9,933 matches
-
tavan. Candelabrele enorme erau de cristal, căminele de marmoră și oglinzile de Veneția. Există și un salon de muzică, cu mobilier stil Louis XV, picturi și un pian Stainway. Cam aceștia erau vecinii noștri din Pocitos și "casele lor". Clădirea ambasadei României n-avea nici stil baroc, nici neoclasic, era o construcție stil "realist socialist", cu tencuiala căzută, roasă de igrasie, cu o grădină în față sălbăticită, o Cenușăreasă care putea arăta bine dacă era îngrijită. Și mi-am asumat eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aveam de unde plăti oricât, aveam doar 12000 de dolari cu care trebuia să mă descurc. Legal pentru orice cheltuială mai mare trebuiau prezentate MAE 5 oferte. Am contactat 5 firme de construcții și am primit 5 oferte, cu prețuri "pentru ambasadă" între 15000 și 22000 de dolari. Cum în plimbările prin cartier văzusem multe vile frumoase în șantier, am întrebat meșterii pe ici pe colo cam cât m-ar costa o reparație și zugrăvire exterioară de atâția metri pătrați. Am primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meșterii pe ici pe colo cam cât m-ar costa o reparație și zugrăvire exterioară de atâția metri pătrați. Am primit niște prețuri mai omenești și pe meșterul care mi-a propus cea mai bună ofertă l-am adus la ambasadă, a văzut despre ce e vorba și am bătut palma. Primisem 12000 de dolari pentru exteriorul clădirii, dar pentru interioare mi s-a comunicat că "la anul". Cum în saloanele de protocol, când trecea o mașină pe stradă riscai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui Eminescu Cenușăreasa devenise Prințesa și arăta superb, ca o mireasă, în alb strălucitor și cu borduri ici și colo de cărămidă smălțuită roșie. Aranjasem și gradina, tăind toate tufele crescute aiurea, plantasem trandafiri și iasomie, semănasem gazon, iar în fața ambasadei plantasem un palmier și tufe de leandri roz și albi. Toți trecătorii și vecinii întorceau capul să ne privească ambasada, iar diplomații care ne treceau pragul ne felicitau pentru transformările radicale. Am făcut fotografii ale pereților clădirii și ale clădirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de cărămidă smălțuită roșie. Aranjasem și gradina, tăind toate tufele crescute aiurea, plantasem trandafiri și iasomie, semănasem gazon, iar în fața ambasadei plantasem un palmier și tufe de leandri roz și albi. Toți trecătorii și vecinii întorceau capul să ne privească ambasada, iar diplomații care ne treceau pragul ne felicitau pentru transformările radicale. Am făcut fotografii ale pereților clădirii și ale clădirii în ansamblu înainte și după renovare, un set expediindu-l la MAE, ca să știe "pe ce-au dat banii", și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
treceau pragul ne felicitau pentru transformările radicale. Am făcut fotografii ale pereților clădirii și ale clădirii în ansamblu înainte și după renovare, un set expediindu-l la MAE, ca să știe "pe ce-au dat banii", și altul păstrându-l la Ambasadă "pentru orice eventualitate"(se fac periodic pe zone controale administrativ-financiare și când ești întrebat pe ce ai cheltuit "banii poporului", e bine să ai pregătită "dovada"!). Eram fericit și mândru nevoie mare de "Casa Albă", cum era identificată acum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
orice eventualitate"(se fac periodic pe zone controale administrativ-financiare și când ești întrebat pe ce ai cheltuit "banii poporului", e bine să ai pregătită "dovada"!). Eram fericit și mândru nevoie mare de "Casa Albă", cum era identificată acum în cartier Ambasada României. Lucrările făcuseră însă și o victimă în cadrul personalului misiunii, administratorul cel rubicond declarând că e epuizat, că muncește prea mult, că ritmul activității impus de mine e prea-prea... Nu eram mulțumit de el, nici de cum arăta, nici de cum muncea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
electrică era veche, iar la cele 14 tablouri electrice ale clădirii nu exista nici o siguranță și nici o schemă a instalațiilor, toate tablourile fiind simple cutii cu o încâlceală de fire și releuri prinse cu chibrituri. Cum cu o asemenea "instalație" ambasada putea oricând să ia foc, am chemat un electrician român stabilit la Montevideo, care și-a făcut cruce de ce a văzut, și după o săptămână de lucru aveam siguranțe și fiecare tablou avea schema lipită pe capac! Noul șofer-administrator și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
predecesorului. Nu am stat decât un an împreună, familia având deja doi ani făcuți la Havana. I-a înlocuit familia Radu, doi oameni minunați, pricepuți, muncitori și respectuoși cu care ne-am împăcat foarte bine. Cu noul administrator am întors ambasada pe dos: am cumpărat mobilier nou, "de comandă", pentru saloanele de protocol și secretariat, covoare noi "belgiene" superbe, am achiziționat 3 calculatoare ultimul tip și o mașină de scris modernă, aparate de aer condiționat, mobilier nou pentru apartamente. Pentru saloanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
special, de lux și bun-gust. Împreună, am mai realizat și alte schimbări "revoluționare". Intrarea în garajul de la demisol se făcea printr-o ușă metalică mare și grea, care se deschidea numai "pe partea cealaltă", respectiv șoferul trebuia să intre în ambasadă, să coboare un rând de scări, să scoată cârligul și să împingă ușa. Era o instalație absolut ilogică și nepractică și nu știu cum pe nemții dinainte și pe predecesorul meu nu-i deranjase acest sistem diabolic. Pentru doar 800 de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-i deranjase acest sistem diabolic. Pentru doar 800 de dolari aveam să instalăm un sistem modern, aceeași ușă fiind acționată acum cu telecomanda din exterior. La demisol aveam două spații cam de 100 metri pătrați care foloseau pentru depozitarea vechiturilor ambasadei aragaze și frigidere ruginite, scaune rupte, cutii de carton..., poligon pentru gândaci și șoareci. Pereții erau lambrisați și podeaua era acoperită cu un linoleum de un prost-gust desăvârșit, sub care suferea un parchet multicolor. Am hotărât să transformăm spațiul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
curățat lambriurile, am mutat unele piese de mobilier restaurate și la recepția de inaugurare Centrul Cultural arăta de "5 stele". Cu noul administrator a fost posibilă și punerea în funcție a piscinei de pe terasa de la ultimul etaj și schimbarea autoturismelor ambasadei de pe benzină pe motorină, la Montevideo motorina având jumătate din prețul benzinei. Cu bani puțini și trudă multă, reușisem, în sfârșit, ca Ambasada României la Montevideo să aibă "stil"! Noiembrie e lună de alegeri în Uruguay, din 4 în 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost posibilă și punerea în funcție a piscinei de pe terasa de la ultimul etaj și schimbarea autoturismelor ambasadei de pe benzină pe motorină, la Montevideo motorina având jumătate din prețul benzinei. Cu bani puțini și trudă multă, reușisem, în sfârșit, ca Ambasada României la Montevideo să aibă "stil"! Noiembrie e lună de alegeri în Uruguay, din 4 în 4 ani alegându-se senatorii și deputații și președintele țării. De reținut că în Uruguay prezența la vot este obligatorie, cei care nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care a salvat Uruguayul de la intrarea în încetare de plăți). Criza economică din țară (apreciată drept cea mai severă din ultimul secol) avea să aibă un impact direct și asupra Ministerului Relațiilor Externe, reducându-se drastic bugetul centralei și al ambasadelor, deplasările externe etc. În ianuarie 2001, principalul cotidian al țării, "El Pais", publica, sub titlul "Clasa medie-înaltă" și subtitlul "Parlamentul discută costurile serviciului exterior uruguayan", un amplu material privind cheltuielile enorme ale MRE (buget în 2000 60 milioane dolari, echivalent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
El Pais", publica, sub titlul "Clasa medie-înaltă" și subtitlul "Parlamentul discută costurile serviciului exterior uruguayan", un amplu material privind cheltuielile enorme ale MRE (buget în 2000 60 milioane dolari, echivalent cu bugetul MAE, care avea de două ori mai multe ambasade). Se menționa că sunt ambasadori cu salarii de 17000 dolari pe lună, iar costurile închirierilor de spații la Washington se ridicau la 1.164.000 dolari. Era menționată și ambasada uruguayană din România, unde ambasadorul avea un salariu de 8000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu bugetul MAE, care avea de două ori mai multe ambasade). Se menționa că sunt ambasadori cu salarii de 17000 dolari pe lună, iar costurile închirierilor de spații la Washington se ridicau la 1.164.000 dolari. Era menționată și ambasada uruguayană din România, unde ambasadorul avea un salariu de 8000 dolari pe lună aproape de 3 ori mai mare ca al meu. În atare condiții bugetul MRE fiind substanțial redus, s-a trecut la închiderea unor misiuni diplomatice ambasade, consulate generale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
menționată și ambasada uruguayană din România, unde ambasadorul avea un salariu de 8000 dolari pe lună aproape de 3 ori mai mare ca al meu. În atare condiții bugetul MRE fiind substanțial redus, s-a trecut la închiderea unor misiuni diplomatice ambasade, consulate generale, reprezentanțe comerciale... mai întâi din Africa și Asia, dar apoi și din America Latină și Europa. A fost mai întâi închisă ambasada uruguayană de la Budapesta, apoi cea de la Belgrad și în 2002 și cea de la Sofia. Misiunea Uruguayului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meu. În atare condiții bugetul MRE fiind substanțial redus, s-a trecut la închiderea unor misiuni diplomatice ambasade, consulate generale, reprezentanțe comerciale... mai întâi din Africa și Asia, dar apoi și din America Latină și Europa. A fost mai întâi închisă ambasada uruguayană de la Budapesta, apoi cea de la Belgrad și în 2002 și cea de la Sofia. Misiunea Uruguayului de la București a "rezistat", datorită și intervențiilor mele, până la 28 februarie 2003, când s-a decis închiderea ei (există informații că urmează a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
președinte, a unui nou Parlament și a unui nou Guvern, ce aveau să se instaleze la 1 martie 2000, pentru mine însemna încheierea unui proces laborios de "periere" a tuturor ministerelor și instituțiilor centrale uruguayene de importanță, precum și a tuturor ambasadelor și organismelor internaționale cu sediul în Uruguay. Luasem "pulsul" relațiilor bilaterale, știam cum stăm și unde și cu cine trebuie să vorbesc pentru rezolvarea unei probleme sau informarea pe o temă de interes. La prezentarea scrisorilor de acreditare, fusesem primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tot n-ar fi avut nici o șansă. Colac peste pupăză, săracul Hamlet era răcit cobză și pledoaria sa era întrerupta la fiecare minut de un strănut sau o batistă dusă la nas (l-am avut invitat la un dejun la ambasadă, soția l-a oblojit cu de toate, dar...). To be or not to be? Not to be n-a fost să fie. La numărarea susținerilor la Paris, Caramitru nu avea să obțină nici un vot. Avea să câștige reprezentantul Japoniei, ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uruguayană și în portul Montevideo, cu nume de corăbii mai vechi și mai noi, încărcate cu aur și argint, soldați spanioli, sclavi africani: "Nuestra Senora de la Luz" (naufragiată la 1752, într-un loc aflat la câteva sute de metri de Ambasadă română, Puerto Buceo), care transporta monede de aur și argint în valoare de circa 30 milioane dolari actuali, "Nuestra Senora de Loreto" (1792), încărcată cu aur, argint și... butoaie cu coniac, "Sea Horse" (1728), "Lord Clive" (1763), "America" (1871) "Solimoes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
singurul "incident "fiind ca i-a "dispărut", la un moment dat, poșeta cu documente și bani, precizând, ca o adevărată Doamnă, că "nu avea prea mulți bani și cardul îl lăsase la hotel, iar pașaportul s-a refăcut imediat la Ambasadă"! Nu știu dacă e sarcină de serviciu să roșești și să te mânii la auzul unor atare fapte comise de niște nemernici "compatrioți", dar să te duci să-ți revezi locurile nașterii și copilăriei, cu sufletul deschis și plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în brațe pe arterele centrale. America Latina nu-i America lui Unchiul SAM, cea unde câinii umblă cu colaci în coadă, așa că a vedea un european cerșind era un spectacol greu de imaginat pentru un argentinian sau uruguayan. Dacă cei de la ambasada română din Buenos Aires nu mai știau ce să facă și cum s-o întoarcă în problemele "compatrioților", eu m-am descurcat mai ușor cu cei care traversaseră Rio de la Plata, confundând Montevideo cu El Dorado. În Uruguay, 96% din populație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ordine", era profesionistă și atentă la tot ce mișca și ca atare cerșetorii, categorie necunoscută pe plan local, nu erau deloc bine văzuți. Mi-au fost semnalate de către "uruguayeni de bine" câteva "apariții" de maturi cu copii, fiind întrebat de ce ambasada "nu se ocupă". Respectivilor sau respectivelor le răspundeam cu o logică implacabilă, după următoarea formulă: Știți unde e România? Cred că în Europa. Și unde-i Europa? Ce întrebare-i asta, domnule ambasador? O întrebare de cultură generală. Europa e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un artist, om de știință sau turist? Nu! Două pramatii, versiune postdecembristă tragicomică a celebrului cuplu Tanța și Costel. Ea, din declarații, fostă contabilă, dumnealui, fost șofer, fost client de penitenciar, minoritar de culoare "foncé"! Fusesem sesizat de colegii de la ambasada din Brasilia că Romeo și Julieta bântuie prin zonă în căutarea fericirii. Am primit "semnale" și de la colegii din Caracas, însoțite de tăieturi din presă, descriind povestea lor și "incriminând", conform propriilor declarații, "ambasadele ce nu se ocupă". Care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]