9,252 matches
-
normale. Chestiunea a intrat În discuție Într-o zi din al șaptelea an de viață al meu, când construiam un turn folosind o grămadă din vechile cuburi ce reprezentau alfabetul. I-am spus ca din Întâmplare că toate erau greșit colorate. Am descoperit apoi că unele dintre literele ei aveau aceeași nuanță cu ale mele și că, pe lângă asta, notele muzicale aveau asupra ei efecte optice. Mie nu-mi evocau absolut nici un cromatism. Îmi pare rău că trebuie s-o spun
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri colorate - safire, smaralde, rubine - licăreau cu un fel de obligativitate fermecată deasupra cornișelor tivite cu zăpadă de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când eram
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stătea o clipă să le admire, cu o privire strălucitoare de satisfacție tăcută. Deseori se Întâmpla ca la sfârșitul vreunei zile ploioase, soarele să mai licărească palid Înainte de a apune deasupra mesei jilave pe care erau Întinse ciupercile ei, foarte colorate, unele purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de trăit. Îmi amintesc În mod deosebit răcoarea și ambianța sonoră a acelui loc, dalele ca o tablă de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În tinerețe o voce frumoasă de tenor; Într-o noapte, când trebuia să cânte Într-o operă compusă de Schurmann, capelmaistrul de la Brunswick a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pronunțe lungul nume rusesc de familie, Îl reduseseră la „Ruka“ (cu accentul pe ultima silabă), ceea ce Îi convenea mult mai mult decât numele de botez. În copilărie, unchiul Ruka mi se părea că aparține lumii jucăriilor, a veselelor cărți de colorat și a cireșilor Încărcați cu fructe negre lucioase; unchiul transformase În seră o Întreagă livadă dintr-un colț al moșiei lui, separată de a noastră de râul șerpuitor. În timpul verii, trăsura lui era văzută aproape zilnic, la ora prânzului, traversând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și plăcută a ușii și apoi să-mi clatin un pic capul, pentru a balansa ușa Încoace și-ncolo, În timp ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
A mai fost frumoasa Miss Norcott, cu părul negru și ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele colorate și cioburi de sticlă verzi-albăstrii netezite de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o masă rotundă, fratele meu, eu și Miss Robinson, care din când În când se uită la ceas; drumurile trebuie să fie teribile pe zăpada
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În când se uită la ceas; drumurile trebuie să fie teribile pe zăpada asta; și oricum multe vor fi greutățile profesionale cu care se va confrunta persoana de origine franceză, Încă vagă, care Îi va lua locul. Iar acum creioanele colorate intră În acțiune. Cel verde, printr-o simplă răsucire a Încheieturii mâinii, putea produce un copac creț sau vârtejul provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
brusc, numai ca să-și arate minuscula inițială scrisă parcă cu creta pe partea interioară neagră și la fel de brusc Își lua din nou zborul. Dar cea mai constantă sursă de Încântare din timpul acelor lecturi era modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un Small White zdrențuit. În operele marilor poeți ruși am descoperit doar două imagini lepidopterice cu adevărat plastice: impecabila evocare a ceea ce este cu siguranță un fluture Turtoiseshell, realizată de Bunin: Și iată cum În cameră zbura Un fluture, mătase colorată, Bătând din aripi și foșnind, zvâcnea Pe un tavan albastru... și monologul Fluturelui lui Fet: De unde vin și Încotro mă-ndrept Să nu mă Întrebați; Acum respir pe-o grațioasă floare Să nu mă deranjați. În poezia franceză te impresionează
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau Își arătau petele roșii și franjurile cadrilate, În timp ce se Încălzeau la soare pe ferigile de pe marginea drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse, ca de pildă Oak Eggar-ul ruginiu care se poticnea printre tufe. Am observat (acesta este unul din misterele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi, colorată, stranie, deseori poetică și uneori vulgară. Ceea ce s-a păstrat din ciornele unora dintre proclamațiile lui (care Începeau cu „Grajdane!“, adică „Citoyens!“) și ale editorialelor lui este așternut pe hârtie cu un scris Înclinat ca În caietele de școală, frumos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sovietici În biroul tatei de la etajul al doilea și de acolo, prin salonul de muzică și prin budoarul mamei, În camera din colțul dinspre sud-est, În care m-am născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri colorate, care constituiseră o recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă, aproape imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam pe cărările parcului, pe urmele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de brazi Îndepărtate; o parte a curcubeului o traversa și acea porțiune a marginii de pădure sclipea magic prin vălul irizat, verde și roz-pal, tras În fața ei: era atâta tandrețe și splendoare În acest spectacol, Încât, pe lângă el, reflexele romboidale, colorate, produse pe pardoseala pavilionului de Întoarcerea soarelui, păreau niște rubedenii sărace. O clipă mai târziu a Început prima mea poezie. Ce a declanșat-o? Cred că știu. Fără nici o adiere de vânt, simpla greutate a unui strop de ploaie, strălucind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fluxul de vis al bărcilor cu vâsle și al canoelor de pe râul Cam, tânguiala ca de havaiană a fonografelor trecând Încet prin soare și umbră, mâna unei fete răsucind ușor dintr-o parte Într-alta mânerul umbreluței de soare viu colorate ca un păun, În timp ce ea se lăsa pe pernele bărcii la care eu vâsleam visător. Castanii cu conuri roz erau ca niște evantaie deschise; alcătuiau o rețea care acoperea malurile, alunga cerul din râu, și modelul special alcătuit din florile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Iată-mă Întorcându-mă acasă la ora cinci dimineața, de la maternitatea de lângă Bayerischer Platz, unde te dusesem cu două ore În urmă. Flori de primăvară Împodobeau portretele lui Hindenburg și Hitler În vitrina unui magazin care vindea rame și fotografii colorate. Grupuri stângiste de vrăbii țineau ședințe zgomotoase În lilieci și tei. Zorile limpezi despuiaseră complet o parte a străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un joc de genul „Găsiți ce a ascuns marinarul“ - imagine care, odată descoperită, nu mai poate fi pierdută. Index* Abbazia: Aldanov vezi Landau. Aleksei (majordom): Aleksei (prinț): America: , passim. *Andreev, L.N.: Apărarea (Otcitanie): Apostolski, Prohor: Aihenvald, I.I. : Aivazovski, I.K. : Auzul colorat: Bad Kissingen: Bakst, L. (Rozenberg): *Bain, R. Nesbit: Barovo: Băi: *Benois Alexandr: Beaulieu: Berlin: , passim. Biarritz: Bibliographie... vezi Zimmer. Biciclism: Bijuterii, pietre prețioase: , passim vezi și Vitralii. Blok, Aleksandr, Aleksandrovici: Bloodmark, Vivian (anagramă): Bouvier, Mlle: Box vezi Dachsunds. Bunin, Ivan
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dachshunds. Traunbenberg, Rausch von Evgheni Aleksandrovici, baron: Traunbenberg, Nina Dmitrievna, baroneasă născută Nabokov vezi Kolomeițev. Traunbenberg, Iuri Evghenovici, baron: , passim. Trecutul perfect: Țigonov (șofer): Țvetaev Marina: Ustin: Viața emigrației: , passim. Viața literară: Viborg (Vipuri): Vira: , passim. Vitralii: vezi și Auz colorat, Bijuterii și Pavilion. «Volgin»: Volkov (șofer): Vonliarliarski, Dmitri Vladimirovici: Vonliarliarski, Nadejda Dmitrievna născută Nabokov: Wiesbaden: Wimbledon: Wissmann: Zahar (vizitiu): Zimmer Dieter E.: Zina: ............. Coperta IV Vladimir Nabokov (1899-1977), prozator american de origine rusă, autor, printre altele, al celebrului roman Lolita
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Boierul (În rusă În orig.). . Baset (În germ. În orig.). . Într-o zi o să-l scape (În fr. În orig.). . Muște zburătoare (În lat. În orig.). . Stare intermediară Între veghe și somn. . Bezna pleoapei. . Vagi (În fr. În orig.). . Auzul colorat (În fr. În orig.). . Sinestezie - tehnică literară constând În transpunerea metaforică a datelor unui simț În limbajul altui simț. . Dama de pică (În rusă În orig.). . Olog (În fr. În orig.). . Un om Întunecat (În rusă În orig.). . În floare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
păgânule! "Viața Veșnică"? Parcă poți ști ce mare scofală o fi și-n Raiul mult lăudat? Nu s-a înturnat nimeni să povestească, ce și cum... Eu nu dau ciocârlia din mână pe papagalul de pe gard, cu toate penele lui colorate. "Ce-i în mână, nu-i minciună". Aici, barem, știm ce avem. Avem dragostea... Și mai avem visul, și mai avem speranța... Sunt și copiii, și cerul, și tinerețea, și cântecul, și iarba verde de acasă... Și lacrima chiar... Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]