7,971 matches
-
s-o privească, se uita doar la Andrei Vlădescu, acum în picioare în spatele scaunului, zicând: „Vasăzică, dai în mine, dom’le?“. „Lasă-l în pace“, striga Patricia, „n-a dat nimeni în tine, nu te mai țin puterile și ai alunecat“, abia acum bărbatul întorcându-se spre ea, ducându-și arătătorul la buze, apoi împungând aerul către ea, „Tu să taci, curvă!“. „Ce-ai spus? Ce-ai spus? Mai repetă o dată. Mai repetă odată, ticălosule și lepădătură! Cum îți permiți? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încercat să-și amintească de când nu le mai văzuse. De când refuzase să le mai vadă, simțind că inima i se golește, că în jur nu-i decât indiferență și interes și că se va prăbuși în hăul deschis de ele. Alunecase numai; nu se prăbușise. Acum știa că așa ceva simțise. S-a scuturat, clătinând din cap, nu-i posibil. Dar era posibil. A știut că au fost în el îngrijorare și nemulțumire și agitație și greață. A crezut că știe foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voinică, avea un glas melodios, nu dogit, îi plăcea să petreacă și să se îmbrace bine, dar fără extravaganțe. Învățase să aibă secretele ei și într-o zi și-a spus că, oricât i-ar displăcea maică-sa, simte cum alunecă tot mai mult spre părerile ei dintr-o solidaritate a neamului femeiesc căreia nu i se poate împotrivi. Insistențele femeii energice își puseseră până la urmă amprenta pe educația și părereile ei. Dorea să scape de grijile mărunte, să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i spună de mai multe ori să se miște, să se târâie până la patul pe care s-a prăbușit, căzând de fapt într-un gol fără sfârșit, se agăța cu mâinile de perna care voia să plutească și continua să alunece în golul acela uriaș, singur, până a adormit. Lucrurile n-au mers bine nici în zilele următoare. A doua zi Andrei Vlădescu s-a dus la Ioana Sandi să ia traducerea unui text imens, pe care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ale bețișorului ce-l îndemna să răspundă. Dar toate erau inutile, pentru că nici una din amintirile astea nu reușea să rămână cu el și pierea și mușchii obrazului îi palpitau nervos, gustul de cocleală îi cuprindea gura și gâtlejul și el aluneca absorbit de un gol cu margini lustruite. „Stai o clipă! Stai o clipă!“ Se simțea ca un pește în aer. Era convins că așa s-ar simți un pește în aer. Prin urmare, nu era înnebunită de dor, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ojă, uitându-se lung la ea. Andrei Vlădescu se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate, s-a oprit în dreptul ușii deschise a balconului, urmărind perechile care treceau pe stradă. Voia să vorbească și nu era în stare. Simțea cum alunecă, cum se prăbușește departe de toate lucrurile din jur, indiferente și inutile, exact cum simțise cu câteva seri mai înainte. Asta-i disperare, își spunea. Vreau să vorbesc și sunt incapabil, un nod oribil așezat în gât mă împiedică. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei extraordinare îl tulbura, dar se simțea bine. Golul acela cu gust amar-sălciu-piperat-grețos se căsca iarăși în el și îl cuprindea disperarea când trupul ei era înghițit de mulțime. Se liniștea imediat, o mai văzuse, reușise s-o mai vadă, aluneca pe trotuare ca amețit și ore întregi i se părea că se află sub o vrajă în care vindecarea și iubirea și apropierea și binele sunt posibile. Pe urmă mintea lui se agăța de un gest din acea zi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pătată de lumina mereu mai caldă, săptămânile ce par un veac de singurătate și iarăși de la capăt clipele și zilele în care trebuie să-și cumpere flori, pentru că așa simte, și trebuie să umble, pentru că așa simte, și trebuie să alunece pe lângă acea casă, pentru că iarăși nu se poate împotrivi unui imbold din el pe care nici măcar nu se străduiește să-l înțeleagă, imbold de mult numit suferință sau durere, dar care ar putea să nu fie asta sau ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se retragă fără să insiste s-o mai recucerească. Nu se mai uita la ochii ei mici și apoși, își coborâse privirile spre buzunarul halatului alb deasupra căruia erau țesute cu sânge literele numelui ei. I se părea că alunecă peste ceva spongios, moale, simțea o ușoară greață și vorbele femeii continuau să se audă ca sub un clopot de sticlă. Nu voia să reacționeze. Literele numelui scris cu roșu îi jucau în fața ochilor, cu aerul fierbinte și mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
comuniști să zburde să-și consolideze poziția - tărăboiul de la Glasgow era doar exemplul cel mai cunoscut. Ce să fiu sincer, sperasem că s-a terminat cu tâmpeniile astea odată cu moartea lui Bevan. Unde-mi mai găsesc eu locul dacă partidul alunecă tot mai mult spre stânga? Se vorbește că Wilson va fi viitorul lider, ceea ce ar fi un adevărat dezastru. În primul rând, pentru că tipul mă urăște și mă disprețuiește. Nu-mi răspunde niciodată la salut nici la Comisii, nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în medicul meu. Din câte observ, în ultimul timp își dedică aproape toată energia echilibrării bugetului și reducerii costurilor. Am avut impresia că nu eram luată în serios. Mă străduiam să mă concentrez în timp ce îmi spunea asta, dar privirea îmi aluneca spre ceilalți comeseni pe măsură ce restaurantul se umplea. Începeam să mă gândesc că eram prost îmbrăcat. Aproape nici un bărbat nu purta cravată, dar tot ce aveau pe ei părea scump și chiar Fiona părea să fi reușit să se adapteze mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea. S-ar putea. Simțeam apropierea iminentă a unuia dintre acele momente critice care-ți schimbă viața: unul dintre acele puncte de cotitură, când fie profiți de ocazia care ți se flutură iute pe sub nas, fie privești neajutorat cum îți alunecă printre degete și dispare în neant. Știam deci că, mai presus de orice, trebuia să continui să vorbesc, chiar dacă nu prea mai aveam nimic de spus. Știi, întotdeauna mi s-a părut că norocul e ceva negativ. Întotdeauna am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de-o clipă, apoi își încrucișă brațele și își încovoie umerii, retrăgându-se în sine. — Chiar sunt obosită, spuse ea. Trebuie să mă retrag. — Bine. Dar înainte de a pleca, mi-am lipit din nou mâna de gâtul ei și am alunecat amândoi într-o îmbrățișare stângace la început, dar nu conta, am insistat și până la urmă ne-am strâns tare în brațe: m-am agățat de tăcerea ei și, închizând ochii ca să nu văd imaginea noastră reflectată în fereastra din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai ușor. În scurt timp, terenul a devenit neted și la un moment dat ne-am pomenit un drum nemaipomenit - cobora, dar nu prea brusc, doar atât cât să prinzi puțină viteză, să-ți iei picioarele de pe pedale și să aluneci înainte, în timp ce vântul îți mângâia fața și îți șuiera în urechi și lacrimi plăcute de bucurie îți țâșneau în coada ochiului. Preț de-o clipă, am simțit cum anii se desprind ca o povară grea de pe spatele pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deja în viața ei nevinovată? Era ca și cum pe ecran ar fi început să apară crăpături și această cumplită realitate se scurgea afară: sau ca și cum bariera de sticlă se prefăcuse în mod miraculos în lichid și fără să-mi dau seama alunecasem peste prăpastie ca un Orfeu visător. Toată viața încercasem să-mi găsesc drumul spre cealaltă parte a ecranului: de la vizita mea la cinematograful din Weston-super-Mare. Însemna că în sfârșit reușisem? Doctor Gillam m-a prevenit în privința aparatului respirator. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
permis câteva momente de relaxare În timpul scurtei și silențioasei călătorii. Miresme pătrunzătoare de parfum scump se amestecau cu mirosul de haine de piele noi și transformau liftul dintru-un vehicul În funcțiune practică Într-un mediu aproape erotic. Liftul a alunecat pe nesimțite de la un etaj la altul, oprindu-se din loc În loc pentru a permite diverselor splendori să coboare la Chic, Mantra, The Buzz și Coquette. Ușile se deschideau silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
AICI? a urlat el din toți bojocii, atât cât poate urla cineva În falset. EȘTI DRĂGUȚĂ, DAR PREA NORMALĂ. ȘI CE AI PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n călcâie și mi-au inspectat fiecare centimetru pătrat. Emily asista la Întregul spectacol cu un rânjet Întipărit pe față. Tăcerea era insuportabilă. — CIZME PÎNĂ LA GENUNCHI? CU FUSTĂ PÎNĂ LA GENUNCHI? TU VORBEȘTI SERIOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mănânc chiar eu friptura, dar ideea că fusese pe biroul Mirandei cu câteva clipe mai devreme mi-a provocat repulsie. Am dus tava la bucătărie și am Înclinat-o În așa fel Încât tot ce se găsea pe ea a alunecat direct În coșul de gunoi - toată mâncarea gătită și condimentată cu grijă, farfuria de porțelan, bolul metalic cu unt, cutiuța cu sare, șervețelul de pânză, tacâmurile, cuțitul de friptură și paharul Baccarat. Duse au fost toate. Ce conta? O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
joace squash mai târziu. Dar el a scos din ea o cutie maro pe care scria „Ediție limitată!“. Scrabble. Ediție de colecție, În care tabla era montată pe propriul suport, iar plăcuțele aveau marginile ușor ridicate, pentru ca literele să nu alunece. Îl admiram amândoi de vreo zece ani Încoace În magazinul special de jocuri, dar nu se ivise nici o ocazie care să justifice cheltuiala. — O, tată. Nu trebuia să Îl cumperi! Știam că jocul costa peste două sute de dolari. — O! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai potrivit moment de a o șterge tocmai la Paris, a zis ea În chip vag, și mi‑am dat seama că o adevărată avalanșă de sentiment de vinovăție din partea unei mame evreice e pe punctul de a Începe să alunece binișor spre mine. — De ce anume? Și când anume ar fi momentul potrivit? — Nu te supăra, Andy. Voiam doar să spun că nu te‑am văzut de luni Întregi - nu ne plângem, doar tata și cu mine știm amândoi cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spărgător metalic de nuci. Duncan nu se apropia niciodată de bol fără să simtă pînă În fibra oaselor, parcă, micul șoc inevitabil care s-ar produce dacă o persoană neglijentă ar ridica spărgătorul de nuci și l-ar lăsa să alunece peste porțelan. Dar nucile se aflau și azi În bol, cu stratul lor de praf lînos, neclintit, iar Duncan avu timp să se uite Îndeaproape la cîteva tablouri agățate strîmb pe perete - căci toate stăteau strîmb În casa asta. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În afară o singură venă, umflată de căldură. O studie, o apăsă și o văzu cum cedează; se gîndi apoi la sîngele care pulsează În ea și se scutură puțin. MÎna Îi alunecă de la Încheietura Juliei pe picior În jos, și Începu să i-l maseze. Julia zîmbi. — E plăcut. Avea picioare late, lipsite de frumusețe - picioare de englezoaică, Își zise Helen; singura parte neatractivă a corpului ei, iar ea le dădea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe-o sfoară. Julia o prinse pe Helen de Încheietura mîinii, se copilări, prefăcîndu-se că o trage după ea. — Hai odată! Hai repede! O să pierdem parada! Își trecu degetele de-a lungul palmei lui Helen, apoi le lăsă să-i alunece. — Asta te face să te simți așa, nu crezi? Ce melodie e asta? Își răriră pașii și ascultară cu mai mare atenție. Helen clătină din cap. — Nu-mi dau seama. Ceva modern și discordant? — Cu siguranță nu. Muzica crescu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le plăcu, pe jumătate Însorit, pe jumătate umbrit. Pămîntul era tare și iarba foarte galbenă. Helen puse sacoșa jos și despături bucata de creton; o aranjară, Își scoaseră pantofii, apoi așezară mîncarea. Berea era Încă rece, de la frigider, iar sticlele alunecau delicios În mîna Încălzită a lui Helen. Dar se Întoarse la scaoșă și, după ce căută o clipă, ridică privirea. Am uitat deschizătorul, Julia. Julia Închise ochii. — La naiba. Mor să beau ceva. Ce putem face? Luă sticla și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-l revendice. Merseră de-a lungul pîrÎului În direcția opusă și găsiră un pod. Stătură pe cocoașa lui fumînd; Reggie o prinse de talie și-și puse palma pe fundul ei, mișcîndu-și degetul mare astfel Încît rochia și juponul alunecau pe chiloții din mătase. Apoi aruncară mucurile țigărilor În pîrÎu și le urmăriră cum o se fugăresc. Reggie se uită atent În apă. — SÎnt pești aici, zise el, d-ăia mari, de rîu, uită-te! Coborî lîngă pîrÎu, Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]