8,235 matches
-
important sanscritei și dialectelor iraniene (arhaice, dar și contemporane, i.e. limba kurdă). O schemă foarte sumară prezintă descendența limbii române și a celei albaneze dintr-un grup primar „eranic-trac-grec”2. E adevărat, uneori interpretările sale ajung, din exces formal, la asemănări exagerate, cum este analogia dintre ir. da¶n³ și rom. doină 3. Pentru coerența includerii sale în ansamblul acestui studiu introductiv, semnificativ este capitolul hasdean al „texturilor bogomilice”, mai precis, interpretările baladei Cucul și turturica și ale Poveștii numerelor. Hasdeu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Rustam, Z³l, Afrasyab, Goshtasp și Lohrasp, se înrudesc prin această recurență comună la o structură tripartită, căreia îi corespund ca întrupări ale funcțiunilor sacerdotală, războinică și „economică”3. Intenția lui Wikander era de a urmări extensia mai largă a acestor asemănări. Dincolo de orice constrângere trifuncțională, Eliade putea recunoaște cu o anumită solidaritate, deja la stadiul anilor ’40, că această interpretare poate fi omogenă cu premisele relevanței istorico-religioase a materialelor folclorice, basmelor și legendelor: „intuiții primordiale”, exprimate la un moment dat prin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
atitudini). Numai că Schrader nu cunoaște toate exemplarele de acest tip, iar articolul său a trecut aproape neobservat. Ar trebui reluată această problemă cu toate detaliile. Religia indo-europeană nu va fi avut nici o Zeiță-Mamă? Dar Tarpeia lui Dumézil arată bine asemănările dintre Sarasvaiti, Anaitis și Vesta, care descind dintr-o divinitate a apelor, fecundității și focului 6. Am discutat despre Anaitis ca divinitate a focului în cartea mea despre preoții focului și intenționez să revin curând asupra comparației Anaitis-Vesta, care poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi vrut să vă vorbesc și să revin la Paris pentru un timp! Vă mulțumesc pentru adresa fundației Bollingen. În Suedia, am primit bani, dar prea puțini, pentru a merge la Beirut și studia epopeea populară kurdă, care prezintă mari asemănări cu Sh³hn³meh și Mah³bh³rata. Vom vedea ce va ieși. Pentru moment, voi prezenta publicului suedez, așa cum pot, cele două mari lucrări ale dvs. Veți primi vești de la mine mai târziu. Dar scrieți ceea ce gândiți despre invitația aici, pentru ca să știu din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Vezi și Introducerea în volumul de față. 3. Formulă izbitor de asemănătoare cu viitoarele titluri ale lucrărilor lui Dumézil, Mythe et épopée și Du mythe au roman, în care clasicizatele referințe la Wikander își găsesc locul cuvenit. Dincolo de această facilă asemănare a titlurilor, problema influenței reciproce dintre Dumézil și Wikander, în chestiunile epopeii indo-iraniene și scandinave, rămâne parțial delicată. Uneori o recunoaște Dumézil însuși: „Trebuie să-i recunoaștem lui Stig Wikander, și doar lui, meritul de a fi descoperit jocul celor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
majore, paradigmatice pentru constituția disciplinei pe care a susținut-o ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor. S-ar putea spune că a fost un Pettazzoni al suedezilor, cu rezerva că asemănarea nu poate fi completă. Pe lângă marile monografii - tratatul de fenomenologie a religiilor, publicat în 1945 și cunoscut grație traducerii germane, istoria religiilor Iranului antic (Les religions de l’Iran, Payot, Paris, 1965) și a maniheismului, seria publicată în Actele Universității
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
numelui Jova arată că a cunoscut Biblia lui Castellio, dar ne pune dinaintea unor probleme delicate. Se pare că a cunoscut christologia lui Castellio, expusă în prima sa lucrare, Moses latinus ex hebraeo factus, Basel, 1546. Ideile sale religioase dovedesc asemănări curioase cu doi scriitori pe care nu se poate să-i fi cunoscut, anume William Blake și Joseph de Maistre. Ca și Stagnelius, Blake studiase operele lui Swedenborg. În ce îl privește pe de Maistre, ca și Stagnelius, acesta datora
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
apocrife despre întâlnirea dintre Simon Magul și Sf. Petru, la Roma” - p. 85. „În ambele filme, victoria esențială este rezervată misticii, specifică ambelor doctrine ale salvării, gnostică și indiană. De la începutul celui de-al XIX-lea secol, s-a observat asemănarea dintre cele două învățături ale salvării și au existat speculații asupra posibilelor lor legături istorice. Aceasta este o problemă extrem de dificilă. Dar amândouă și-au lăsat de atunci amprenta asupra gândirii și poeziei occidentale. Prin numeroase traduceri și studii, doctrinele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
briliante efecte dramatice ale lui Ibsen. Deoarece eu nu cred deloc că nuvela despre care tocmai am vorbit se concentrează pe Hedda Gabbler. Este doar o întâmplare că motivul triunghiului, folosit la nesfârșit de povestitorul modern, a căpătat o anumită asemănare cu dispunerea lui Ibsen, căci nodul gordian se desface într-un mod cu totul diferit. Pe de altă parte, este evident că ultimul capitol al Nopții de Sânziene este conceput în analogie cu ultimul act din Femei din ocean*. Ileana
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sunt acele cazuri când îndeletnicirea pur imaginară a urcărilor pe o scară poate acționa tămăduitor asupra nevroticilor moderni, care n-au habar de acele reprezentări și utilizări primitive din care tocmai am dat câteva exemple. Dar cum putem înțelege enormele asemănări între fantezia omului modern, mai ales a poeților și a oamenilor labili psihic, și modul de exprimare (respectiv, lumea imaginară) primitivă sau aparținând unor culturi de mult apuse? Se poate spune că întreaga cercetare a lui Mircea Eliade este în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
științifică Studii și cercetări de istorie veche II (1951), 1, p. 119, despre opiniile mai vechi pe care le-au avut alții despre aceste litere și pe care eu nu le consider nici ca semne principale, nici ca semne de asemănare, cu atât mai puțin un joc al naturii. Nu am analizat încă mai amănunțit și mai argumentat aceste grupuri de litere grecești (care, doar într-o anumită măsură, pot fi considerate inscripții propriu-zise). Cred că acest grup de litere indică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în tinerețe a fost om de stînga, troțkist declarat, după cum își amintește Monica Lovinescu în La apa Vavilonului, dar și-a îngropat "repede și fumurile și erorile revoluționare de îndată ce și-au dat seama că "revoluția" lua de fapt chipul și asemănarea unei ocupații străine". Probabil asta a și fost cauza pentru care în momentul cînd ajunge în capitala Franței, în urma unei burse acordate de acest stat, la sfîrșitul lui 1946, va prefera să rămînă în exil. Și în tot acest nesfîrșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
martiriu, tortură neîntreruptă) care au dus, în opinia celui trecut la rîndu-i prin acest îngrozitor experiment, la transformarea oamenilor în monștri (procesul tragic al uciderii personalității și al mutilării sufletești, cînd unele victime ajung călăi). Aplicarea acestui experiment își are asemănarea doar în spațiul asiatic, cu deosebire în lagărele Chinei, realizată, e drept, cu mai multă subtilitate și cu efecte de pulverizare a personalității aproape totdeauna definitive. Costin Merișca apreciază că la noi rețeta a fost aplicată în "supradoze extranocive de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-l ierte). Cînd francezii spun Dieu a créé l'homme à son image qui le lui a bien rendu, trăsătura aceasta a făpturii au avut-o desigur în vedere, specifică lui Iuda. Celui care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa îi plătim cu aceeași monedă, închipuindu-ni-L după chipul și asemănarea noastră: atît de răi și neiertători încît nu ne vine a crede că Dumnezeu poate ierta cu desăvîrșire orice. Nu! Nu putem gîndi o putere, oricît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
qui le lui a bien rendu, trăsătura aceasta a făpturii au avut-o desigur în vedere, specifică lui Iuda. Celui care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa îi plătim cu aceeași monedă, închipuindu-ni-L după chipul și asemănarea noastră: atît de răi și neiertători încît nu ne vine a crede că Dumnezeu poate ierta cu desăvîrșire orice. Nu! Nu putem gîndi o putere, oricît de atotputernică în domeniul fizic (minunile materiale cele mai fantastice le admitem), în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
9 luni într-un regim de exterminare. Tov. căpitan Cornicolov Boris a avut o puternică senzație de greață în momentul cînd am deschis ușa celulei, unde era închisă fără nici o aerisire. Pe ciment mișunau viermii, iar ea nu mai avea asemănare de om. Era așezată pe un pat de spital fără nici un așternut, afară de două scînduri așezate pe zăbrelele patului. De altfel în celelalte camere, nu există nici un pat, arestații dorm pe jos. Întrebat de mine, de ce nu a internat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
are originea în doină și i-am cântat și o doină de inimă albastră. Trubadurii, îmi spunea, aveau cântece de chef. I-am spus că noi avem cântece de pahar sau de petrecere și i-a plăcut nespus de mult asemănarea. Dar nu a fost numai schimbul de experiențe și istoria tipurilor de șansonete pe care o învățase, francezii s-au îndrăgostit de-a dreptul de Cristi, pe care, cum l-au auzit cântând, l-au și asemănat cu marele Tino
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Șincai, Petre Maior sau Samuil Micu, care Îndrăznesc o istorie a „celor ce se zic Români”, trăitori de-o parte și de alta a Carpaților, la Nord de Dunăre, propunând o grafie latină unui „idiom” ce avea ciudat de mari asemănări de flexiune și de vocabular cu una din limbile de cea mai augustă civilizație a globului! Sau preotul de țară Vasile Lucaciu care, impresionat În tinerețe de cea mai mare catedrală a Europei, San Pietro de la Roma, hotărește Împreună cu enoriașii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al primelor mele texte; acestea m-ar fi proiectat Într-o disperare ultimă atunci, În pubertate și adolescență, dacă nu m-ar fi „sprijinit” și salvat o anume inconștiență și vitalitate a vârstei și a rasei; nu, ci printr-o „asemănare stilistic-temperamentală” și astfel se explică rapidele pasiuni pe care le-am făcut În lecturile mele de tinerețe - neghidate, din fericire sau nu, de nici un spirit tutelar! - față de un Stendhal, un Lermontov, mai ales În descoperirea mea, uimită, a micului și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
latinește. În Polonia, de pildă, cu care Moldova Întreținea relații strânse. Acolo Învață Grigore Ureche și Miron Costin, cei mai de seamă istorici moldoveni din secolul al XVII-lea. În Letopisețul țării Moldovei, scris În anii 1640, Grigore Ureche constată asemănarea frapantă dintre unele cuvinte românești și cuvintele latinești corespunzătoare. El conchide că românii, toți românii (moldoveni, munteni, ardeleni), au o origine comună, și anume se trag de la Roma. Câteva decenii mai târziu, Miron Costin dedică o lucrare specială formării poporului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ofere argumente, În măsura În care toți lingviștii serioși consideră româna ca limbă romanică, ipotezei expansiunii românilor și limbii române din afara spațiului actual al României. Pe ce se bazează imigraționiștii? „Tăcerea izvoarelor“ dă de gândit, fără a fi Însă un argument suficient. Dar asemănările dintre română și albaneză (mai ales o serie de cuvinte comune)? Ele sugerează că, Într-o fază inițială, cele două popoare ar fi fost vecine. Fondul slav din limba română (ca și din cultura și societatea românească) este, de asemenea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vorbit În Grecia, Albania și În Macedonia) se aseamănă Îndeajuns cu româna de la nord de Dunăre pentru a-i „atrage“ din nou pe români spre Balcani. La toate acestea, susținătorii români ai continuității nu sunt lipsiți de replică. Ei explică asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic. Acestea ar fi tocmai cuvintele dace din limba română. Ipoteză din păcate neverificabilă, fiindcă, Încă o dată, limba dacă este necunoscută (ca și limba tracilor, În genere). Singura certitudine rămâne asemănarea cu albaneza
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ei explică asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic. Acestea ar fi tocmai cuvintele dace din limba română. Ipoteză din păcate neverificabilă, fiindcă, Încă o dată, limba dacă este necunoscută (ca și limba tracilor, În genere). Singura certitudine rămâne asemănarea cu albaneza (care privește de altfel și mai multe cuvinte de origine latină, unele aproape identice În cele două limbi). Pe de altă parte, slavismele din română și influența slavă În ansamblu se pot explica nu neapărat prin venirea românilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
potrivit lui Onciul —, Dacia romană Împreună cu Moesia (nordul Peninsulei Balcanice, pe teritoriul actual al Bulgariei și Serbiei). Era o soluție de compromis sau de sinteză Între continuitate și imigraționism. Toate Întrebările primeau răspuns. Se rezolvau punctele contestabile ale teoriei continuității (ciudatele asemănări cu albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-o parte a acestuia (și În orice caz În Transilvania, mărul discordiei). Românii deveneau moștenitorii Întregii romanități orientale (concepție susținută
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
păstrate până astăzi din Întreaga Europă. Dar „folclor românesc“ este un termen generic pentru tot felul de varietăți locale. Portul popular, casa și gospodăria țăranului, obiceiurile și credințele sunt diferite de la o zonă la alta; se Înțelege că prezintă și asemănări, dar se aseamănă totodată și cu folclorul popoarelor vecine, Îndeosebi cu aria culturală balcanică. Ideea unui românism elementar, concentrat În folclor și simbolizat prin țăran este mitologică. Nu folclorul tradițional, ci ideologia națională modernă a dat unitate spațiului românesc (și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]