8,826 matches
-
sunt scuzabile, mai târziu dacă seamănă cu alții e un dezastru. O ratare. Nu de talent sau veleități este vorba, de talente lumea e plină. Talentele sunt fragile și nesigure. Totul e să devii o natură. Atunci nu mai poți confunda jocurile înșelătoare ale gloriei cu bucuria ființială de a te simți unic. A. B. Ați avut modele/oameni ce v-au inspirat? Ce personalități marcante ați cunoscut? Ce ne spuneți despre prietenia literară? Mai întîi pe mama Casandra și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acela că o mulțime de oameni inteligenți, instruiți și talentați contribuie zi de zi la bucuria lor, scriind pentru ei. (februarie 2015) Șerban Codrin Trebuie să recunosc, amintirile mele literare sunt abundente, încărcate, ca o junglă amazoniană, unde lianele se confundă cu șerpii, iar aceștia, cu alte imagini fantastice, malefice. Să ne gândim la anul 1912. Bacovia nu-și tipărise prima carte, Arghezi debutase. Abia mai târziu s-au detașat din mulțime Blaga, Pillat, Barbu, Voiculescu, Voronca, Fundoianu. Mai apoi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întâmplări, cu siguranță aveți atât de multe lucruri de povestit despre prieteni. Puteți să ne povestiți câteva din aceste amintiri (din adolescență, facultate, evenimente). Trebuie să recunosc, amintirile mele literare sunt abundente, încărcate, ca o junglă amazoniană, unde lianele se confundă cu șerpii, iar aceștia, cu alte imagini fantastice, malefice. Iată niște vechi întâmplări. Copil, locuiam în comuna Ceahlău, sub munte, tata, inginerul silvic Gheorghe Denk, suporta rigorile revoluției mondiale importate din nefericita Rusie, căreia i se vârâseră sperjur pe gât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Drăcea a fost și el În SUA. Îmi povestea că a spus că-i dă soției sale un premiu dacă va descoperi doi cetățeni certându-se. A fost În zadar. Aproape de Înserat luăm o masă frugală În Sidney. Nu-l confundăm desigur cu orașul australian. Acesta are doar 2.300 de locuitori. Întâlnim și aci o familie de muncitori agricoli care merg departe În căutare de lucru. Dar aceștia nu sunt cu căruța, ca cei din Kansas, ci au mașină deschisă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în pericol securitatea armatelor sovietice. A evadat din al doilea arest în aceeași seară în care a fost prins, pe 20 noiembrie 1946, dar a fost reîncarcerat pe 29 decembrie 1948 și, ulterior, eliberat din cauze birocratice ( Securitatea l-a confundat cu un alt Ionescu). A ajutat diverse grupuri de rezistență armată din munți până a fost arestat pentru a treia oară, în 1949, și dus la Jilava. În ianuarie 1950 a fost transferat la Gherla și a trecut prin camera
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acestuia ca, dacă vor fi întrebați vreodată despre acțiune, 'să ne sinucidem. Mai bine să mori decât să ajungi un trădător', avertizându-l să fie oricând pregătit pentru asta, iar la sfârșit l-a amenințat râzând: 'Vezi să nu te confund vreodată cu Bogdanovici'. Mai mult, s-a arătat mirat că torturile continuau în închisoare, întrucât la Pitești o persoană sus-pusă i-a transmis că acțiunea nu mai este bine văzută de regim, în urma unui caz de la Canal despre care se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bătaie, Țurcanu obligându-i apoi pe toți cei din cameră să îl lovească. Noaptea, O. a fost scos fiindcă a făcut o criză de hemoptizie. Categoriile care au avut cel mai mult de suferit în Pitești și Gherla s-au confundat cu dușmanii ideologici cei mai de seamă ai regimului comunist, o dovadă în plus că întreg sistemul a fost pus la punct înainte de a fi aplicat în închisorile din România. Victimele preferate ale echipelor de agresori erau reprezentanții de seamă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
după acești primi ani, doar că atunci eram... copii. Și cum copiii cresc și încep să-și mai piardă din inocență, așa și în colectivitatea sahaj au apărut sincope... Trecerea multora a fost meteorică. Au fost unii care ne-au confundat cu o societate de binefacere, iar alții ne-au vizitat pentru că au auzit se pot vindeca de tot felul de boli și, foarte important, fără costuri. Alții... au crezut că au devenit șefi pe viață! Șefi în Sahaja Yoga?! Mulți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
evidentă va trebui să fie minunea pentru a-L recunoaște și a-I cădea în genunchi? Constatând, cu regret, netemeinicia credinței oamenilor, mă tem că sunt condamnați să nu-L recunoască niciodată, oricât de evidentă I-ar fi apariția și confundându-L, în cel mai fericit caz, cu un profet. Din nefericire, Ana a trăit minunea, dar nu a crezut în ea! În urma ultimelor analize efectuate, verdictul medicilor oncologi a fost cât se poate de clar: celulele canceroase nu mai erau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Regatul vechi să se închine și să-și întărească credința în ziua eliberării fraților lor. Așa se explică încă un fapt: de ce populația moldovenească din Bucovina n-a primit pecetea altor religii străine care căutau s-o cucerească. În ortodoxism, confundat cu însuși naționalitatea ei, și-a găsit această populație puterile de a trăi” (nr.242 din 1 ianuarie 1931, anul X de apariție). În anul 1931, la rubrica „artistice”, apar premierele de la Teatrul Național din Cernăuți (cu Ion, după romanul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
puteau foarte bine să aibă loc în ziarul cu același nume și aceeași proprietari. Partea culturală, de artă a revistei era mai anemică și slab reprezentată, inferioară calitativ și calitativ celei care apărea în ziarul Voința Școalei. Explicabil de ce cititorii confundau cele două publicații și le încurcau când era vorba să se aboneze. Tipografia „Mitropolit Silvestru”, Cernăuți, Piața Unirii nr.3 * Voința Școalei, anul VI, apare lunar în Cernăuți. Titlul ne spune că revista urmărește interesele și propășirea școalei de la care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
livrare a documentului biografic și inedit. Acribia investită în ediția de față tentează în primul rând adecvarea la ceea ce este organic într-o biografie, într-o lume parțial închisă pentru că trecută, și doar printr-o regretabilă confuzie ar putea fi confundată cu mania adnotării. Ea corespunde deopotrivă acelui presentiment consacrat printr-o formulă deja celebră: „Der liebe Gott steckt im Detail” (Aby Warburg). Am căutat un fel de efigie peste sfârșitul acestei corespondențe: două fotografii târzii. Într-una nedatată, probabil dintre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu a evidențiat cu suficientă claritate specificul creștinismului, că a lăsat ca viziunea asupra istoriei - doctrina întrupării - să se confunde cu concepția indiană a sacrului. Cartea lui Thomas Altizer are multe pagini personale și deosebite, dar aici ar fi trebuit să corecteze anumite aspecte. Nu vom încerca să ne aventurăm în iureșul exegetic la care este expus Eliade în această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au murit, împreună cu popoarele curajoase al căror ideal îl reprezentau, și totuși dvs. ați făcut acest miracol: ni i-ați redat pe acești tineri de acum 30 de secole vii, ca și cum ar fi murit ieri... Acei gemeni cărora timpul le confundase chipul și le ștersese trăsăturile, iată-i că retrăiesc cu opoziția lor evidentă, cu gusturile, cu preferințele lor: citindu-vă, ai crede că te apropii de suflul rece sau fierbinte al chipului lor (și dvs. regretați aproape că ați scris
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Șeicaru. Parcurgerea notei evidențiază o corectă observare a fenomenului literar românesc, în metamorfozele sale surprinse în context universal. Se clama în epocă moartea romanului, opinia este dezavuată în nota menționată, atenționîndu-se că, "îndată după război, în vreme ce cronicarii literari ai occidentului, confundînd o criză de creștere cu una de decadență, anunțau moartea romanului, noi, cei sosiți mai tîrziu, cuceream etapele pierdute. A fost, pentru literatura românească, epoca de renaștere și de maturizare a romanului. Căci nimeni nu va tăgădui: abia născut, romanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe sine. Inițiativa libertății așază cuvîntul într-o stare particulară de netulburată uimire față de propriile lui posibilități, și starea aceasta e prima vamă a realității poetice. O a doua, apare odată cu rînduiala semnelor și sensului în această paradoxală numire care confundă începutul cu sfîrșitul, problema cu taina. Mai departe, spre alte vămi, în alte văzduhuri, în toate însă libertatea e în centru. Cu ea începe și sfîrșește creatura prin cuvînt, poemul." Or, libertatea, după cum știm toți cei care am trăit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce au fost comentați, se înțelege, și de către aceștia. Cînd e cazul, știe să fie în "răspăr" cu critica curentă, cu argumente și precizări greu de combătut, ca-n diagnoza la poezia lui Ștefan Aug. Doinaș (la care scriitura se confundă cu etica) sau a Angelei Marinescu, și mă opresc aici cu exemplele. Între poeții epigonici ai absenței, care nu pun probleme, nu numai tolerați, chiar onorați de regim, și poeții prezenței (un exemplu este Dorin Tudoran), incomozii, descumpănitorii ce leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
succesive, fiecare clipă constituindu-se într-o monadă fără viitor). În al doilea rînd și lucrul acesta mi se pare și mai greu de îndurat -, oportuniștii trăiesc într-o singurătate uluitoare. Și, mai ales, o singurătate deosebită. A nu se confunda singurătatea esențială (ca o muzică a existenței), cu singurătatea oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund Eugen Simion caută "alianța" cu Adrian Păunescu, iar Marin Sorescu pe aceea cu Grigore Vieru. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Român. Nu-l contrazice, dar ce nu e cu putință la oameni e cu putință la Dumnezeu (a se vedea Marcu 19, 26). O altă cale de a fi Român: prin botezul sîngelui. Se arată foarte pornit în contra celor care confundă creștinismul cu prostia. Viitorul convertit știe că Hristos nu ne-a cerut niciodată să fim proști, El ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vei dobîndi; pagini pe care le considera, cu smerenia cuvenită, simple mărturii de credință creștină. Nicolae Delarohia (numele de monah al lui N. Steinhardt) a ales Calea, Adevărul și Viața, gest existențial, unde, după cum se mărturisește: "Pentru mine creștinarea se confundă cu o poveste de dragoste! O dublă îndrăgostire de Biserica creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Atlantida), părintele Calciu scrie: Acolo a fost ceva care depășește puterea umană de înțelegere, pentru că a fost războiul a două tabere supraumane: acolo a fost spațiul în care, privit dinafară, războiul a fost cîștigat de satana, pentru că psihologii și esteții confundă aparențele cu realitatea duhului și ignoră faptul că această lume este un răstimp al mîntuirii, singurul răstimp uman pentru mîntuire. Dar adîncul îmbogățirii sufletelor noastre este greu de sesizat; pentru ei, înfrîngerile sînt spectaculoase, morțile zguduitoare, nebunia locvace, dar înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gata, nu îți cere nimeni buletinul când cânți. Ba chiar s-ar putea să te ajute astfel de zvonuri să fii și mai îndrăgit, râde Fernic de Cristi. — Și totuși, dacă ne-a recunoscut cineva ? — Hai, mă, Cristi, ne-au confundat, mare lucru. Există atâția oameni care încearcă să ne copieze stilul, râde în continuare Ionel. Invocăm statutul de vedete pe care admi- ratorii încearcă să le copieze cu acuratețe ! — Băieți, eu zic pentru o vreme să nu mai umblăm în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care spun eu nu se poate vinde și nu are preț. Iubirea de care vorbesc eu este eternă și nemăsurabilă. Îmi puteți cere, într- adevăr, o taxă în schimbul căreia să îmi pot manifesta carnal aceste sentimente adevărate, dar nicidecum nu confundați iubirea cu o poftă trupească. Accept până și o taxă pentru o simplă atingere, e dreptul dumneavoastră, dar iubirea pe care v-o port pentru cum ați marcat existența mea, chiar dacă neintenționat, chiar dacă o numiți coinci- dență, nu are nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
muncă și sacrificii sunt în spatele unui simplu zâmbet. Și doar bănuiesc cât de greu este să nu vă puteți da seama dacă cineva chiar vă iubește pentru ceea ce sunteți cu adevărat, fiind atât de frumoasă. Atât de rece, iată, încât confundați un sentiment ce ține de spirit cu un impuls ce ține de carne. Chiar dacă ele sunt de multe ori legate, nu înseamnă același lucru... Prețul însă, pentru oricare ar fi, este același. — Bine, zâmbește Cristi. Atunci spuneți-mi un preț
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Să mai iei și tu o gură de aer, când ai luat ultima dată o pauză și nu ai cântat ? Să stai liniștit, să mai pui și tu câteva kilograme pe tine, iubitule ! Jur, parcă ai fi o stafie ! Mă confunzi cu Pițu, mamă ? Eu nu am concediu, eu nu lucrez la program, a râs Cristi, în timp ce-și îndesa bine câteva cămăși în valiza sa de piele neagră. — Păi, și artiștii ăștia nu se odihnesc și ei ? N-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]