8,430 matches
-
rău, amice, viața e grea, toți trebuie să trăiască, râde poetul. — Haideți, domnilor, să plecăm de-aici, până nu vin codoșii să se ia de noi ! Ia-o tu-nainte, că venim și noi, după care Pribeagu îi dă un cot lui Cristi. — Nu ți-a ajuns deci, cumetre ? — Ei, spune și tu, domnișorule Cristian, în ce fel de haită ne-am nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să viseze și el frumos câteva minute. Ion Vasilescu se ridică de la masă și se îndreaptă către scenă. — Hai, îi zice lui Cristi. Vrei să te rugăm ? râde cântărețul. Pribeagu se întoarce fericit la masa lui și-i dă un cot lui Mamutu’. — Ei, mon cher ? — Ești tare, cumetre, ești tare... — Acum sper să fie la fel de tare și domnișorul Cristian. — O, stai liniștit ! De când aștept momentul ăsta ! Când Ion Vasilescu urcă pe scenă, tot restaurantul începe să aplaude. — Nu, nu, stați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
treburile gospodărești, o ajuta pe maică-sa la toate, la cumpărături, la mâncare, la curățenie. El îi devenise lui Pițu, dincolo de frate, și tată, și prieten și chiar și profesor, până au reînceput școala. Era atât de mic și căra cot la cot cu bărbații din oraș când era de muncă, pentru că a trebuit să dea o mână de ajutor multora, ca Brăila să fie repusă pe picioare. Învățase în scurt timp să și renoveze, să zidească sau să zugrăvească, știa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o ajuta pe maică-sa la toate, la cumpărături, la mâncare, la curățenie. El îi devenise lui Pițu, dincolo de frate, și tată, și prieten și chiar și profesor, până au reînceput școala. Era atât de mic și căra cot la cot cu bărbații din oraș când era de muncă, pentru că a trebuit să dea o mână de ajutor multora, ca Brăila să fie repusă pe picioare. Învățase în scurt timp să și renoveze, să zidească sau să zugrăvească, știa cum se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
groase, negre și părul la fel, des, întins cu briantină. Era îmbrăcat bine, dar se putea vedea de la o poștă că e sărac, iar alea erau probabil cele mai bune haine ale lui. Dacă te uitai cu atenție, puteai vedea coatele puțin roase ale costumului, semn că a fost purtat mult timp, iar pantalonii erau cu câțiva milimetri mai ridicați decât trebuie, îi avea probabil de mult și se mai înălțase puțin. Brusc, Cristi și-a amintit de el în perioada
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
localurile cu care aveau contracte, muzica a reînviat în orașul a cărui vară fusese prea liniștită, sumbră și tăcută. Și interpreți noi continuau să apară seară de seară, aducând cu ei stiluri noi, mai dinamice, mai pline de viață, concurând cot la cot cu maeștrii deja consacrați ai marilor scene. Dragul meu Fernic, Te-ai stins prea devreme din această lume minunată, când noi doi mai aveam atâtea lucruri de făcut. M-ai lăsat singur, în niște vremuri tulburi, în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care aveau contracte, muzica a reînviat în orașul a cărui vară fusese prea liniștită, sumbră și tăcută. Și interpreți noi continuau să apară seară de seară, aducând cu ei stiluri noi, mai dinamice, mai pline de viață, concurând cot la cot cu maeștrii deja consacrați ai marilor scene. Dragul meu Fernic, Te-ai stins prea devreme din această lume minunată, când noi doi mai aveam atâtea lucruri de făcut. M-ai lăsat singur, în niște vremuri tulburi, în care lucrurile se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vorba lui, nu puteau să aștepte până mâine ? Fugea din țară ? Asta-i cusută cu ață albă, dragilor, tare mi-e că i-au cășunat pe el din alte motive. Cristi era bruscat și înghiontit zdravăn de polițiști, primind câteva coate în ficat și în stomac. Și nu doar că nu putea riposta sau să se apere, având mâinile încătușate, la spate, dar mai ales nu vedea când și de unde vin loviturile, în bezna din dubă. — De ce mă loviți, fraților ? striga
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau proasta creștere, sau o penibilă nerăbdare de „a ajunge!” Unde...?! În cultură - și acest lucru a fost evident chiar și sub vechiul regim! -, În procesul creației, o carieră, un prestigiu real, rezistent, nu se fac doar cu „impetuozitate” , „cu coatele” unor argumente valabile un ceas sau o săptămână! Nu, nu mă plâng nici acum și nu m-am plâns nici atunci, continuam să strâng mâinile unor colegi și foști amici, amabil, părând, nu-i așa, Încă o dată că „ratez”, iar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
producția culturală. De aceea nu este de mirare că apar și azi, În noua libertate, cohorte de oportuniști, se pare, mai ales tineri, sub treizeci de ani, dar nu puțini și din generația interesantă a „anilor optzeci”, care dau din coate pentru a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor - o organizație de breaslă mult hulită și care, Într-adevăr, numără Într-o proporție aproape dezastruoasă inși nepotriviți cu o structură Înalt profesională, intrați aici „Înainte”, dar și după ’90; inși care, profitând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în urma lui VITALIE CIOBANU și a lui Nicolae Prelipceanu (primul, întotdeauna, merge alergând, pe al doilea îl obligă la un pas mai mare constituția fizică) și încerc să schimb câteva vorbe cu o doamnă în vârstă, care stă rezemată cu coatele pe pervaz și privește în stradă. Nu știe engleză, dar este interesată de dialog, așa că își cheamă în ajutor soțul, un ochelarist cu o expresie încremenită, care seamănă cu un contabil pensionat. Omul înțelege că e vorba de Pessoa, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o descrie îmi pare cunoscută. Mai rămân în preajma scenei pentru a le ține pumnii alor noștri la lectură, apoi mă duc să mai bat piața. Deodată, dau peste Ioana Crăciunescu. Bronzată, într-un balonzaid alb, vaporos, suflecat la mâneci până la coate, cu poșeta pe umăr și un evantai între degete. Se arată nu mai puțin surprinsă de întâlnire. Și are de ce. E prima dată când ne vedem la Paris, până atunci discutaserăm mai mult pe la întâlnirile scriitorilor de la Neptun. Lucrează de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care o transformă într-o poiană mirifică, de basm. Ulicioare înguste, aglomerate cu tarabe și mese lungi la care mănâncă o clientelă nesățioasă - e sâmbătă și e amiază -, încât trebuie să te strecori foarte abil, ca să nu atingi din greșeală cotul unei mâini duse la gură. Incredibil câți străini sunt la Bruxelles, auzi în jurul tău toate limbile pământului, inclusiv rusă (bad surprise!), mai des decât altele. Metropolă a Uniunii Europene, capitala Belgiei și-a socializat amprenta-i specifică, preschimbând-o, ultrarapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae munții. La un cot al potecii, într-o stâncă mare, piatra lui Aron Vodă, e săpată o legendă: Aron Vodă pe când învăța ca băiat carte la moșu-său la Agapia Veche, într-o noapte, pe când se întorcea pe furiș acasă, a fost prins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un fel de cot, ori ostrov al Siretului ori al Prutului, dau drumul rănitului, ca să nu fie ciuntit pe un pat de trestii și papură pe apa lină în negura și tăcerea nopții ca să se ducă la vale în apele cele mari, și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Armătură solidă nu are nimeni. Puțini din cei mai avuți au za și coif de oțel. Dar în loc de armătură îmbracă fiecare o haină de in, umplută cu bumbac în grosime de 3-4 degete, mai ales în partea umerilor și până la coate, precum se poate vedea pe tapetele celor vechi, și cu cusături în ițe dese, tot în distanță de un deget și jumătate. Sabia nu pătrunde această haină. Să amintim și caii lor cei mici, cari rabdă lucru și foame fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
birou). Era arhitect al Ministerului. Evreu botezat; plin de fală și prezumție, lăudăros, nesuferit, impertinent. Îmbrăcat bălțat, cu pălării artistice și cravată-lavalieră etc. Era omul cel mai puțin agreabil și cel mai hotărât să-și facă drum prin viață cu coatele. Nu știu ce s-a făcut. L-am zărit prin Iași în vremea războiului, cu aer biruitor. L-am mai zărit prin București, tot așa de fălos și biruitor. Nu m-am oprit și nu i-am vorbit. Ne salutam; chiar părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adevărul și m-au urât. Când spui adevărul să fii c-un picior în scară. Pe cel care vorbește pe față nouă târguri îl alungă. Dacă-i scris să te îneci, îneacă-te în apă limpede. Scurtă e pânza, nu cotul. Mincinosul trebuie să ție bine minte. Sfârșitul vulpei pe masa blanarului. Brățară de aur nu-ndreaptă mâna câșă. Vorbă de miere, inimă de fiere. Leului mort mișelul îi smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
etc. Vizită la Cartea Copilului și la Editura de Stat p. literatura artistică. Vol. Nuvele și Povestiri s-a epuizat. Am văzut pe Vera Muchina, admirabilă femeie și artistă. [1953] 8-9 Martie gazetele despre Egipt, India, Selasiè al Abisiniei. Pierre Cot, Go-mo-jo Ordinea de la ceremonia privegherii și înmormântării, discursurile Malenkov, Beria, Molotov; defilarea trupelor, infanteriei motorizate în cară blindate, a aviației cu reacție, artileria grea, a rațelor (tip nou de avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plăcere. G. e o ființă blândă și simpatică. După Cimentul, multă vreme nu dăduse nimic. Anul trecut a reapărut c-o carte bună. 12 dechembrie. Comitetul nostru pentru decernarea premiilor internaționale Stalin s-a oprit la următoarele propuneri: 1. Pierre Cot, 2. Sing Sokhei, 3. Andrea Gagero, 4. Isabelle Blum, 5. Howard Fast, 6. John Bernal, 7. Leon Kruci Rovoki, 8. Pablo Neruda, 9. Andrea Andreean, 9. Nina Popova. Astăzi am adresat tov. Boris Polevoi, această scrisoare, prin profesorul Mihail Fridman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jderi, argint și ceară, sau nu duce cai buni de țară”. Se mai preciza în acest privilegiu ca, atunci când liovenii vor aduce postavuri sau alte mărfuri „nimenea să nu poată lua de la ei fără bani ori cu puterea, nici măcar un cot, nici vameșii, nici boierii, nici chiar noi înșine; ci când vom avea nevoie fie de postav fie de altă marfă, multă ori puțină, noi sau vameșii ne vom târgui și, după ce vom face plata, vom lua cele ce ne-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Fântâna Mesteacănului, și două fântâni la obârșia Suhăi, o prisacă unde a fost prisaca lui Brumar, iar pe Prut, un iezer, Blisceatul și cu Bliscețelul, iezerul cel mic și mai sus de ele, iezerul Budoele, iezerașul Secriiul, o gârlă în cotul Prutului și se varsă în iezer, și gârla Bulhacului, și o altă gârlă care iese din iezer în jos, până la pod, și satul Bălțații la Cârligătură. Ivașco Armencici dăruie și el cu această ocazie, jumătate din satul Ostăpceanii, partea de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai din cei mai bogați, au doar cămăși de zale și coif de oțel; dar drept platoșă ei toți îmbracă niște haine de in, umplute cu bumbac în grosime de trei patru degete, mai ales în partea umerilor și până la coate... și sunt socotite drept platoșă, căci sabia nu le poate pătrunde”. În oastea moldoveană se aflau și oameni care slujeau cu plată, mercenari, dar numărul lor era mic în secolul al XV-lea. Reichestorffer scria că Petru Rareș “ține pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cei avuți posedau cămăși de zale și coifuri de oțel. Foarte puțini aveau armuri în stilul cavalerilor occidentali. Cei mai mulți “îmbrăcau niște haine de in, umplute cu bumbac în grosime de trei, patru degete, mai ales în partea umerilor și până la coate - după cum se poate vedea pe țesăturile străvechi - și cu cusături în ițe dese la depărtare de un deget și jumătate una de alta și sunt socotite drept platoșă, căci sabia nu le poate pătrunde.” Nu este vorba de bumbac, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
găsim nu în mișcare, pătrunzând în spațiul sacru, ci în mediul familial, la un ospăț, și în plin refuz al vitalității: „El nici nu bea, nici nu mânca,/ Numai cu ochii se uita;/ Și el, frate, că-mi ședea/ Cu coate dalbe pe masă,/ Cu palmele pe obraze” (Roșiori - Ilfov). Absența comensualității are o pregnantă încărcătură inițiatică, sugerând un tabu, „în perioada de pregătire dintre copilărie și inițiere omului tânăr nu-i este îngăduit să se atingă de alimentele de căpetenie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]