8,108 matches
-
în interiorul unei migdale înstelate. Împărații Ferdinand I și Franz Iosif au dispus emiterea ducaților de aur cu efigiile lor pe avers, iar vulturul bicefal încoronat și scutul cu stema Austriei, pe pieptul păsării, pe reversul monedei. Ultimii ducați de aur austrieci au foste emiși în 1915. Sunt identici cu ducații emiși la Veneția, în 1864 - 1865. Ducatul de argint era denumirea unui gros emis la Veneția pentru prima oară de dogele Enrico Dandolo, în 1202. Acești ducați din argint au fost
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
Singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații implantat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pe teritoriul actual al României îl constituie bastioanele Haller și Soldisch din Sibiu, precum și cetatea bastionară din Oradea (1569-1618). În iunie 1551, trupele austriece aflate sub comanda generalului Giovanni Battista Castaldo (Johann Baptist Castaldo) au pătruns în Transilvania, ocupând-o timp de cinci ani. Cu asentimentul magistratului, Castaldo a instalat în Cetatea Sibiului la 17 august 1551 o garnizoană formată din 14 companii de
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
de un incendiu puternic care a devastat 556 de case. În plus, cum nici soldații lui Castaldo nu au mai fost plătiți, ei au început să-i jefuiască pe localnici, determinând opoziția armată a orașenilor. În cele din urmă, trupele austriece au fost retrase în 1556 din Sibiu. În anul 1771, pe acest bastion a fost construită o școală de călărie (manej), iar în primul deceniu din secolul al XX-lea s-a ridicat edificiul actual al Spitalului de neurologie. Pe
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
La 17 ianuarie 1913, căsătoria a fost anulată de Curtea Supremă Regală a Bavariei; la 5 martie 1913 căsătoria a fost anulată de Sfanțul Scaun pe motiv că mariajul nu a fost consumat. Isabella a devenit asistență medicală în armată austriacă în timpul Primului Război Mondial. În timpul războiului ea s-a îndrăgostit de chirurgul Paul Albrecht (1873-1928) și au avut o logodna scurtă până când împăratul Franz Joseph al Austriei a interzis căsătoria. Isabella nu s-a mai căsătorit niciodată și a murit la La
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
cetății dintre porțiunea ocupată de măcelari și Turnul Sării să fie întreținut de proprietarii care și-au construit case pe zidul orașului. În anul 1807, la sud de această poartă, s-a construit o cazarmă pentru încartiruirea militarilor din armata austriacă. Cazarma a fost ridicată de sibieni pentru a scăpa de obligativitatea încartiruirilor în casele cetățenilor. Ea a fost demolată în 1987. Meșterul brutar Johann Böbel (1824-1887) a realizat două picturi în acuarelă în care este reprezentat acest turn: prima datează
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
Iloaiei (astăzi oraș în județul Iași). a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași, elaborată în anul 2004, având codul . În iunie 1870 a fost dată în funcțiune linia de cale ferată Pașcani-Iași, construită prin concesiune de către concernul austriac Offenheim. Micul târg Podul Iloaiei se afla pe acest traseu de cale ferată, la o distanță de 23 km de orașul Iași. La sfârșitul secolului al XX-lea, s-a construit la Podu Iloaiei o gară cu un etaj. La
Gara Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/319435_a_320764]
-
recensământului în 1884 a dat rezultate similare: 69,9% bulgari, 20,6% turci și 2,8% romi. Compoziția etnică a Rumeliei Orientale la 1884, conform recensământului provinciei: Rumelia Orientală era locuită, în proporție foarte mică, și de străini, mai ales austrieci, cehi, maghiari, francezi și italieni. Proprietățile abandonate de musulmanii care au fugit de armata rusă în timpul războiului din 1877-1878 a fost preluată de populația locală. Foștii proprietari, majoritatea mari proprietari de pământuri, au fost amenințați cu represalii pentru acțiunile lor
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
(n. 27 martie 1857, Sighișoara, Austro-Ungaria- d. 31 ianuarie 1941, Sighișoara, România ) a fost un om politic, medic și fondator de muzeu din Transilvania. a fost fiul avocatului (în limba germană "Landesadvokat") și deputatului în Reichstag-ul austriac Joseph Martin Bacon și al Theresei Bacon, n. Wenrich. Therese Bacon fondase, ca una din primele activiste pentru drepturile femeilor din Transilvania, o asociație pentru educarea femeilor în Sighișoara. Josef Bacon a fost unul din cei zece copii ai lor
Josef Bacon () [Corola-website/Science/319462_a_320791]
-
Roman (puse în funcțiune în perioada 1869/ 71). Deoarece rețeaua feroviară s-a extins considerabil, compania și-a schimbat, la 14 octombrie 1868, denumirea în cea de „K. k. priv. Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahngesellschaft“. Traseele construite de LCJE au fost împărțite în linii austriece și românești. În plus, LCJE a fost implicată și în construcția unor căi ferate secundare: În urma înmulțirii reclamațiilor cu privire la condițiile de funcționare ale căilor ferate (printre alte deficiențe a fost și prăbușirea unui pod feroviar ce traversa râul Prut), statul
Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn () [Corola-website/Science/319489_a_320818]
-
și românești. În plus, LCJE a fost implicată și în construcția unor căi ferate secundare: În urma înmulțirii reclamațiilor cu privire la condițiile de funcționare ale căilor ferate (printre alte deficiențe a fost și prăbușirea unui pod feroviar ce traversa râul Prut), statul austriac a pus sechestru la 7 octombrie 1872 pe liniile feroviare de pe teritoriul Austriei, acesta fiind anulat abia la 31 iulie 1875. De asemenea, s-au înregistrat multe reclamații și pe căile ferate aflate pe teritoriul României, așa că în 1888 și
Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn () [Corola-website/Science/319489_a_320818]
-
la punerea liniilor sub sechestru de stat. După ce societatea feroviară a înaintat o plângere împotriva modului în care a acționat statul român, s-a ajuns la preluarea liniilor românești de către stat. Acestea au intrat în proprietatea Căilor Ferate Române. Și pe partea austriacă s-a procedat la 1 iulie 1889 la preluarea pe baza legislației în vigoare a operațiunilor de către Căile Ferate de stat cezaro-crăiești ale Austriei. După sfârșitul Primului Război Mondial, cea mai mare parte a acestor căi ferate a ajuns pe teritoriul României
Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn () [Corola-website/Science/319489_a_320818]
-
a sosit în Muntenegru cu o misiune specială din partea tarului și a distribuit sume mari de bani. În 1869 prințul Nikola, a cărui autoritate era acum deplin stabilită, a reușit să prevină implicarea războinicilor munteni în revoltă krivosienilor împotriva guvernului austriac; în mod similar, în 1897 el a temperat entuziasmul războinic provocat de izbucnirea Războiului Greco-Turc. În 1876 Nikola a declarat război Turciei; reputația sa militară a fost consolidată de campania militară ce a urmat și apoi de cea din 1877
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
A sfidat Puterile Centrale și a capturat orașul Scutari în ciuda faptului că ei blocaseră întreaga coasta maritimă a Muntenegrului. Cand a izbucnit Primul Război Mondial în 1914, el a fost primul care a acordat ajutor Șerbiei pentru a respinge forțele austriece ce luptau în Peninsula Balcanică. El personal a fost un mare susținător al unificării sârbe, dar s-a opus cu amărăciune familiei Karađorđević. În ianuarie 1916, după înfrângerea Șerbiei, Muntenegru a fost ocupat de Austro-Ungaria, iar regele a fugit în
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
și Siria. Cu această victorie, Marea Britanie și-a asigurat supremația pe Marea Mediterană. Bătălia a marcat triumful marinei britanice și începutul legendei lui Nelson, care a fost salutat pe tot continentul drept "Salvatorul Europei". În urma victoriilor lui Napoleon Bonaparte asupra Imperiului Austriac în nordul Italiei, în Războiul Primei Coaliții din 1797, Marea Britanie a rămas singura mare putere în război cu Franța. În 1798, Franța planifică o invazie a Egiptului cu scopul de a contracta rute comerciale și a amenința posesia Marii Britanii în
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
spațiu. Prora lui "Guerrier" ajunge în raza de acțiune a lui "Goliath", care deschide focul și provoacă daune serioase, înainte de a ajunge pe latura babord, total nepregătită a lui "Guerrier" și infanteria marină de la bord împreună cu o companie de grenadieri austrieci ce participă la atac, deschid focul cu muschetele lor. Foley prevăzuse să arunce ancora de-a lungul navei franceze, dar durează prea mult pentru a o coborî, iar nava sa o depășește pe "Guerrier" în întregime. "Goliath," se oprește în
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
secolului al XVI-lea, familia Buzești deține moșiile de pe valea Otasăului, deci și satul de clacași Bodești, dezvoltat probabil în jurul schitului de călugări menționat în documentul de mai sus. În anul 1716, Vâlcea, ca și întreaga Oltenie, intră sub ocupație austriacă până în 1739, când în fața ofensivei otomane, trupele se retrag din provincie. Existența a doua lăcașuri de cult construite aici, (schitul Bodești - 1732 și biserica cu hramul " Intrarea în biserică a Maicii Domnului" - 1733) explică reacția românilor la tendința habsburgilor de
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
1866 compania Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn a finalizat și deschis traficului o cale ferată de la Lemberg prin Stanislau către Cernăuți. În 1872 a fost pusă în funcțiune pe teritoriul unguresc Calea ferată Debrecen-Sighetu Marmației (pe atunci "Máramarossziget"). La începutul anilor 1890 guvernele austriac și ungar au convenit să construiască o cale ferată peste Carpații Orientali, care să conecteze orașele Sighetu Marmației și Stanislau (azi Ivano-Frankivsk). La 1 iulie 1892 împăratul Franz Joseph I a semnat legea privind construcția părții austriece a traseului (Stanislau-Woronienka
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
anilor 1890 guvernele austriac și ungar au convenit să construiască o cale ferată peste Carpații Orientali, care să conecteze orașele Sighetu Marmației și Stanislau (azi Ivano-Frankivsk). La 1 iulie 1892 împăratul Franz Joseph I a semnat legea privind construcția părții austriece a traseului (Stanislau-Woronienka). Costurile au fost estimate la 9,8 milioane de florini (guldeni). Construcția și exploatarea traseului urmau să fie efectuate de către stat. Porțiunea austriacă a traseului a fost construită începând din 1893 sub coordonarea inginerului Friedrich Bischoff von
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
La 1 iulie 1892 împăratul Franz Joseph I a semnat legea privind construcția părții austriece a traseului (Stanislau-Woronienka). Costurile au fost estimate la 9,8 milioane de florini (guldeni). Construcția și exploatarea traseului urmau să fie efectuate de către stat. Porțiunea austriacă a traseului a fost construită începând din 1893 sub coordonarea inginerului Friedrich Bischoff von Klammstein și a fost finalizată la 20 noiembrie 1894. Este de remarcat traversarea văilor montane pe poduri de piatră cu arc, după ce anterior construcțiile similare erau
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
anterior construcțiile similare erau fabricate din lemn sau din structuri de oțel. În timpul construcției a avut loc o epidemie de holeră care a dus la îmbolnăvirea unor muncitori, ceea ce a făcut necesară înființarea unui spital de urgență de către Crucea Roșie Austriacă. Guvernul ungar a adoptat legea privind construirea căii ferate în anul 1891 și a semnat un an mai târziu contractul de concesiune. Tronsonul de la Sighetu Marmației către Frasin (în ; azi Iasinia) a putut fi inaugurat la 15 decembrie 1894. Ultimul
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
Sighetu Marmației către Frasin (în ; azi Iasinia) a putut fi inaugurat la 15 decembrie 1894. Ultimul tronson (de la Frasin la granița austro-ungară) a fost pus în funcțiune la 15 august 1895. Astfel, calea ferată a fost finalizată în întregime; porțiunea austriacă a fost exploatată de către k.k. österreichische Staatsbahnen, iar cea ungară de către compania feroviară MÁV. În Primul Război Mondial, linia de cale ferată a dobândit o importanță strategică în zona de luptă între trupele austro-ungare și cele rusești. În deceniile
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
După 1989 berea Silva a devenit disponibilă și la nivel regional și național printr-o rețea selecta de distribuitori. În anul 1998 pachetul majoritar al acțiunilor "Silva" Reghin a fost achiziționat de Brâu Union România SĂ, filiala română a concernului austriac "Brâu Union". Toate secțiile de producție a berii de la societatea, Silva” Reghin au fost DESFIINȚATE de la 1 februarie 2004, conform unei decizii a concernului Brâu Union, luată în luna august a anului 2003. Berea Silva de astăzi nu mai are
Brau Union Romania () [Corola-website/Science/319943_a_321272]
-
Silva de astăzi nu mai are nici o legătură cu ceea ce a fost atunci, aceasta fiind produsă în Craiova, Constantă, Miercurea Ciuc sau Tg.Mures. Astăzi clădirile fostei fabrici de bere aparțin firmei SC Maviprod SRL care le-au cumpărat de la firma austriacă care a luat cu ei toate utilajele și a lăsat în urmă un grup de clădiri dezafectate. Noroc că familia Oltean proprietarii firmei SC Maviprod SĂ, sunt patrioți locali și nu au demolat clădirile cum a făcut o altă familie
Brau Union Romania () [Corola-website/Science/319943_a_321272]
-
Craiova. Compania mai deține în România patru unități de producție la Miercurea Ciuc, Constantă, Craiova și Târgu-Mureș[1]. Portofoliul companiei include mărcile Heineken, Gosser, Schlossgold, Silva, Ciuc, Golden Brâu și Bucegi[1]. a fost înființată în 1998, ca subsidiara a companiei austriece BBAG, al cărei pachet majoritar de acțiuni a fost preluat, în 2003, de Heineken[1]. De la intrarea pe piața din România, compania a investit peste 175 de milioane de euro[2]. În martie 2007, Brâu Union controla 26,77% din
Brau Union Romania () [Corola-website/Science/319943_a_321272]
-
preluarea de către Brâu Union Austria a pachetului majoritar de acțiuni. Sortimentul Arbema Premium Pils produs la fabrica din Arad a primit medalia de argint a Institutului Internațional Monde Selection din Bruxelles în 1998. În anul 2004, în urma hotărârii conducerii concernului austriac "Brâu Union", fabrica este DESFIINȚATĂ. A fost construită în anul 1869 de marele industriaș neamț Erhard Luther, la capătul Bucureștilor, pe așa-zisa șosea de centură, pe-atunci Șoseaua Basarabilor, în apropierea moșiei Grant[1]. La doar câțiva ani de la
Brau Union Romania () [Corola-website/Science/319943_a_321272]