Bibliografică: Singură în toamna mea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
SINGURĂ ÎN TOAMNA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340829_a_342158]
-
cosmică a energiilor vitale este evocată prin elementul acvatic, fie că este vorba de lacrimă, apă sau ninsoare. Stării de liniște de la început îi ia locul, în final, zgomotul care ucide. Într-un cântec sublim/ Izvoarele săltau/ La visul tău albastru/ Și florile plângeau/ Odată cu tine./ De după zări mă priveai/ Cu lacrima ta de soare/ Și cânta inima mea/ Împreună cu lacrima ta nebună/ Te iubeam, te iubeam/ Dar acum a sfârșit această iubire/ Apa nu există decât la un preț foarte
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
nepăsătoare, Căci flori ai multe în grădină. Pământul este plin de poame, Dar ochii tăi n-au timp să vadă; Ți-aduci aminte când ți-e foame, De mărul dulce din livadă. Pământu-ți este ca o casă, Cu toate apele albastre; Cum geme el, ție nu-ți pasă, Pământ nu ai și tu în glastre? Prin aer zboară păsărele Ce-ți cântă vara la fereastră, Dar vrei să zbori mai sus ca ele, Tu e ș ti o o pasăre măiastră
PĂMÂNTUL ESTE PLIN DE IARBĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340854_a_342183]
-
ecou. E var-acum, iubito, pădurea-i amorțită sub valul de căldură ce urcă tropical, și-aștept un glas de mierlă să-mi fluiere romanța cu aripi de lumină venită din astral.. La ceasul, când amiaza își toropește glasul sub vămile albastre arzând cu dor sub frunți, te-aștept pe potecioara care-ți cunoaște pasul, să urci, să urci, iubito, în munții mei cărunți. Leonid IACOB Referință Bibliografică: vis de vară / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 586, Anul II
VIS DE VARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340864_a_342193]
-
carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaștri. Taina vine din sființire, ... Citește mai mult Încă nu depășeam cu un cap clanța ușii, poate și datorită faptului că mă tunsese tata chilug, în urma unei boacăne făcute cu a lu' Codiță - prietenul meu cel mai bun ... în toate nebuniile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/340899_a_342228]
-
carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaștri. Taina vine din sființire, ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/340899_a_342228]
-
De atunci, întreaga operă a scriitorului mi s-a părut foarte apropiată. Dorința de a scrie a devenit imperioasă, posibilitatea de publica a devenit imposibilă. Ideile mele nu se aliniau cerințelor vremii. După câteva extemporale date în fața „băieților cu ochi albaștri”, impulsurile creative s-au mai estompat. Unii vehiculează azi o rezistență prin cultură. Sigur că au rezistat, pentru că nu și-au pierdut nici posturile pe care le dețineau prin universități sau prin edituri și nici dreptul de a beneficia de
I REMEMBER ... de ION CATRINA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340877_a_342206]
-
Publicat în: Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului De curând, prestigioasa Editură „ANAMAROL” din București a trimis la tipar un volum de excepție al poetului, publicistului și eseistului Gheorghe Stroia. Este vorba de volumul de versuri: „Albastru glas de înger”. Numele omului de cultură Gheorghe Stroia și creația lui poetică nu mai constituie o surpriză pentru publicul cititor din țară și din străinătate. Volumul de versuri recent apărut nu face altceva decât să întregească și să consolideze
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
George Lesnea, Tudor Arghezi, Nicolae Labiș, Virgil Carianopol, Ion Pillat, Magda Isanos, Ion Brad, Radu Cârneci, Alexandru Andrițoiu, Nichita Stănescu, Ion Crânguleanu, Horia Zilieru etc. Este meritul poetului Gheorghe Stroia de a-și găsi un loc distinct printre ei. Poezia „Albastru glas de înger” care deschide Partea I, intitulată sugestiv „Albastru glas”, curge lin spre sufletul cititorului. Rareori se întâlnește în poezie un omagiu mai sincer și mai ardent ca la Gheorghe Stroia. Poetul vede chipul mamei pretutindeni și-l identifică
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută!/” Rugăciunea către mama sa e pentru că, pentru poet, chipul mamei sale este sacru. /„E chipul mamei mele o ploaie vis, bogată, / Aroma cea de smirnă, icoană preacurată./” Pentru poet, mama este: „Albastru glas de înger, din cerul meu cu stele,/ „Ești inima cea vie ce-mi bate cu putere!/” Prezentă în viață, încă de la începuturi, mama este: „Mâna ce trece peste frunte-mi,/ Lacrimă în mare taină,/ Liniștea sădită-n bobi de
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaștri. Taina vine din sființire, scrisul vine ... când ești copt și te apuci să scrii simțire, și-nverzești cu timp cu tot! Și taina a venit, într-o noapte de octombrie, când s-au așezat toți în jurul meu, luându-mă la
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
stolul lebedelor... Emilian Oniciuc- 27.05.2017 Azi am privit infinitul și am văzut în el oamenii infiniți... Credem că suntem identități definite... De fapt suntem: „nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung, întins perfect, liderul (lidera) lor în vârful triunghiului... Țipetele de dor deasupra celor trecute spre reîntoarcerea de la început.... Este ceva diferit de grația
AZI, DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340918_a_342247]
-
Lebedele sunt deosebite, adevărate balerine ale creației dar sunt singure în propriul stol... Valsează destinul cu grația îngânfării, cu plutirea ușoară spre destinul final într-un țipăt prelung... Unii dintre noi suntem gâștele care dau un tur printr-o duminică albastră, în căutarea stolului care completează triunghiul perfect al plecării spre reîntoarcere... Suntem infiniți într-un triunghi echilateral spre deosebire de lebedele care țipă în cercul închis, auzit doar de elitismul celor cinci colțuri... Hai, să fim serioși! Este doar o altă duminică
AZI, DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340918_a_342247]
-
în căutarea stolului care completează triunghiul perfect al plecării spre reîntoarcere... Suntem infiniți într-un triunghi echilateral spre deosebire de lebedele care țipă în cercul închis, auzit doar de elitismul celor cinci colțuri... Hai, să fim serioși! Este doar o altă duminică albastră...! Emilian Oniciuc- 27.05.2017 Foto: internet Referință Bibliografică: Azi, duminica... (5) Gâștele din stolul lebedelor... / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilian Oniciuc : Toate Drepturile Rezervate
AZI, DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340918_a_342247]
-
infinitatea de dincolo și dincoace de sine. Cam așa spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă bancă Macedonski murmura în mustață, a la Hitler: „O! Dumnezeule, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem și ura”. - Sunt versuri din „Excelsior”, îmi șoptește Ionuț. Sunt scrise în 1886. - Știu! Dar noi în ce an suntem?! Tot acela în care ne-am întors în timp?! - Da, ai dreptate, este
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Deodată se deschise un luminiș în mijlocul căruia se aflau mioarele și Ionel. Boierul se ascunse după un tufiș și ascultă. Băiatul cânta din fluier. O melodie duioasă se ridica din poieniță către vârfurile arborilor și apoi se înălța către cerul albastru. Parcă vântul se oprise în loc, păsărelele amuțiseră, frunzele nu mai tremurau, iar apa izvorului nu mai curgea. Totul părea ca un vis plăcut, totul era plin de farmec și poienița cuprinsă de o vrajă ca de basm. Oițele se strânseseră
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
interpretată de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
mai drept, cel mai drag și scump nouă- secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Piața Republicii fremăta de lume. În mulțimea multicoloră și în atmosfera de sărbătoare vedeai cu ușurință sute de uniforme albastre, sute de chipuri zâmbitoare, sute de elevi așteptând cu nerăbdare să sosească conducătorul iubit al națiunii noastre. Cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu ne emoționează în avanpremieră națională : "În ziua începerii noului an de învățământ adresez profesorilor și elevilor din Botoșani, împreună cu
VIBRÂND LÂNGĂ INIMA ISTORIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340975_a_342304]
-
luăm angajamentul să urmăm întocmai indicațiile secretarului general al partidului nostru drag. Dio trebuie să se adune în fața foilor albe : Lucrarea scrisă la literatura română, examenul de bacalaureat. Începu să scrie. Cuvintele cugeau tumultos din stiloul plin ochi cu cerneala albastră a speranței . Istoria acestor urmași ai romanilor celor viteji și ai dacilor celor drepți este străbătută de la un capăt al ei la celălalt ca de un râu de sânge și de nori. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (151) Referință Bibliografică
VIBRÂND LÂNGĂ INIMA ISTORIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340975_a_342304]
-
se ridică Dansând în unde azurii. Ce roșu,galben,verde-i totul Ce alb intens,ce diafan Pe-atolul de corali din botul De stâncă gri,gri de ocean! Pisici de mare sau meduze Pești în banchize și delfini Moruni albaștri dând din buze Anghile,stropi de aer ,fini Sau cetacee-nșelătoare Alge diverse unduind Fante de soare,orbitoare Pești stând la pândă sau dormind Și-n feeria dintre ape Sirena peste tot,domnind Cântând cu o tristețe mută Ea la
FEERIE SUBACVATICĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340977_a_342306]
-
te bucuri de răsplată aleasă, Să știi că ești feblețea lui Dumnezeu, Vână de aur în nobil minereu! Veșnicia ți-a fost dată mireasă, De omeneasca moarte nu-ți mai pasă. CONCERTUL NIMFELOR Nereidă, nălucă sau naiadă, Din care zări albastre ai răsărit? Din ce catedrală te-am dezidit? Din ce ramuri te-am rupt, din ce livadă? În coroană de regină mărgărit, În munți silhui, amețitoare driadă, Minunea unde ar fi putut să șadă? Cum de tocmai la noi a
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]