9,447 matches
-
de rafie. • Aspectul fraged și culoarea cicoarei se intensifică la frig. • Pentru a o recolta, tăiați-i tulpina chiar de deasupra solului sau pur și simplu culegeți frunzele. Cu cât recolta este mai târzie, cu atât cicoarea va fi mai amară. • Cicoarea se păstrează la frigider cam două-trei săptămâni în pungi întredeschise. Dovleacul, familia cucurbitacee • Pentru o recoltă bogată, culegeți dovlecii o dată pe săptămână. Fasolea, familia leguminoase • Fasolea agățătoare trebuie neapărat pusă pe araci, altfel plantele se încolăcesc, sufocându-se reciproc
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
mai fragede și mai bune dacă sunt consumate în 48 de ore de la recoltare. Roșia, familia solanacee • Roșiile dumneavoastră vor fi viguroase dacă la începutul sezonului le stropiți cu o soluție formată din 60 ml (1/4 canăă de sare amară dizolvată în 8 l de apă. Plantat alături de roșii, busuiocul scade gradul de aciditate al fructelor. • Înlăturați tulpinele care nu au nici frunze, nici fructe, prinzându-le încet între unghia degetului mare și cea a degetului arătător. • Pentru o recoltă
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
frecvent. • Vânăta este leguma care atrage cele mai multe insecte dăunătoare; urmăriți-le cu atenție, pentru ca imediat ce veți găsi o insectă să o înlăturați, prevenind astfel înmulțirea lor. • Recoltarea vinetei se face atunci când coaja devine lucioasă. Vinetele cu nuanțe închise sunt mai amare. Dacă o coacere excesivă îi dă un gust amar, una insuficientă generează o substanță toxică numită solanină. • Când recoltați vinetele, nu trageți de codiță pentru a rupe fructul. Tăiați codița cu ajutorul unui cuțit bine ascuțit la aproximativ trei centimetri deasupra
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
urmăriți-le cu atenție, pentru ca imediat ce veți găsi o insectă să o înlăturați, prevenind astfel înmulțirea lor. • Recoltarea vinetei se face atunci când coaja devine lucioasă. Vinetele cu nuanțe închise sunt mai amare. Dacă o coacere excesivă îi dă un gust amar, una insuficientă generează o substanță toxică numită solanină. • Când recoltați vinetele, nu trageți de codiță pentru a rupe fructul. Tăiați codița cu ajutorul unui cuțit bine ascuțit la aproximativ trei centimetri deasupra fructului. • Pentru a scăpa de gustul amar al vinetei
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
un gust amar, una insuficientă generează o substanță toxică numită solanină. • Când recoltați vinetele, nu trageți de codiță pentru a rupe fructul. Tăiați codița cu ajutorul unui cuțit bine ascuțit la aproximativ trei centimetri deasupra fructului. • Pentru a scăpa de gustul amar al vinetei este suficient să o cojiți, deoarece substanța responsabilă de acesta se află imediat sub coajă. Limacșii Limacșii nu ies decât seara pentru a se hrăni cu frunzele plantelor. Iată câteva sugestii pentru a scăpa de ei: • Așezați cutii
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
în psihologie. ZÂMBETUL TĂU Zâmbetul tău e-un fenomen Care merită studiat Îndelung. Mă-ncântă ca un refren La al cărui sunet înalt Nu ajung. E rar zâmbetul tău, E tot mai rar, Și îl vreau. Îmi face rău, Este amar, Beau. (Din poeziile de dragoste ale dr. Andrei) Cuvânt înainte la ediția a doua Ghidul apropierii între tineri Ești fată sau băiat? Știi răspunsul acestei întrebări pe dinafară, nu și pe dinăuntru.... Oare chiar te-ai îndrăgostit? Știi răspunsul pe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 343) Totuși, afirmarea scriitorului în plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui înspăimântătoare, viziunea critică amară și necruțătoare asupra claselor dominante îi creează neplăceri. Mai mult, teribilul său nonconformism atrage numeroase dușmănii ale unor oameni sus puși. Astfel, comedia D-ale carnavalului este fluierată, iar scurta perioadă de directorat la Teatrul Național (stagiunea 1888-1889) se sfârșește
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dedică câteva pagini din studiul său lui Mihai Ralea, referindu-se în particular la eseul „Caragiale și Balzac“ (1926), din care extrage unele idei, și anume: „Eroii lui Caragiale sunt sănătoși sufletește, trăiesc fără tensiune, fără mari ambiții, fără deziluzii amare și fără ciocniri tragice“. Ralea afirmă de asemenea că: „Majoritatea acestor personaje sunt simpatice“. În mod sigur, teatrul lui Caragiale prezintă și canalii precum Cațavencu și Agamiță Dandanache, dar cei doi nu sunt identici. Doar Agamiță Dandanache este odios; Cațavencu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
le dintre cele două apar frecvent, iar fiul intervine, de fiecare dată, departeamamei sale. Anastasia Crețu les cu se plânge, la 1780, de soțul ei, Nicolae Fălcoianu, cu care este măritată de patru ani și cu care a tras „mult amar și ne caz“. Pricina neînțelegerilor dintre cei doi se dovedește a fi soacra, caracterizată de noră ca: „fă mee rău tă cioa să și cumpită“. Pus să alea gă între nevastă și mamă, Fălcoianu refuză să și părăsească mama, amenințând
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în termenii sociologiei lui P. Bourdieu. Aceasta presupune pe de o parte angajament, implicare, militantism, iar pe de altă parte respectul cel mai deplin față de adevăr. La timpul său, Maiorescu nu ezita să formuleze chestiunea tranșant: "Critica, fie ea și amară, numai să fie dreaptă, este un element neapărat al susținerii și propășirii noastre, și cu orice jertfă și în mijlocul oricăror ruine trebuie împlântat semnul adevărului". Sfera ei de acțiune e practic fără limite. Mai vie, mai corozivă în epocile de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pertinente și mai cuprinzătoare. Nu o vom discuta aici. Ea ar merita să fie tradusă la noi, ca și monografia din prestigioasa colecție napolitană "Gli Storici", unde N. Iorga stă alături de J. Grimm, Otto Hintze, H. Ritter von Srbik, Michele Amari, Ramon Menedez Pidal, T. Mommsen ș.a. E o bună companie, desigur, ca și aceea pe care o promite seria de studii și eseuri "L'Oriente Europeo", deschisă cu volumul de față sub conducerea editoarei însăși. De ce a ținut să inaugureze
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
259 Abelio, R., 186 Accoce, Pierre, 158, 160, 162, 163 Adamescu, G., 101 Alecsandri, Vasile, 147, 154, 203, 206 Alexandrescu, Petre, 16 Alexandrescu, Sorin, 170 Alexandru, Macedon, 2, 11, 32, 57, 95, 145, 147, 149, 150, 151, 227, 242, 273 Amari, Michele, 222 Anagnosti, M., 259 Andreescu, Ștefan, 16 Andropov, I., 162 Apostu, George, 263 Apuleius, 185 Aquino, Thomas d', 185 Arch, G.L., 200 Ariès, Ph., 187 Aristotel, 49, 81, 83 Aron, Raymond, 165, 166, 195 Atatürk, 80 Augier, Emile, 85
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pasul, căci zărise o masă liberă în fund, într-un colț retras. [G.P. Antim, voce hors câmp] Bravo, Maestre! se auzi din nou strigat. Să știi că te prinde bine... E o elevă de-a mea, răspunse cu un zâmbet amar. Ultima mea elevă. O să auziți curând despre ea." Pentru Maria, traversarea localului alături de Antim înseamnă recunoașterea ei publică în calitate de discipol și, firesc, îi va mulțumi: "[P.M. Maria și Antim la masă, probabil din profil] Când se așezară, unul în fața altuia
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Ordeanu s-ar fi părut că e o luptă fără iertare, tăcută și strânsă, așa cum va fi fost între oamenii peșterilor, când se sugrumau bâjbâindu-se în întuneric să-și smulgă un vânat sau o femeie". Târziu, dimineața, simte gustul amar al victoriei, dar nu îl poate savură nici macar după plecarea unui Ordeanu copleșit de pierderea ultimelor resurse ale uriașei sale averi. Îngrozit de singurătate, obosit de un somn "chinuit de vedenii" (între care cea mai intensă rămâne, și după trezire
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
propria soție, relație care să îi faciliteze un divorț bănos; în fine, debutul în fond poetic al straniei pasiuni erotice a lui Theodorescu pentru guvernanță atrăgător-parșivă a copiilor lui Alexandru, alături de care protagonistul va experimenta, ceva mai tarziu, si gustul amar al eșecului matrimonial. Încă din debutul părții a doua a filmului, spectatorul care își mai propune să identifice în ficțiunea lui Daneliuc reminiscențele lecturii din Cezar Petrescu trebuie să se recunoască, practic, învins. Pe scheletul epic din Omul din vis
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și-a bătut unică fiica, Rodovica, pentru că a greșit cu cel mai bicisnic flăcău din sat. Dacă față ar fi greșit cu un băiat înstărit, omul ar fi știut cum să rezolve situația creată. Dar așa rușinea lui era mai amară pentru că trebuia să se înrudească și să dea o zestre bună unuia care nu era un fruntaș al satului. Povestea Rodovicăi va constitui pentru început subiectul nuvelei Rușinea. Cam în aceeași perioadă, Rebreanu a stat de vorbă cu un flăcău
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
față de matematică, fascinația romantismului, convingerile ideologice. "Spiritul meu nefericit se află, tulburat, la mijloc, între formă extremă a raționalismului, care este matematică, și forma cea mai dramatică și violență a iraționalului"32 spune el însuși. Sábato crede că, în ciuda prezentului "amar" pe care il trăim și care ne obligă că, prin gesturile și faptele noastre, să exprimăm "neliniștea, pericolul și oroarea", nu trebuie să uităm speranța, curajul și solidaritatea dintre oameni, pentru că "în fața violenței și morții semenilor noștri, trebuie să rezistăm
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sursă de bucurie, nu ca banalitate. În schimb, pentru Cioran, este imposibil să încerci să introduci în existența oricare germen de necesitate și finalitate cum ar fi iluzia supereroului la Nietzsche pentru că ar constitui renunțarea la a mai trăi cu amarele scuze ale lucidității. Existența este superflua, este lipsită de boală neesențialului. Cu toate acestea, viața este tiranica și locul unde își exercită această tiranie este eu-ul, spune Cioran: "Universul începe și se termină cu fiecare individ în parte, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o dăruire firească și dintr-un elan irezistibil, poate fecunda și sufletele altora și poate comunica o intimitate caldă și senina. Aceea ce rezultă din suferință ascunde prea multe lacrimi și suspine pentru a nu împrăștia raze de o claritate amară, în care punctele negre pătează puritatea iubirii. Este prea multa renunțare, prea mult chin și prea multă neliniște, pentru că aceasta iubire să fie altceva decât o infinită concesivitate. Ierți totul, admiți totul, justifici totul".2 Iubirea este pentru Cioran încă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care Dumnezeu l-a lăsat în părăsire. Cioran nu se lasă "sedus de baia de imbecilitate", ca toți ceilalți, "răcoriți sau îmbătați de absolut", așa cum îi scrie lui Jeni Acterian 18. După perpeliri religioase, nu rămâne decât un gust amar, de "vid în ființă", care nu poate fi învins prin nici un mijloc. Cioran vrea să dialogheze cu Dumnezeu: "Când strig: Doamne!, atâta timp cât durează strigatul meu, El există. E suficient: ce mi-aș putea dori mai mult?"19. Atitudinea indiferență a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un instrument pe cale de dispariție, este adus din Germania, iar argentinianul îl alege inconștient, pentru sunetul lui ce pare o agonie, ca și sufletul său. "Omul tangoului este o ființă profundă care meditează la trecerea timpului cu melancolie. Cu o amară deznădejde, se confruntă cu misterul final și, prin trăirile sale, isi strigă revoltă existențiala. Revoltă care reface mitul lui Prometeu care a furat focul de la zei ca să-l dăruiască omului. Focul vital care îi menține starea agonica pentru a lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un ritual", unde o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare la ordinea metafizica"162. De aceea omul tangoului reunește cele patru elemente heraclitiene: pământ, foc, aer, apa: el vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
va dati seama de primejdiile sănătății și de avantajele bolii", spune Cioran în Convorbiri,79 arătându-se interesat doar de oamenii cu mintea tulburata sau distruși. Li se adresează, prin scris, numai lor sau în primul rând lor. Ne avertizează amar că "ar fi fost mai bine să nu fi existat civilizație și omul să fi rămas la nivelul Bibliei, mai precis al Facerii"80. Medicamentul ce și l-a aplicat Cioran a fost "înnegrirea paginii", insă Cioran nu te lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu poate revendică total tradiția Europei. Și, ca și cum asta ar fi puțin, spune Sábato, încă nu s-a terminat de construit și definit o patrie, când lumea care a dus la apariția acestei țări a început să se dărâme. Conchide amar Sábato: "Ceea ce înseamnă că, dacă lumea asta e un haos, noi suntem un haos la patrat"60. Literatura pentru Sábato este un exercițiu profund, care nu trebuie să fie în funcție de nici o altă considerație exterioară, iar un scriitor adevărat este un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lipsă de justiție și de frivolitate, că este aproape imposibil să transmiți valori noilor generații. "Cum o să putem transmite marile valori copiilor noștri, din moment ce nu mai poți distinge dacă cineva este omagiat pentru că este erou sau criminal?"104 se întreabă, amar, Sábato. Scriitori ai suferinței, preocupați deopotrivă de om, cu tot ce are el mai tragic, sufletul, văzut că o regiune sfâșietoare și ambigua, sediu al înfruntării necontenite dintre trup și puritate, dintre nocturn și lumina, câmp de luptă între furii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]