7,050 matches
-
expresia unei poetici a protestului și manifestă un gust accentuat pentru problematica de ordin social, atunci când nu se vor, de-a dreptul, pledoarii pentru spiritul revoluționar internaționalist. Cariera scenică a acestor texte începe cu reprezentarea, în 1969, a unei piese axate pe figura domnitorului Vlad Țepeș și care explorează raportul dintre intențiile generoase și mijloacele barbare ale acțiunilor politice - Cronica personală a lui Laonic, reluată în 1977 sub titlul Întors din singurătate. În 1970 îi apare volumul Teatru, pentru care i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
disciplină oferă delimitări bine conturate, realismul pare să se sustragă unei categorisiri facile. Se spune că realismul este ceva legat de rolul statului în relațiile internaționale o afirmație deloc inedită. Pornind de aici, s-ar putea înțelege că realismul se axează pe state ca unici actori ai sistemului internațional. Dar această afirmație este incorectă, mărturie stînd nu doar teoriile realiste în economia politică internațională. Același lucru se poate spune și despre alte concepte centrale ale realismului, cum ar fi puterea, care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi diplomația, managementul practicat de marile puteri, balanța puterii, dreptul internațional și războiul (limitat). Indiferent de denumire, consecința este întotdeauna aceeași: teoriile și argumentele care se bazează pe analogia cu politica internă (sau cu orice altă știință socială care se axează pe referirea la comunitatea internă - așadar cu toate științele sociale) sînt pasibile de eroare. Analogia cu organizarea internă a fost întotdeauna criticată vehement în atacurile realismului timpuriu împotriva idealismului. Această critică s-a extins mai apoi asupra încercărilor de a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai favorabile. Guvernul sovietic a acceptat. Criza se sfîrșise. PROCESUL COGNITIV Nu este momentul să trecem în revistă literatura referitoare la abordările cognitive din analiza politicii externe. Lucrarea de față nu se ocupă cu distincția între abordările individuale și cele axate pe psihologia grupului, nici cu studiul percepțiilor (Jervis 1976) sau cu forța activă a sistemelor de convingeri (Little și Smith 1988). Această scurtă secțiune își propune să ilustreze cîteva idei care s-au dezvoltat în conexiune directă și în complementaritate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o perioadă a coexistenței pașnice. De asemenea, unele dintre conceptele centrale ale teoriilor sovietice asupra relațiilor internaționale s-au dezvoltat în așa fel încît le-au făcut pe acestea din urmă aproape imposibil de distins de abordările realiste (materialiste și axate pe putere). Acest lucru poate avea o justificare teoretică: nici schimbările interne de regimuri (ca în China), nici antiimperialismul din lumea a treia nu au creat noi relații internaționale socialiste, ci doar un subsistem interna-țional socialist. Pentru moment, se considera
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În viziunea lui Gilpin, există două modificări esențiale de care trebuie să țină seama aceste preocupări, la sfîrșitul secolului XX: predominanța crescîndă a resurselor tehnologice și economice ale puterii și transformarea calitativă a statelor în state ale bunăstării. Gilpin se axează atît pe procesele interne de ajustare din ce în ce mai dificile ale statelor bunăstării, înclinate să-și exporte problemele, cît și pe adaptarea la nivel internațional față de schimbările puterii, mai ales față de declinul marilor puteri, unde competiția riscă să degenereze în război tehnologic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puțin două avantaje: ea ascute critica teoretică și ilustrează apropieri teoretice, în bună măsură imperceptibile din perspectiva disputei paradigmelor. Utilizarea argumentelor metateoretice în dezbaterea teoretică poate fi cel mai bine ilustrată de critica făcută de Kratochwil și Ruggie (1986) abordărilor axate pe regimuri. Această critică se concentrează, la prima privire, asupra individualismului metodologic ce stă la baza cercetărilor asupra regimurilor. Dar ea nu se limitează la a trece din nou în revistă neajunsurile acestei poziții. Într-adevăr, Kratochwil și Ruggie critică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pseudonimul Andrei Rotaru. Debutând târziu, la patruzeci și trei de ani, R. se dovedește încă de la primul volum - Dincolo de așteptare (1967) - un prozator matur, stăpân pe mijloacele de expresie. Nuvelele cuprinse aici - reluate în volumul Oameni și oameni (1973) - se axează pe diverse întâmplări din viața soldaților. Concepute cinematografic, ca niște secvențe de film, ele creează prin succesiune senzația de viață trăită în momentele ei cele mai semnificative: iluzia dragostei împlinite (Visul soldatului), gustul amar al iubirii înșelate (Erika), speranța în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
bunăstare și valorilor care stau la baza acestora.35 Acest lucru se reflectă într-o dezbatere mai largă care s-a lansat în întreaga Europă în timpul referendumurilor din 2005 cu privire la Tratatul Constituțional European. În Franța, de exemplu, dezbaterea s-a axat, în mare parte, pe posibilitatea dacă ar trebui să existe un "model social european" (adoptat de europenii continentali) și un model liberal "anglo-saxon" susținut, după cum se spune, de britanici (văzuți ca un fel de cal troian în Europa pentru Statele Unite
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de a ușura greutățile excesive ale sistemului politic foarte centralizat al statului bunăstării sociale, dar a oferit puțin în ceea ce privește luarea deciziilor politice de a reduce nivelele de guvernare. Prin contrast, politica de descentralizare din anii 1980 și 1990 s-a axat mai mult pe dezvoltarea puterii politice și pe acordarea unei libertăți mai mari luării deciziilor politice de către autoritățile locale și regionale. Exemple din această perioadă au fost: înființarea Statului Autonom (Estado de la Autonomías) în Spania pe baza Constituției din 1978
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
restricționat decât una de sufragiu universal caracteristic democrațiilor liberale contemporane. Votul era doar pentru cei care plăteau "cens" (o taxă), și erau cunoscuți sub numele de "le suffrage censitaire". Reformatorii erau, de asemenea, conștienți de numărul mare de municipalități,23 axate pe vechile parohii care existau din timpuri imemoriale. Mirabeau, care dăduse dovadă de un spirit moderat în crearea departamentelor, a pledat în favoarea unei restructurări a municipalităților pe care a propus să le reducă la 720. Pe de altă parte, trebuie
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au abandonat câteva elemente care aparțineau socialismului lor democratic de "noua-stângă" și au început să adopte abordări mai neoliberale cu privire la politică și la linia politică. De fapt, acest lucru a schimbat sensul descentralizării în sine, care a devenit din ce în ce mai puțin axat pe democrația politică și pe modernizarea administrativă și mai mult pe trecerea câtorva dintre funcțiile central-guvernamentale și a responsabilităților către nivelurile mai joase de guvernare. Cu alte cuvinte, acum se aseamăna cu sistemul anglo-saxon care se preocupa "mai puțin de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
introdusă cu scopul de a rezolva problemele fără a mai fi nevoie să se apeleze la curțile de justiție. Era interesul autorităților locale să evite procedurile judecătorești pe care ar fi putut foarte ușor să le piardă și să se axeze pe o abordare mult mai neoficială. În același timp, a reafirmat importanța continuă a rolului prefectului, chiar dacă acest rol s-a modificat. A doua mare inovație a legii, corolar al primei, a constat în transferul puterilor executive către autoritățile locale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de legături între formarea identității și instituțiile de la nivel "mezo"38. Conform autorului, chiar dacă fiecare dintre aceste aspecte ale "procesului dinamic" provocat de descentralizare este prezent, tema dominantă rămâne însă capacitatea de construcție. Următoarele pagini ale acestei cărți se vor axa pe examinarea mai detaliată a reformelor pentru a evalua eficiența acestora. Ar trebui arătat, totuși, că în prezent există în Franța o dezbatere amplă asupra naturii sistemului politic francez și asupra necesității (sau nu) a unei schimbări constituționale pentru a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
migrarea către periferii (la banlieue). Perioada 1975-1982 a fost martora deplasării familiilor sărace către periferii din cauza costurilor ridicate de întreținere și a altor servicii din centrele urbane. Pentru a preîntâmpina această tendință, proiectarea urbană din timpul acestei perioade s-a axat pe construirea de locuințe ieftine în așa zisele zone de urbanizare prioritară (ZUP zones à urbaniser en priorité), o abordare care exista deja încă din anii 1960 ca o modalitate de a rezolva problema locuințelor sărăcăcioase și a orașelor mizere
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
notables" (trădarea notabililor) de către regionaliștii mai radicali care adoptau poziții politice inclusiv naționalismul separatist, dar și violența ca mijloace de a-și atinge acest scop. În Corsica, echivalentul mișcării CELIB a fost "Mouvement du 29 novembre"25 și s-a axat pe același model al radicalizării, în special după sosirea masivă a pieds noirs* (după cum erau numiți coloniștii din Africa de Nord), ca urmare a obținerii independenței Algeriei în 1962, și acordarea acelor terenuri corsicane, care fuseseră alocate dezvoltării agriculturii sub vechiul PAR
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
administrative dar și culturii și societății. Dacă standardizarea politică și administrativă a devenit realiate până în primii ani ai celei de-a Treia Republici, standardizarea societală și culturală va dura mult mai mult. Al doilea tip de gîndire tradițională care se axa pe politica teritorială, se întreba dacă acest grad de standardizare era într-adevăr dorit. Aceasta reprezintă ceea ce noi am numit tradiția girondină, ce făcea parte din acea facțiune revoluționară care nu a pus problema câștigurilor Revoluției și nici a avansării
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un singur prefect "senior" care era și prefectul celui mai important departament. De fapt, acest lucru a însemnat crearea unei "capitale" regionale. E important aici faptul că astfel s-a dezvoltat un nou sistem ierarhic printre prefecți care anterior se axaseră pe egalitatea dintre ei. Aceste dezvoltări au reprezentat începutul a două serii de procese distincte, dar relaționate între ele descentralizarea și regionalizarea care vor deveni complete odată cu legile descentralizării din 1982. Rolul prefectului dupa implementarea legilor de descentralizare din 1982
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unei abordări neo-keynesiene a economiei și prin extinderea serviciilor sociale. Al doilea se referea la reformele de descentralizare ce constituie tema principală a acestei cărți și ale căror detalii au fost menționate în capitolele anterioare. În acest capitol ne vom axa pe dimensiunea administrativă a reformelor. Cele două seturi de reforme nu se aflau neapărat într-o neconcordanță reciprocă, însă unul dintre ele cel referitor la expansiunea statului și a economiei implica o anumită modalitate de abordare a celuilalt: descentralizarea ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și funcțional, de aspectele vieții sociale. Tributar din punct de vedere al conținuturilor unui referențial istoric particular, scrisul jurnalistic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește. Într-o interpretare ideală (a se citi utopistă), limbajul publicistic vizează un proiect civilizator, axat pe informarea și educarea publicului cititor, iar "articularea strategiilor de generare și consum, aproximarea universurilor de așteptare, definirea genurilor mediatice în funcție de un proiect de cunoaștere sau de unul hedonist rămân problematici majore ale cercetării"429 în acest domeniu. Considerăm că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în Europa, cât și în Asia, Africa și chiar în America precolumbiană. Formă poetică a îmbrăcat însă în aria sud-est europeană, unde predomină balada. Versiunile extrabalcanice cunosc o dezvoltare epică restrânsă, rezumându-se de obicei la prezentarea superstiției, și sunt axate pe ideea sacrificiului minim: erau sortiți să asigure trăinicia zidurilor fie copii, fie oameni în vârstă care consimțeau să suporte supliciul. La popoarele sud-est europene aproape întotdeauna este jertfită soția meșterului. Actul capătă înțelesul simbolic al jerfei în slujba creației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
2.2.4. În urma disputelor, importantă rămâne dezbaterea O poziție ușor mai conciliantă este oferită de către David Lyon, care valorizează mai ales dezbaterea provocată de către postmodernitate; lăsând la o parte discutarea termenului în sine, care este extrem de controversat, Lyon se axează pe problematica valoroasă pe care acesta o aduce în scenă. În acest sens, postmodernitatea "ne atrage atenția asupra unor probleme importante privind schimbările sociale contemporane. Eu îl văd ca pe un concept care invită la participarea la o dezbatere asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
174. Într-adevăr, încadrările fixe au fost repudiate de către majoritatea autorilor numiți "postmoderni". Interpreții teoriilor baudrillardiene identifică trecerea clară de la lumea modernă patronată, în viziunea lui Baudrillard, de Marx și Freud la lumea postmodernă, care refuză logica producției și se axează în jurul altor valori. Conceptele utilizate de către autorul francez în special în jurul anilor 1980 s-au transformat în repere ale discursivității postmoderne în genere termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care se desfășoară competiția dintre un vocabular încetățenit ce a devenit o pacoste și un nou vocabular, format pe jumătate, ce promite vag lucruri mari"236. Un proiect similar celui descris aici pare a fi însăși filosofia postmodernă, care se axează pe destabilizarea presupozițiilor și limbajului filosofiei moderne, "promițând" uneori modificări masive și uneori înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat și ideea că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]