7,208 matches
-
deciziile care se iau acolo sunt foarte departe de ospitalitatea familiilor care ne-au găzduit vara trecută la Kaliningrad. Ceea ce îi separă pe oameni este raportul lor față de Soare, nu frontierele. Ceea ce mănâncă. Ceea ce fac pentru a seduce dacă au chef. Capacitatea lor de a suporta sau de a iubi tăcerea. Felul cum își protejează casa. Dacă sunt hărțuiți de către șefi. Dacă au apă caldă iarna. Vanitatea. Eul. Curiozitatea. - Ce contacte ai avut de-a lungul timpului cu cultura română? - Puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acestuia. În România de azi, dar și în cea „veche”, nu scandaliza atât „supunerea”, „adaptarea”, cât o anume, atipică „ne-supunere”, o ieșire „din rânduri” care, paradoxal, irită uneori mai mult pe cei ce nu sunt capabili sau nu „au chef” de a-și pune pielea la bătaie decât pe cei ce suferă ei înșiși rigorile, urmările publice ale acestei „ieșiri din rând”, „revolte”. Poate așa se explică și una din bolile curente ale clasei dominante la noi - ieri, sub comuniști
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sus”! Regretatul Ulici mi-a spus-o, ca și prietenul Țepeneag: - Gestul tău de demisie la acel nivel înalt i-a iritat mai ales pe colegi, deoarece, unu, ar fi trebuit să se solidarizeze cu tine, ceea ce ei „nu aveau chef”, și, doi, le demonstra că e posibilă și o altă formă a luptei decât a protestului prin colțuri sau culoare, a veșnicii văicăreli balcanice. Și astfel, prin reintrarea mea, nu în anonimatul din care ieșisem abia cu câțiva ani înainte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îl captivează pe orice muritor, eliberându-l realmente de moarte, de angoasa căii de urmat și de hazardul de a se fi născut, fără motiv, de întrebarea de ce aici și nu în altă parte. De unde vin? Dintr-un spermatozoid cu chef. Încotro merg? La viermi. Ce-mi este permis să sper? Nimic. Nici recompense, nici pedepse. Gaură neagră. Simplul fapt de a ne deturna de la acest set opresiv de întrebări-răspunsuri merită deja recunoștință. Cât despre aspectul "mersul pe ape" și "îngeri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care nu vă place, și aveți motivele voastre să nu vă placă, s-ar prăbuși, ați avea o Sirie împărțită în două, o zonă alawită de-o parte, una sunnită de cealaltă. Libanul n-ar supraviețui așa. Nu am niciun chef să trec prin suferințele despre care ne povestesc sutele de creștini din Irak care vin în fiecare zi, orori de care ne păzesc alawiții. Și noi, creștinii de aici, noi unde să ne ducem? În Turcia, unde nu suntem legali
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mozaic monocolor, cu cei doi pești ai lui uitându-se la cerul pe care se profilează patru pâini într-o paporniță, sau a rătăci printre colonadele pseudosinagogii din Capernaum e ca și cum ai sta tot timpul posomorât într-o noapte de chef ori ai sărbători sederul de Pesah în bucătărie în tête-â-tête cu un castravete. Așa ceva nu se face. Izolarea despoaie felurile de mâncare și pietroaiele de prestigiul lor. Bietele sanctuare nu se impun de la sine: impunerea lor e o chestie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mii de palestinieni fac obiectul unor măsuri de exil interior și că sardelele săracului destinate exportului putrezesc la soare fără a putea pleca din Karni. Faceți legi împotriva discriminărilor, dar drumurile etnice interzise unora și permise celorlalți (israelienii n-au chef să circule pe drumurile arabe, dar palestinienii nu au dreptul să circule pe drumurile evreilor) nu vă indignează. Dacă nu cumva admirați chiar canalizarea fluxurilor, gândind totul în termeni tehnici de vărsătoare de gunoi. În marginea rețelei capilare principale, veți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai darnici căci sunt cu chef. Lia. Uite o păsărică pe sârma telegrafului; uite un cal, cât de mic e... Nu-i mic, e departe. E departe? Da mai avem mult până la M-rea Neamțului? Nu-i aici? De-abia am plecat. Aici e o căsuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să se împace. I-a și tras o bataie cu prilejul acela moșneagului de l-a făcut să zacă o lună. L-a pisat și i-a rupt oasele. Moșul pe care l-aducea cuminte iapa acasă când era cu chef e achitat. 28 Fevruarie 926. Zavod campament pescăresc în Dobrogea. Bordei în pământ, cârlige care stau întinse la soare, ca să li se usuce șferile. cuhar = bucatar Vataman de păscari 3 Mart. Cum duce acasă iapa Balana pe moșneagul cel bețiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sasca și noaptea veneam acasă că acolo nici nu aveam ce mânca nici pe ce dormi. Și a auzit tata că eu m-am logodit cu Maria Ionescu. Și în câteva sări așa pe întuneric, și cum era și cu chef, m-a făcut să mă desfac de Maria Ionescu. Deși era cu chef dar vorbea foarte bine: "Tu ai să fii învățător într-un sat, are să poată, Maria Ionescu să mulgă vaca? A muls ea vreodată vreo vacă? Ție îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe ce dormi. Și a auzit tata că eu m-am logodit cu Maria Ionescu. Și în câteva sări așa pe întuneric, și cum era și cu chef, m-a făcut să mă desfac de Maria Ionescu. Deși era cu chef dar vorbea foarte bine: "Tu ai să fii învățător într-un sat, are să poată, Maria Ionescu să mulgă vaca? A muls ea vreodată vreo vacă? Ție îți trebue o fată de gospodari, să te ajute în toate trebile gospodăriei de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și era profesor de desen și ficiorul preotului din Adjud, județul Bacău. A spus la coloană că el nu-i însurat și primea toată solda de 550 lei pe lună și o cheltuia cu diferite muieri spurcate, în beții și chefuri. Și într-o zi tot la Moruzeni, vine o Doamnă cu două copiluțe să fi avut 5-6 ani, și întreabă dacă aici îi coloana 6 de subzistență și dacă este un ofițer cu numele de Corpaci? Ea era soția lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Sărmana se rătăcise și de câteva ore tot colinda împrejurimile Azofrei. Se ține acum de grupul de pelerini, iar după următoarea localitate, Ciruena, un sat în întregime modern, o reîntâlnesc și începem să discutăm. Are un genunchi bandajat dar are chef de vorbă. Este de origine germană, din nord, dar locuiește în Olanda. Tatăl său a parcurs de două ori camino, pe bicicletă, iar ea și-a propus ca pe 19 august să fie la Santiago. Este de religie catolică și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ceea ce înseamnă multă răbdare. Toți se îmbracă cam la fel, pentru a începe o nouă etapă din camino. Dar înainte să plece cei mai mulți servesc micul dejun în bucătărie. Mulți coboară desculți sau cu șosete sau ciorapi, somnoroși, fără chef de vorbă, servind un sandviș consistent, o cană cu lapte, o cafea sau ceai. Apoi se pregătesc de plecare, trag aer adânc în piept, își urează unii altora ,,buen camino” și pornesc la drum. Soarele încă nu a răsărit, iar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ce cuprinde tot orizontul. Mulți oameni se plimbă aici, admirând peisajul, ca și mine. Am dorit să vizitez catedrala dar era deja închisă. Lângă ea, în alt stil arhitectonic, este o clădire construită de Gaudi, probabil un muzeu. Nu aveam chef să-l vizitez, așa că m-am așezat pe o bancă din piatră, la umbră, și m-am descălțat pentru a-mi mai răcori picioarele. La ora 19 în biserica părinților redemptoriști de lângă han am participat la Sf.Liturghie. M-a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
conviețuire, am învățat câte ceva. A, nu, noi avem probleme de-ale noastre, femeiești. Tovarășa ar fi fost binevenită. Masa s-a întins până după orele de program. Șprițul și berea erau din belșug și mă uitam cât de amatori de chef erau o parte dintre comeseni. Deși mă simțeam frânt de oboseală, de abia îmi țineam ochii deschiși, mai ales când nu eram eu cel ce vorbea, am rezistat până în momentul când ambasadorul și soția s-au ridicat de la masă. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a adus repede un scaun și am fost invitat de ambasador între el și colegul Oprișan. Am intrat în tonalitățile lor, încercând să nu se strice armonia aparentă a "colectivului permanent al ambasadei", așa cum arăta ea în partea finală a chefului de Crăciun. Eram cam la jumătatea perioadei de detașare și aveam motive să fiu mulțumit de ceea ce realizasem, din toate câte ceva: normalizasem comunicarea cu autoritățile locale, cu Ministerul de Externe în primul rând; clarificasem și adusesem la zi activitatea consulară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care securitatea mai spera, poate, să se bazeze. După o jumătate de oră, când ne strânsesem mai mulți în birou nostru, își făcu apariția un "coleg" de la celălalt minister, adică de la securitate, care ne urmăreau și ne interogau de câte ori aveau chef, și se adresă unui fost diplomat la Paris: Spune-mi, cum procedau francezii când voiau să împrăștie demonstrații deveniți violenți? Foloseau furtunurile cu apă? De ce mă întrebi? Te-a trimis vre-un șef de-al tău, v-a scăpat de sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
am aruncat-o în patul lui Adolf Hitler. Ei bine, l-a umilit, l-a făcut pe cel mai crunt dictator al omenirii să-i sărute picioarele, l-a plimbat în patru labe prin dormitorul lor intim de câte ori a avut chef, l-a călărit și l-a biciuit, el o asculta ca un mielușel, satisfăcându-i toate fanteziile. Dragostea la o astfel de temperatură are cu totul alte fețe, e mai greu de prins în poezie. Rămâne ca cititorul să constate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
naționale. Iar dezintegrarea culturii constituie în cele din urmă un pericol pentru însăși identitatea națională. În această toamnă am călătorit împreună de la Neptun la Bacău, cu trenul, noaptea. În vagonul nostru de clasa I erau câțiva cetățeni derbedei beți, cu chef de scandal care ne țineau sub observație. Noi doi, cam singurii cetățeni liniștiți din vagon, am legat ușa compartimentului cu o perdea iar tu ai scos un cuțit imens, de vânătoare, pe care l-ai pus sub cap. Te întreb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i caut, să-i văd la ochi, să le șoptesc în ureche versuri. Eu scriu fără să mă oblige cititorul să o fac. De ce l-aș obliga eu pe cititor să citească, când știu că el o face atunci când are chef. Și cred că așa este echitabil. Cred însă că cititorul de poezie există, de aia și scriu poezie. De ce nu te-ai mutat de la Botoșani la București? Se știe că Bucureștiul e un aspirator de talente, de speranțe... Cum resimți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cu sașii. Sistemul provinciilor culturale însă funcționează, mai ales când e vorba despre difuzarea de carte...! O întrebare de "oracol" pentru un om care a trecut prin comunism încercând să fluiere și să țină mâinile în buzunare ori de câte ori avea chef: Ce crezi că ai ratat (în viață) și nu mai poți recupera? Viața însăși. Ce reprezintă "Apostroful" pentru tine? Cât din tine este în construcția "Apostrofului"...? 200 de numere tipărite. 18 ani din viață. 130 de cărți apostrofice. Peste 30
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și răsucea mai tare, cu atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal că Sarsailă a lăsat baltă respectivul suflet de femeie care, de atunci, vizitează Iadul doar când are chef de vreo diversitate în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit rezidența. Cam asta face Luca Pițu cu firul limbii române, de o samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și o face tot mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu tot timpul lor liber, nu au decelat încă alte rime la "stâlp", în afară de "hâlp" și "pâlp". O întrebare de "oraco" pentru un om care a trecut prin comunism încercând să fluiere și să țină mâinile în buzunare ori de câte ori avea chef: Ce crezi că ai ratat (în viață) și nu mai poți recupera? Sentențios ți-oi susura: Omul, că de aia îi ciolovec, ratează și, ratând, îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sigur că da...! Ca dictator luminat și care nu trebuie să răspundă nici în fața Marii Adunări Naționale, că pe asta nici n-aș mai înființa-o ca să nu trebuiască mai apoi să o dizolv, numesc miniștrii după cum îmi vine, după chef, după propriile interese. Deși eu cred că un dictator adevărat nici nu are interese, el are numai impulsuri, lipsa sa de măsură în abordarea propriului popor e asemeni beției artistice, ca atunci când te lași sedus de o capodoperă. Și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]