7,814 matches
-
mai prost crescut, adică fără maniere. În ce mă privește, tind spre a-i da dreptate lui, deoarece prin București odată am intervenit într-o bătută a unei țigănci de către un țigan. Revoltat, am îmbrîncit țiganul care o pocnea pe biata femeie și acesta s-a dus pe ghețuș de-a berbeleacul pe scările de la Gara de Nord. La așa o scenă nu se aștepta cea bătută și, ca atare, a sărit să-mi scoată ochii. Noroc am avut că a trecut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
linia continuă și așteaptă. Un șofer, ce minune, oprește și-i face semn să treacă. Fetița pornește, dar de pe cealaltă bandă apare un bolid într-un iureș infernal. Se oprește din nou, de data extrem de înspăimîntată. Stopul oprește nebunia și bietul copil reușește, în sfîrșit, să treacă strada. Eh, fiecare țară are oamenii săi, oftez resemnat. În tren este o căldură plăcută, fotoliile sînt comode și picioarele au un suport odihnitor. Săgeata noastră Albastră constituie un exercițiu de rezistență, te dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că ești nervos? Mai ai vreo șansă să fii respectat de ceilalți, care mînuiesc cuțitele printre măruntaiele oamenilor ca în desenele animate? Evident că nu și acesta era motivul pentru care Ghiocel turba, chiar dacă nu era atins de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna nefericitului. Dacă avea cuțit, atunci scociora prin burtă ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîna? Faci și dregi aici și peste noapte te afli la o mie kilometri distanță. Numai că bătrînii aceia înjunghiați de Ghiocel n-au murit și s-au tîrît pînă la telefon. Polițiștii l-au luat ca din oală pe bietul Ghiocel și pe acolitul său. Avocatul, din oficiu, hau, hau cu drepturile omului și Ghiocel & Co huzureau în micul arest din orășelul Arles din Franța. Televizor, sport măcar două ore pe zi, mîncare cu vitamine din belșug și țigări cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă întunec la față și primarul se apropie zîmbind îngerește. Vor ceva? Ceva anume? Dom' primar, strigă Ghiocel. Să ne pună pe amîndoi în aceeași celulă. Mai jucăm cărți, barbut... trece timpul. Ce-a spus, ce dorește? Mă simt revoltat. Bieții bătrîni cu inimă bună! Mi-a spus că îi pare rău că nu au murit bătrînii. Altă dată o să lucreze mai profesionist, cu tăiere de gît. Dar asta este înspăimîntător, se revoltă și amicul meu. Este. Pot să depun această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ban, de la turiști. Mă rog, așa fac mulți. Da. Dar a întîlnit un neamț, l-a ademenit și l-a dus în apartamentul său. Doamne, doar nu vrei să spui... Ba da. Era un pedofil periculos. L-a chinuit pe bietul copil... Plînge. Este impresionant să vezi un negru plîngînd, să vezi din albul acela imaculat al ochilor, curgînd șuvoaie de lacrimi. Și nu l-ați găsit? Nu, dar sînt pe aproape. Cu ce mi-a spus băiatul, cu ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doar "unul lîngă altul" și se pierdea de tot într-o imaginație bolnavă. Aquiles dormea cu frică. Amenințarea cu "datul foc" nu era fără un suport real. Aurora era chiar pusă să ducă pînă la capăt acest act criminal. Seara, bietul om, controla dacă prin casă nu se află lichide inflamabile. Stătea treaz pînă adormea soția și, din acest motiv, era mai tot timpul obosit. Ești obosit, ai? Unde v-ați întîlnit? A lipsit și ea de acasă, ce, crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vînt după muzica latino-americană. Și după latino-americani, bineînțeles. Guantanamera în sus, guantanamera în jos, un cubanez micuț de îți încăpea în buzunar i-a cucerit inima Veronicăi. Căsătorie, bocete, vapor și Insula apre în toată splendoarea ei. Ce nu știa biata fată este faptul că pe aici femeile gîndesc că orice bărbat este divorțabil. Dacă pînă îți toarnă 2-3 plozi mai poți lupta cu rivalele care vor să-ți ia jucăria, după ce șarmul se mai tocește este greu să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ia jucăria, după ce șarmul se mai tocește este greu să-ți mai ții jumătatea pe acasă. Deșteaptă, Veronica era cercetător la Universitate, iar "'guantanamera în sus și guantanamera în jos'' era un frecător de mentă cu hau-hau. Într-o zi, biata femeie a rămas cu plozii singurică. Nici o șansă să găbjească soțul alteia, nu era genul și nici nu poseda tehnica. Dar studiile și copiii îi ocupau tot timpul și nici nu mai avea timp să plîngă, decît două-trei ore pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
va trebui acel loc svinții sale egumenului, să fii volnic a strica casa țiganului și să-și ia locul...” In mintea mea, eu pot, mărite Spirit, să-mi închipui că „svinția” sa părintele Leontie a găsit motive să dărâme casa bietului țigan? Pot! Si atunci... - Ai dreptate, omule. Chiar dacă te minunezi, așa s-au petrecut faptele în acele vremuri! De altfel, robii țigani făceau parte din daniile domnești către mănăstiri sau erau proprietatea unor boieri. Uite ce spune Aron Vodă la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lui Cârste blănarul o sută de lei și pivnița să fie a mănăstirii. Te rog, dragule, să mă ierți că ți-am vorbit atât de mult de acest Cârste, dar mă gândeam că te vei bucura văzând că și un biet blănar poate avea dreptate. - Așa este, mărite Spirit. Mi-a lăsat însă un gust amar graba cu care s-a repezit cuvioșia sa egumenul asupra muncii și cheltuielilor sărmanului blănar - toate făcute cinstit. Dar de ce mă mir eu? Doar nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Leibovici și toți ceilalți își vindeau, bine mersi, mărfurile din prăvăliile lor prospere. Și nu eram nici chiar atât de naivi încât să-l credem pe cuvânt pe domnul Boacă-legionarul că negustorii noștri evrei își potoleau setea cu sânge de biet român. Dimpotrivă, știu că atât noi cât și mulți dintre vecinii noștri luau marfă pe datorie, plătindu-le atunci când veneau banii, sau în natură, contra cereale. Taică-meu le era un fel de partener. Având căruță, cu cai, făcea săptămânal
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tos, cubic și alte bunătăți. - Am avut și noi mulți colegi evrei, dar eu nu țin minte să mă fi certat cu ei. - Pentru că a venit vorba de evrei, unul dintre colegii noștri era pui de jidan. Nu se supăra bietul copil că i se spunea așa. Îl chema Șimon. Avea, într-adevăr, o minte ascuțită, dar înclinată mai mult spre negustorie. Am fost mirat oarecum când mi-am dat seama că Șimon al nostru încearcă să-mi intre sub piele
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la un eveniment cu adevărat dramatic. Unul dintre buhaii comunali a turbat, nu mai știu în ce înprejurări. Și nu mai putea fi stăpânit. S-a hotărât împușcarea lui. Execuția a avut loc într-o dimineață, pe imaș, în spatele cimitirului. Bietul taur a fost legat de tulpina unui salcâm și jandarmul însărcinat cu misiunea de călău l-a luat la ochi de la vreo zece metri. Pesemne că l-a lovit drept în inimă. În aceeași clipită cu bubuitura de pușcă picioarele
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
s-a dat șansa liberei alegeri. E un principiu pedagogic aiuritor. Dacă toți copiii ar fi invitați să aleagă „liber“ între școală și joacă, probabil că majoritatea ar alege joaca. Cum de nu se găsește nimeni care să protesteze că bieții elevi sunt obligați la o disciplină pe care n-au ales-o de bunăvoie? Faptul de a învăța ce înseamnă liturghie, împărtășanie, euharistie, agneț, spovedanie, icoană ș.a.m.d. nu duce necesarmente la prizonierat confesional, bigotism sau hirotonisire. E plină
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai grasă, căci gră simea de pește e miraculos antioxidantă, „anti-aging“ etc. Da, dar are și dioxină, iar de când s-a stricat mediul planetar (mai ales cel acvatic), asistăm la creșterea procentului de mercur și metilmercur din compoziția chimică a bietului animal. Asta îl face toxic, cu efecte triste asupra evolu ției sarcinii și asupra sistemului nervos în general. În aceste condiții, salvarea e dușmanul de altădată: porcul! Are proteine întăritoare, B-uri și virtuți auxiliare necesare slăbitului: provoacă rapid o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
uneau reiese în mod elocvent din cuvintele atribuite lui Carol cel Mare într-un alt cîntec de gestă, Intrarea în Spania, cînd Roland îl părăsește ca să meargă la luptă : „Dacă te pierd, suspină împăratul, eu singur voi rămîne/ Precum e biata doamnă cînd soțul și-a pierdut”. Relația dintre unchi și nepot este, se pare, mai puțin vizibilă în cîntecele de gestă italiene și spaniole decît în cele franceze și germanice. Poate pentru că ea se situează într-un cadru instituțional mai
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de se rupea masă. Cred că îi și plăcea figură asta. Scenă era ieșită din capul nostru de copii năzdravani dar cu totul nepotrivită cu ideologia vremii. Ca să poată fi înghițită de cenzură, a trebuit să-l punem alături pe bietul coleg Halus (azi și el sub glie...) pe care l-am vopsit în negru, pentru a deveni „chelnerul exploatat, ținând în mână o tavă plină cu băuturi, de parcă ar fi fost la cheremul dansatoarei” Era fără nici o îndoială dovadă - în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
Marcu avea să-și vadă butucii de vie, plantați și altoiți cu mâna sa, aflați acum în al treilea an de rod, întorși cu rădăcinile în sus de tractorul “revoluționar” trimis de la C.A.P. Câtă supărare a putut să îndure bietul învățător Ioan Marcu! Și măcar dacă ar fi fost singura nedreptate suferită! Paharul necazurilor s-a umplut și în final, boala îl răpune. Tot ce realizase în gospodărie a fost rezultatul muncii cinstite și a unor mari sacrificii. Iar rezultatele
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Cu grele, negre târnăcoape credința nu mi-o sfărâmați. În ceea ce-l privește, poetul ne oferă și un „Epilog”: Voi sta solemn și trist ca o uitare Prin rafturi negre de biblioteci Între coperte vinete de fum Voi fi un biet și rătăcit volum. Nu putem încheia capitolul dedicat lui Radu Gyr fără a aminti una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, „As-noapte, Iisus”, poezie care a făcut înconjurul închisorilor din România, inclusiv a celor de femei: Unde ești, Doamne
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cumva pentru altul, de deasupra lui În sens evolutiv? Și iar ne aducem aminte de Geneză, de același Adam făcut parcă În joacă de divinitate pentru, se spune, a-l slăvi... Dar s-o lăsăm, pentru a ne Întoarce la bietul cal călărit. Biet, pentru că nici măcar nu e unic, omul călărind de regulă doi cai deodată. Evident simbolici. Unul e luxul pe care și-l dorește ca ființă - hai să-i spunem - civilizată. Altul e pretenția că protejează mediul. Mediul, pentru că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de deasupra lui În sens evolutiv? Și iar ne aducem aminte de Geneză, de același Adam făcut parcă În joacă de divinitate pentru, se spune, a-l slăvi... Dar s-o lăsăm, pentru a ne Întoarce la bietul cal călărit. Biet, pentru că nici măcar nu e unic, omul călărind de regulă doi cai deodată. Evident simbolici. Unul e luxul pe care și-l dorește ca ființă - hai să-i spunem - civilizată. Altul e pretenția că protejează mediul. Mediul, pentru că orice s’ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai bine adaptate mediului În continuă schimbare decât plantele supraviețuitoare prin rădăcină a altor ani Îndepărtați. Adică perenitatea avantajează individul, pe termenul scurt al vieții lui, dar periclitează specia, pe termenul lung al relației ei cu mediul. Și asta spre deosebire de bietul ghiocel căruia Îi luăm esențialul, adică floarea, unică În tot anul. Păpădia oferă o permanentă prospețime: a unei plante care, deși neîngrijită, deci stimulată, dă mereu frunze. Și mai mult, depășind acea unicitate a Înfloririi care face ca frunza altora
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încă, avem și acum fluturi: molia din covor și din punga cu făină, și ele tot cenușii. Niște fluturi antropofili aș putea spune, iubitori de oameni adică, neștiind că noi nu-i dorim. Dar riscă, În inconștiența lor, servitute a bietului ganglion nervos ce le ține loc de creier, de fapt un stadiu incipient al polarizării cap-coadă, adică gură-anus sau alimentare-evacuare ce definește orice entitate biologică, in extremis omul, entități ce nu fac altceva decât să degradeze o formă de energie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însă să generalizez când e vorba de unul singur... Desenul de pe grăunciorul de polen e caracteristic speciei. De ce? Tot ipotetic, imitând animalele, care se recunosc prin „geometrie“; căci Natura nu face nimic fără sens... Dar seducția face și victime. Ca bietul soț pe care călugărița Îl devorează pe când el nici n’a isprăvit s’o iubească. Sau o plantă carnivoră, precum Drosera care momește insecte cu câteva picături aducând a nectar... Ambele o fac pentru a căpăta azot, ca și cum acesta ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]