15,743 matches
-
când, slobozea câte un «nu-i așa?» foarte puțin interogativ; răspundeam printr-o aprobatoare clătinare din cap. Era amabil. De altminteri, ne-am revăzut, de atunci Înainte, În fiecare dimineață. Vorbeam Întotdeauna la fel de puțin, el se considera fericit că un american putea să-i Împărtășească pe deplin opiniile. La capătul celui de-al patrulea monolog atât de entuziast, acest venerabil gentilom mă invită să-l Întovărășesc acasă, ca să luăm masa Împreună; era atât de sigur că avea să-mi obțină o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al iubitei sale, mama roșea. Și, Între două catrene de dragoste, au schimbat cel dintâi sărut. În ziua În care au vorbit despre căsătorie, și-au făgăduit să-și numească primul fiu Omar. În cursul anilor nouăzeci, sute de mici americani au fost botezați astfel; când m-am născut eu, pe 1 martie 1873, obiceiul acesta Încă nu exista. Nedorind să mă Împovăreze cu acest prenume exotic, părinții mei Îl Împinseră pe locul al doilea, ca să pot, dacă voiam, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Se Întoarse spre mine. Dacă sunteți hotărât să mergeți la Teheran, am să vă dau câteva scrisori de recomandare. Veniți mâine, vor fi gata. Și, mai ales, nu vă temeți de nimic, nimeni nu se va gândi să percheziționeze un american. A doua zi, mă așteptau trei plicuri cafenii. Mi le dădu cu mâna lui, deschise. Cel dintâi era pentru consulul de la Baku, cel de-al doilea pentru Mirza Reza. Întinzându-mi-l pe acesta din urmă, Djamaledin făcu următorul comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
printre plopi. Servitorii se grăbeau să le aștearnă Îndată covorul sau perna pe locul ales, dar unii dintre oaspeți se mulțumeau să șadă pe un bolovan sau chiar pe pământul gol; grădinile Persiei nu au gazon, ceea ce, În ochii unui american, le dă un aspect oarecum golaș. În acea seară s-a băut În mod rezonabil. Cei mai pioși se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unde vor silabisi, vreme de zece ani, aceleași fraze informe pe care strămoșii lor le buchiseau deja În secolul al XII-lea sau, mai curând, să-i trimită În clasa mea, unde vor dobândi o Învățătură echivalentă aceleia a micilor americani, dar În umbra unei cruci și a unui steag Înstelat? Elevii mei vor fi cei mai buni, cei mai destoinici, cei mai folositori țării lor, dar cum să-i Împiedici pe ceilalți să se uite la ei ca la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plângând, nu m-ar fi lăsat să le spun elevilor că acest șah este corupt și că nici conducătorii religioși din Tabriz nu sunt cu nimic mai prejos! — Ai spus, așadar, asta În clasă! — Da, am spus-o, eu, tânărul american imberb, eu, micul institutor de la școala Misiunii Presbiteriene, am flagelat coroană și turbane, iar elevii mi-au dat dreptate, ca și părinții lor. Numai reverendul era revoltat! Văzându-mă perplex, adăugă: — Le-am vorbit băieților și despre Khayyam, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de la școala Misiunii Presbiteriene, am flagelat coroană și turbane, iar elevii mi-au dat dreptate, ca și părinții lor. Numai reverendul era revoltat! Văzându-mă perplex, adăugă: — Le-am vorbit băieților și despre Khayyam, le-am spus că milioane de americani și de europeni Își făcuseră din Rubaiatele sale o carte de căpătâi, i-am pus să Învețe pe dinafară versurile lui FitzGerald. A doua zi, a venit să mă vadă un bunic, foarte impresionat de ceea ce-i relatase nepotul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi decât o vulgară monedă de schimb, un pion pe eșichier. Doar Statele Unite ar putea să arate interes pentru noi fără să caute să ne invadeze. M-am adresat, așadar, dlui Russel și l-am Întrebat dacă nu cunoaște un american capabil să se Înhame la o misiune atât de grea. Trebuie să recunosc că el este acela care ți-a menționat numele, uitasem complet că ai făcut studii financiare. — Mă simt măgulit de această Încredere, am răspuns eu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu rele intenții. Fiecare din acțiunile sale, fiecare din scăpări va fi raportată și comentată, lăudată sau Înjurată. La o săptămână de la sosire, izbucni prima criză. Dintre sutele de personalități care, În fiecare zi, veneau să le ureze bun venit americanilor, unele l-au Întrebat pe Shuster când socotea că avea să facă vizite la legația engleză și cea rusă. Răspunsul său a fost evaziv. Dar Întrebările au devenit insistente, iar chestiunea a luat amploare, suscitând dezbateri Însuflețite În bazar: avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au Întrebat pe Shuster când socotea că avea să facă vizite la legația engleză și cea rusă. Răspunsul său a fost evaziv. Dar Întrebările au devenit insistente, iar chestiunea a luat amploare, suscitând dezbateri Însuflețite În bazar: avea sau nu americanul să facă vizite de curtoazie la legații? Acestea lăsau să se Înțeleagă că fuseseră batjocorite, climatul se tensiona. Dat fiind rolul pe care-l jucase În venirea lui Shuster, Fazel era deosebit de stingherit de acea ruptură diplomatică care amenința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curtoazie la legații? Acestea lăsau să se Înțeleagă că fuseseră batjocorite, climatul se tensiona. Dat fiind rolul pe care-l jucase În venirea lui Shuster, Fazel era deosebit de stingherit de acea ruptură diplomatică care amenința să repună În cauză misiunea americanului În ansamblul ei. Îmi ceru să intervin. M-am dus, deci, la compatriotul meu, la Palatul Atabak, o clădire de piatră albă, alcătuită din treizeci de camere mari, mobilate În parte după moda orientală, În parte după cea europeană, sufocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zgomotele orașului erau filtrate de cântecul greierilor. Era una dintre cele mai frumoase reședințe din Teheran. Aparținuse unui fost prim-ministru, Înainte de a fi răscumpărată de un bogat negustor zoroastrian, partizan fervent al Constituției, care-o pusese gratis la dispoziția americanilor. Shuster mă primi În capul scărilor. Refăcut după ostenelile călătoriei, Îmi păru foarte tânăr. N-avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul va trimite un expert cărunt, cu figură de reverend! — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o vizită acestui fermecător Mr. Russel. Dar de ce mi se cere să le fac vizite de curtoazie rușilor, englezilor, belgienilor sau austriecilor? Am să v-o spun: pentru că se dorește să se arate tuturor, poporului persan, care așteaptă atâta din partea americanilor, Parlamentului, care ne-a angajat În ciuda tuturor presiunilor Îndurate, că Morgan Shuster este un străin ca toți străinii, un farangui. De Îndată ce-mi voi fi făcut cele dintâi vizite, va ploua cu invitații; diplomații sunt oameni curtenitori, primitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar lesne de ghicit, Îl acuza pe Morgan Shuster de apartenență la o sectă persană. Chestiunea putea părea absurdă, dar cei care o răspândeau Își distilaseră bine veninul, spre a da bârfei o Înfățișare de verosimilitate. De azi pe mâine, americanii deveniră suspecți În ochii mulțimii. O dată mai mult, am fost Însărcinat să vorbesc despre asta cu trezorierul general. Raporturile noastre se Încălziseră de la prima Întâlnire. El mă numea Ben, eu Îi spuneam Morgan. I-am expus obiectul bârfelor: — Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obiectul bârfelor: — Se spune că printre servitorii tăi există babi sau bahai notorii, ceea ce Fazel mi-a confirmat. Se mai spune că bahai-i tocmai au Întemeiat o ramură foarte activă În Statele Unite. De aici s-a tras concluzia că toți americanii din delegație erau, de fapt, bahai care, sub pretextul modernizării finanțelor țării, veneau să dobândească adepți. Morgan reflectă un moment: — Am să răspund la o singură Întrebare importantă: nu, n-am venit să predic sau să convertesc, ci ca să reformez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oameni, iar băștinașii se redescoperă că sunt oameni. Știi tu oare că, În propria-mi familie, bătrânele se roagă pentru el? XLVI Nu m-aș Îndepărta deloc de adevăr afirmând că, În acel an 1911, Întreaga Persie trăia după ora „Americanului” și că acesta era, dintre toate personalitățile cu responsabilități publice, indiscutabil cea mai populară și una dintre cele mai puternice. Ziarele Îi susțineau acțiunea cu un entuziasm cu atât mai mare cu cât el Își asuma sarcina de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
guvernul țarului sau armata acestuia sau Ohrana, poliția secretă, să fi avut știre? Dar la ce bun să te contrazici? Trebuia, Înainte de toate, să fie Împiedicată prăbușirea fragilei democrații persane. Parlamentul Îi ceru lui Shuster credite. Și, de astă dată, americanul nu comentă. Cu totul dimpotrivă, a făcut În așa fel Încât, În câteva zile, să fie pusă pe picioare o armată, cu cel mai bun echipament disponibil, cu muniții din belșug, sugerând el Însuși numele comandantului, Ephraim Khan, un strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trezorier general, cu executarea sentinței, Shuster a dorit să-și Îndeplinească misiunea În forma cea mai legală cu putință. Principala proprietate aflată În discuție, situată nu departe de Palatul Atabak, Îi aparținea prințului care răspundea la numele de „Lumina Sultanatului”; americanul a trimis acolo, Împreună cu un detașament de jandarmerie, funcționari civili Înarmați cu mandate În bună regulă. Aceștia se găsiră față În față cu cazaci Însoțiți de ofițeri consulari ruși, care le-au interzis jandarmilor intrarea pe proprietate, amenințând cu folosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adjuncți la legația rusă. Acesta a fost primit de Pokitanoff, care Îi oferi, pe un ton agresiv, următoarea explicație: mama prințului „Lumina Sultanatului” le-a scris țarului și țarinei ca să le ceară protecția, care i-a fost, cu generozitate, acordată. Americanului nu-i venea să-și creadă urechilor: ca străinii, spuse el, să dispună În Persia de privilegiul impunității, ca asasinii ministrului persan să nu poată fi judecați pentru că sunt supuși ai țarului este nedrept, dar reprezintă o regulă stabilită, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ora unsprezece, prim-ministru urcă la tribună ca pe eșafod, citește cu glas stins textul ultimatumului, apoi amintește sprijinul acordat de Londra țarului, Înainte de a anunța decizia guvernului său: să nu se opună, să accepte ultimatumul, să-l concedieze pe american; să revină, Într-un cuvânt, sub tutela Marilor Puteri, În loc să fie zdrobiți sub cizmele acestora. Pentru a Încerca să evite lucrul cel mai rău, el are nevoie de un mandat clar; pune, așadar, problema Încrederii, amintindu-le deputaților că ultimatumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
femei, din partea unei mulțimi necunoscute, care plângea ca o iubită părăsită. Pe parcurs nu se produse decât un singur incident minor: la trecerea convoiului, un cazac luă de jos o piatră și făcu gestul de-a o arunca În direcția americanului; nici măcar nu cred că-și va fi dus acțiunea la bun sfârșit. Când automobilul dispăru dincolo de Poarta Kazvin, am făcut câțiva pași În tovărășia lui Charles Russel. Apoi mi-am continuat drumul singur, pe jos, până la palatul lui Șirin. — Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întreb astăzi dacă n-ar fi fost mai bine să nu fi pus niciodată piciorul În această țară. Am privit-o cu groază. — Tocmai tu spui asta! Da, eu, Șirin, sunt aceea care spune asta. Eu, care am aplaudat venirea americanului, eu, care i-am aprobat fiecare din acțiuni, eu, care am văzut În el un mântuitor, regret acum că nu va fi rămas În Îndepărtata sa Americă. — Dar cu ce a greșit? — Cu nimic, tocmai, și asta e chiar dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la ei acasă”, mi-a explicat într-o zi tata. Când nu umblau de colo până colo, se așezau undeva și țineau mâna întinsă. Eu nu le-am pus niciodată nimic în palmă, banii îmi trebuiau pentru soldați de jucărie, americani, tancuri și artilerie. În general, țiganii erau sănătoși. Însă când se așezau le cerșit, uitau asta. Atunci își pierdeau vederea, aveau o mână paralizată sau un picior mai puțin. Oamenii le dădeau câteodată ceva, după care înjurau că le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
umbra copacilor, în parcul cu Monumentul Eroilor, cel de culoare albă. Monumentul înfățișa niște soldați ca aceia micuți cu care ne jucam noi, copiii, în gropile și în iarba din spatele blocului. Nici unul nu voia s-o facă pe rusul. Pe americani îi simpatizam cu toții, ne alegeam numele de John sau de Jack. Americanii obișnuiesc să apară în ultima clipă, când aproape e prea târziu, și eliberează. Debarcă în Franța pentru că le plac fetele franceze, ofițerii lor sunt tipi dintr-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înfățișa niște soldați ca aceia micuți cu care ne jucam noi, copiii, în gropile și în iarba din spatele blocului. Nici unul nu voia s-o facă pe rusul. Pe americani îi simpatizam cu toții, ne alegeam numele de John sau de Jack. Americanii obișnuiesc să apară în ultima clipă, când aproape e prea târziu, și eliberează. Debarcă în Franța pentru că le plac fetele franceze, ofițerii lor sunt tipi dintr-o bucată, ei spun: „Ia-o pe-acolo!” sau „Atenție, la pământ!” După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]