7,032 matches
-
pentru a pregăti o carte, pornind de la ultimele însemnări pe care le dictase studenților, așa-numitul Caiet brun. „Ceea ce îl interesa - povestește Rhees - nu era să audă părerea mea. Voia pur și simplu să discute cu cineva pentru a câștiga claritate în gânduri și vorbise în mod sigur deja cu alții. Apronunțat cuvintele rar și a spus: «Mai am (pauză) puțini bani. Și până se termină, aș putea să trăiesc din ei și să lucrez.»“95 La scurt timp după aceea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein voia să relateze unor persoane, a căror integritate morală o aprecia, fapte din viața lui pe care le socotea condamnabile. El spera că în acest fel, urmând imperativul sincerității totale, relațiile cu sine și cu semenii vor câștiga în claritate și, prin O VIAȚĂ DE EROU? 101 aceasta, în calitate. „Cred că a vorbit mult și, fără îndoială, a spus multe lucruri de care acum nu îmi mai amintesc. La un moment dat mi-a scăpat exclamația: «Despre ce este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein, într-o scrisoare adresată în decembrie 1919 lui Ludwig von Ficker, căruia îi propune să-i publice manuscrisul: „În treacăt fie spus, numerele zecimale ale propoziției mele vor trebui să fie neapărat tipărite deoarece oferă cărții caracter sistematic și claritate; fără această numerotare ea ar fi o amestecătură neinteligibilă.“ (L. Wittgenstein, Briefe, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1980, p. 203). Afirmația este, în parte, justificată, în parte de natură să inducă în eroare. Este justificată în sensul că fără numerotare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
eroare. Este justificată în sensul că fără numerotare cititorul va fi lipsit de un fir care îl poate orienta în studiul cărții. Este totuși înșelătoare fiindcă această numerotare, oricât de importantă ar fi ea, nu oferă lucrării „caracter sistematic și claritate“. Iată ce spunea, în această privință, un cunoscut cercetător al filozofiei lui Wittgenstein: „Înșelătoare este explicația lui Wittgenstein (explicația numerotării, dată de autor, ca notă de subsol atașată propoziției 1: « Cifrele cu zecimale, ca numere ale propozițiilor separate, indică ponderea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
obiective și motive comune care pot fi identificate în tot ceea ce a scris Wittgenstein din 1913 până în 1951. Se poate astfel arăta că pentru Wittgenstein țelul activității filozofice a fost în mod constant obținerea unui plus 200 GÂNDITORUL SINGURATIC de claritate în gândire prin eliberarea acesteia de acele confuzii și antinomii de nedepășit care sunt consecința inevitabilă a încercărilor de a oferi soluții unor probleme de ordin principial, în orizontul „gândirii pure“. Poziția formulată în Tractatus, aceea că filozofia nu este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
realizează adesea prin verigi intermediare. „Conceptele noastre - remarca Wittgenstein - sunt familii cu un număr enorm de membri între care există asemănări variate. Una din dificultățile noastre filozofice principale, care revine continuu, este că avem o asemenea familie. Dorim să câștigăm claritate în ce privește utilizarea unui cuvânt și astfel căutăm ceva comun instanțelor în care se aplică cuvântul, chiar și atunci când cu greu ar putea exista ceva comun [Ă]. În Theaitetos, Socrate nu reușește să producă o definiție a cuvântului «cunoaștere» deoarece nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
stă, oarecum, ca ochelarii pe nasul nostru și lucrurile la care ne uităm le vedem prin ei. Nu ne trece prin minte să-i scoatem.“ (Cercetări filozofice, § 103.) Multe situații imaginate de Wittgenstein ne ajută să recunoaștem că idealurile de claritate, puritate, precizie ale gândirii moderne sunt ochelari ai gândirii pe care trebuie să știm nu numai să-i punem, dar și să-i scoatem. Este un obiectiv pe care nu-l vom putea atinge formulând principii, teorii, ci descriind, cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei și practică“. Se constată, cu regret, că încercările ulterioare de elaborare teoretică a acestor concepte, precum și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale vor fi mai bine puse în valoare dacă vor fi prezentate sistematic drept teze și argumente. În „Prefața“ unei monografii consacrate lui Wittgenstein, care a fost tradusă în limba română, acest punct de vedere a fost exprimat cu o claritate care nu lasă nimic de dorit: „Diferența dintre ceea ce spune Wittgenstein și felul în care o spune este cea relevantă aici: faptul că scrierile sale târzii sunt nesistematice în stil nu înseamnă că ele sunt nesistematice în conținut. Atât în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
copiilor sau cea mai accesibilă și populară istorie a filozofiei occidentale. Ca cercetător, Russell a contribuit prin lucrări ce se disting prin acribia lor conceptuală, putând fi comparate doar cu cele ale lui Frege, la consacrarea standardelor de rigoare și claritate ce disting practica filozofică analitică, devenită dominantă în a doua jumătate a secolului trecut, cel puțin în țările de limbă engleză. Cercul extrem de restrâns al cititorilor scrierilor lui Russell consacrate fundamentelor logicii și matematicii contrastează puternic cu cel al numeroaselor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv. Prin construcția și prin utilizarea unor limbaje a căror caracteristică distinctivă este claritatea și precizia, filozofia este adusă, pentru prima dată, pe „drumul sigur al științei“. Dincolo de o multitudine de deosebiri în ceea ce privește modul cum a fost conceput și aplicat proiectul analizei logice, aceste presupoziții au fost împărtășite de Frege și Russell, de empiriștii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate în primul rând prin introducerea unor noi noțiuni, mai „exacte“ decât cele ale gândirii comune. Wittgenstein aprecia că gândirea noastră câștigă în claritate atunci când reușim să cuprindem cu privirea o mare varietate de forme de viață și de situații în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate în primul rând prin introducerea unor noi noțiuni, mai „exacte“ decât cele ale gândirii comune. Wittgenstein aprecia că gândirea noastră câștigă în claritate atunci când reușim să cuprindem cu privirea o mare varietate de forme de viață și de situații în care sunt folosite anumite expresii ale limbajului. „Nu exactitatea este ținta mea, ci cuprinderea cu privirea a ansamblului (Übersichtlichtkeit).“80 Inventarea și descrierea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbaj ne ajută să vedem că la temelia a tot ceea ce cred și susțin membrii unei comunități omenești stau certitudini inseparabile de anumite practici și instituții. Acestea constituie un sistem care poate fi înlocuit doar ca întreg. Un plus de claritate poate fi obținut prin regresiune spre ceva mai primitiv, spre ceea ce Wittgenstein numește „șinele solide“ pe care se mișcă întreaga noastră gândire. „Ce vrea să spună aici cuvântul «primitiv»? Că modul de comportare este prelingvistic: că pe el se sprijină
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reținerea de a o face. De îndată ce există o tensiune între înclinații spontane și conștiința binelui și răului, există merit sau vină, recompensă sau pedeapsă. Distincția dintre acțiunile determinate de cauze și respectiv de motive sau temeiuri ne apare cu multă claritate dacă examinăm limbaje mai simple, jocuri de limbaj. Poate fi citat un pasaj instructiv, în această privință, din lecțiile de la Cambridge ale lui Wittgenstein, din anul 1932-1933: „«Temei» are două semnificații: temei pentru ceva (reason for) sau cauză. Acestea reprezintă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
extrem de scrupulos, năzuind spre moralitate, gândind aforistic, de cealaltă parte, gânditorul sistematic cu program, logicianul rece și empiristul cu ambiții luministe, ca prototip al modernității filozofice. Îl vedem astfel la un pol pe sensibilul gânditor solitar, pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea sunt o preocupare morală, la celălalt pe intelectualul care este obișnuit să lucreze în colectiv, cu intenții practic politice, în special cu o filozofie și o concepție științifică despre lume, ca mijloc pentru structurarea conștientă a vieții și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale securității Abordarea academică tradițională a politicului face o distincție netă între spațiul intern și cel extern al statului, pe baza suveranității acestei entități politice în forma sa modernă. Prin punerea în discuție a acestui atribut, delimitările își pierd din claritatea inițială, devenind mult mai fluide. Studiile de Securitate au respectat tendința, observată în mai multe domenii ale Științei Politice, de a încerca, prin punerea în discuție a unui element definitoriu pentru stat, o nouă formulare a propriilor puncte de vedere
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
gestul mi-a acaparat mintea, cum n-au făcut-o cuvintele, nu înțelegeam de ce nu puteam fi atentă decât la căldura mâinii lui și de ce, dintr-o dată, pomii nu se mai grăbeau pe stradă, și orice alte imagini își pierduseră claritatea. Mă întrebam ce o fi, și, cu un ultim gând treaz, neacaparat de căldura mâinii, am izbutit să-mi spun că... asta e, nu e nimic! Și nimic n-a fost, ani buni de-atunci. Acum, pe geamul autocarului se
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
al comunicării, cu deosebire despre cea făcută prin mass-media. Lucrarea mai cuprinde un util glosar al termenilor comunicării și o serie de reflecții și maxime pe marginea universului fascinant al comunicării interumane. Textul reușește să realizeze dezideratul major exprimat cu claritate încă de la început de a "echipa" mai bine cititorii cu abilitățile necesare comunicării eficiente. Din această perspectivă, grupul "țintă" al lucrării nu se limitează la segmentul social al managerilor sau la cel al comunității academice, ci vizează orice grup socioprofesional
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și verificări pentru a avea feedback-ul necesar dar, totuși, are toate șansele să eșueze din cauza neajunsurilor din sfera comunicării. Realitatea arată că managerii de la toate nivelurile, liderii organizațiilor mai mici sau mai mari au dificultăți în a transmite cu claritate și concizie ideile; ei provoacă neînțelegeri costisitoare din cauza abilităților modeste pe care le dețin în comunicarea verbală, scrisă și chiar nonverbală. Cercetările în domeniul comunicării în organizații au demonstrat importanța decisivă a abilităților de comunicare pentru conducători. Astfel, în studiile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
în mintea mea? Ce se petrece în mintea celuilalt? Ca să obținem răspunsuri corespunzătoare trebuie să ne apropiem mai mult de cel cu care discutăm. Pentru aceasta trebuie să îl ascultăm cu atenție și să ne exprimăm gândurile cu calm și claritate. Când realizăm acest lucru, vom descoperi cu plăcere simțământul de satisfacție ce ne cuprinde. Întrucât există o mulțime de imitații mutuale în viața cotidiană de pildă, eu ridic vocea, el / ea ridică vocea, atunci când adoptăm o atitudine respectuoasă pentru partenerii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
ceva de genul: "Sunt de acord cu acest lucru" sau "Foarte bună idee, contați și pe mine ca să o punem în practică" contribuim în mod pozitiv la activitatea desfășurată de grup. În acest fel, opinia și atitudinea sunt exprimate cu claritate. Desemnează o abilitate de comunicare ca să arătăm înțelegere și să oferim acordul nostru față de ideile, acțiunile și deciziile grupului. Oamenii unui grup fac împreună planuri, rezolvă probleme și iau decizii în comun. Acest lucru este valabil atât pentru grupurile formale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
își pună un număr de întrebări la care trebuie să găsească răspunsuri potrivite. * Receptorii sunt suficient de bine socializați și antrenați în comunicare, astfel ca limbajul și termenii să nu fie interpretați greșit? * Mesajul este alcătuit în așa fel încât claritatea este asigurată? * Emițătorul (sursa) a determinat corect care trebuie să fie canalul de comunicare? De exemplu, transmiterea de informații la oamenii care nu au nevoie de ele sau care nu știu ce să facă cu ele poate duce la întreruperea comunicării și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
nevoie? Încercăm să ne imaginăm cât de departe vom merge în documentarea pe care o vom întreprinde, ce putem face efectiv și unde ar trebui să ne oprim. Cele mai multe din sarcinile de documentare trebuie, în cele din urmă, precizate cu claritate în obiectivul și scopul comunicării. Pentru toate acestea avem nevoie de un plan care are menirea să ne mențină interesul asupra problemelor despre care dorim să ne informăm de la oameni sau din alte surse. Atitudinea pe timpul colectării datelor Este greu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
introducere, cuprins și concluzii (încheiere). În mod sigur, logica acestui aranjament în trei părți o folosim în mod curent. Efectul acestui simplu mod de organizare a unui material este mai mare dacă introducerea poate să capteze atenția cititorului, enunță cu claritate scopul și reușește să stabilească raporturile esențiale între problemele abordate. Apoi, cuprinsul trebuie să fie o înșiruire logică, pertinentă de idei și, în cele din urmă, încheierea trebuie să rezume punctele de vedere semnificative afirmate în cuprins. Să presupunem că
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]