7,252 matches
-
nepot de frate al lui Filip cel Frumos, Filip de Valois. Trebuie menționat aici că în regulamentele succesorale franceze din 1316, 1322 și 1328 nu se face nicăieri aluzie la faimoasa lege salică, menționată abia în 1358 de juristul și cronicarul Richard Lescot. Interpretarea legii salice în sensul imposibilității femeilor de a domni și de a putea transmite acest drept a fost făcută abia în 1416 de Jean de Montreuil în „Traité contre les Anglais”, iar în 1464, Legea succesiunii la
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
pentru a putea s-o încadreze în profilul ei, ci una de investigație critică, atât în perspectova tradițională, cât și prin aplicarea unor metode aparținând stilisticii, lingvisticii structurale, comparaticticii, lingvisticii matematice, fără absolutizarea vreuneia dintre acestea, fapt reliefat de toți cronicarii și recenzenții ei, din care unii sunt amintiți mai jos. Sunt investigate opere de Constantin Negruzzi, Alexandru Odobescu, I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Ștefan Bănulescu ș.a. Volumul a avut, la apariție, cronici - în care se aprecia că autorul "sesizează
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
apariția lor în volumul amintit, a cărei însemnătate pentru cunoașterea unor aspecte ale vieții și operei lui I.L. Caragiale a fost relevată de acad. Eugen Simion, în "Adevărul" /Arad/, XVI, nr. 1201, 3 mai 2004, p. 1 și 8, de Cronicar, în "România literară", XXXVI, nr. 37, 17-23 sept. 22003, p. 32, de Liviu Papuc, în "Convorbiri literare" ,CXXXVII, nr. 12 (108), dec. 2004, p. 82, unde e prezentat și volumul "Telegrame primite de I.L.Caragiale", și CXXXVIII, nr. 1 (109
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
ucraineni. De acest oraș depinde administrativ satul Voloca pe Ceremuș. Localitatea Vășcăuți este menționată pentru prima dată în secolul al XV-lea, numele său provenind de la Vasko. El a făcut parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
din regiunea istorică Bucovina. El se află la o distanță de 12 kilometri de orașul Noua Suliță și la aproximativ 20 km de Cernăuți. De această comună depinde administrativ satul Hlinița (Gai). A fost moșia strămoșească a lui Ion Neculce, cronicarul istoriei Principatului Moldovei în secolul al XVIII-lea. Localitatea Boian a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Conform unei legende locale publicate de profesorul Vasile Bizovi, satul a fost fondat acum 900 de ani
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
confiscate de domnie, procesul s-a încheiat la 22 mai 1654 prin întărirea dreptului de proprietate familiei lui Iordache Cantacuzino. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
a încheiat la 22 mai 1654 prin întărirea dreptului de proprietate familiei lui Iordache Cantacuzino. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
lor, în semn de apreciere a loialității lui . Din păcate, informațiile despre proprietarii satului în perioada Evului Mediu sunt rare. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
a loialității lui . Din păcate, informațiile despre proprietarii satului în perioada Evului Mediu sunt rare. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
au permis și la 70 familii de evrei să refacă viața comunitară evreiască în oraș. În secolul al VIII-lea, aproximativ între anii 745 și 749 un mare cutremur de pământ, cunoscut ca „Cutremurul al Șaptelea” a distrus orașul. Un cronicar contemporan Michail Sirianul scrie că în cutremur s-au prăbușit și distrus treizeci de sinagogi, ceea ce dovedește prezenta evreiască încă semnificativă pe atunci în localitate. Și totuși Tiberias a cunoscut o renaștere după ce în acelaș cutremur rivalul său a fost
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
de cavaleri. Infanteria mărșăluia pe flancul dinspre uscat, acoperind flancurile călăreților. Chinuiți de arcașii lui Saladin și de către tarantule, care apăreau noaptea, abilitatea lui Richard a asigurat păstrarea ordinii și disciplinei chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Baha ad-Din, cronicarul musulman, descrie marșul astfel: În timp ce armata cruciata mărșăluia spre partea îndepărtată a râului la Cezarea, Saladin dădea propriile dispoziții. El plănuise să iși poziționeze armata lângă vechile drumuri române din interior, permițându-i să atace în orice direcție dacă se
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
a continua conflictul. Richard a condus cavaleria să înapoi la Arsuf în cazul în care infanteria și-a întins tabăra. În timpul nopții, morții sarazini au fost jefuiți. Că întotdeauna în cazul luptelor medievale, pierderile sunt dificil de evaluat cu precizie. Cronicari creștini susțin că musulmanii au pierdut 32 emirii și 7.000 de bărbați, dar este posibil ca numărul real să fi fost mai puțin. Richard ,care s-a ferit de propria moarte se spune că au numărat pierderile nu mai
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
vedea forfota din sălile de lectură pline de cititori, care, după o expresie metaforica a sa, ―culegeau nectarul științific de pe paginile publicațiilor‖ ce miroseau încă a vopsea tipografică. În aceste clipe era sigur că ―nasc și în Moldova oameni‖, vorba cronicarului M. Costin, că, pentru a fi în pas cu realizările științei contemporane, trebuie să completezi permanent fondurile bibliotecii cu tot ce este nou, actual. În ultimul timp academicienii Moscalenco și-au exprimat deschis regretul în legătură cu neglijarea acestei tradiții. Fără reviste
Vsevolod Moscalenco () [Corola-website/Science/311103_a_312432]
-
ieromonahul Putnei, Sevastian Georgiescu, în manuscrisul "" Descriere pentru biserica din satul Putna, numită mănăstirea veche a Putnei care acum ca parohialnică eclezerisească"" din 4 iulie 1853); sau 1346 (după cum este indicat de Dimitrie Dan în monografia Putnei din 1905). Primul cronicar care a menționat această tradiție a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în ""Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura acestei legende, care i-a însoțit și protejat existența de-a lungul veacurilor. După însemnarea cronicarului a urmat și protecția cancelariei domnești. Voievodul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) însemna într-un hrisov din 17 martie 1723 următoarele: Așadar, în conștiința moldovenilor de altă dată, nimbul de întâietate al Mănăstirii Putna între numeroasele ctitorii domnești și
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
(n. 12 august 1938 - d. 27 ianuarie 1982) a fost un fotbalist român, remarcat în România pentru activitatea sa la echipa U Cluj. Aproape un deceniu, Clujul a fost fermecat de talentul numărului 7 din echipa Universității. Cronicarii vremii l-au numit ultimul romantic al gazonului. Driblingurile, fentele și viteza sa de reacție i-au subjugat pe suporterii Universității Cluj. Cel mai bun prieten al lui Zoli, poetul Negoiță Irimie, l-a numit „Hamlet al gazonului verde”, iar
Zoltan Ivansuc () [Corola-website/Science/311300_a_312629]
-
a primit medalia clasa a II-a. La o expoziție din anul 1870, Lecca a expus două tablouri cu tematică istorică: "Radu Negru mergând să viziteze reședința sa de la Câmpulung" și "Dragoș asistând la moartea unui bour ce rănise". Un cronicar de artă din acel an a făcut o critică acidă în Revista Trompeta Carpaților: După o analiză mai aprofundată a tablourilor cu compoziție istorică, se constată că ele se caracterizează prin mișcare și amplasarea corectă a grupurilor care-l înconjoară
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
este adesea folosită pentru a-i desemna pe Români înainte, dar și după apariția statului modern român. „Vatra străromână” a Vlahilor este controversată, fiindcă sursele nu-i menționează sub acest nume între romanizarea Traco-Geto-Dacilor și apariția cuvântului βλάχοι în scrierile cronicarului grec Ioan Skilițes din anul 976 apoi în „Compendiul” cronicarului bizantin Ghiorghios Kedrenos din sec. XI (vezi istoria vlahilor de la sud de Dunăre). De fapt, populația romanofonă era, până atunci, și aidoma populației elenofone și albanofone, inclusă în denumirea generală
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
dar și după apariția statului modern român. „Vatra străromână” a Vlahilor este controversată, fiindcă sursele nu-i menționează sub acest nume între romanizarea Traco-Geto-Dacilor și apariția cuvântului βλάχοι în scrierile cronicarului grec Ioan Skilițes din anul 976 apoi în „Compendiul” cronicarului bizantin Ghiorghios Kedrenos din sec. XI (vezi istoria vlahilor de la sud de Dunăre). De fapt, populația romanofonă era, până atunci, și aidoma populației elenofone și albanofone, inclusă în denumirea generală de Ῥωμαίοι („Romei” în sensul de „Romani”) cuprinzând toți locuitorii
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
bulgarii, vlahii" (folosind termenul Blagha’ pentru vlahi) și alte popoare. Identificarea Blagha’cu românii a fost făcută de Dodge și Spinei Denumirea de vlahi era deja utilizată încă din secolul al VIII-lea, când au fost identificati "vlahorinchinii" în Balcani Cronicarul arab Mutahhar al-Maqdisi,care a trait în secolul al X-lea a menționat printre vecinii popoarelor turcice pe slavi, "Waladj"(vlahi), alani, greci și alte poopoare. Cronica lui Nestor descrie fapte din secolul al X-lea, arătând că nomazii unguri
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Rožnov pod Radhoštěm (are un Muzeu al Satului Vlah), Valašské Meziříčí, Valašské Klobouky, Brumov-Bylnice, Karolinka, Slavičín, Vizovice, Zubří ș.a. În Polonia, românii (numiți munteni sau gorali) s-au grupat in trei zone Originea română a goralilor este atestată și de cronicarul polon Długosz -În apropierea localității Rzeszow; zona se numește Lasowiacy (posibil de la Vlasi, denumirea locală a vlahilor); -În Laccy Gorale: la frontierele celor trei lanțuri muntoase largi: Carpați, Górce și Beskid Sadecki. -În regiunea Podhale (Goralski): in extremitatea sudică a
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
26, în spatele sediului Poliției Municipale. Ansamblul Mănăstirii Barnovschi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Prima mărturie despre Mănăstirea Barnovschi o avem de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. După cum scrie Miron Costin, domnitorul Barnovschi În altă parte, același cronicar scrie: Pisania bisericii nu s-a păstrat, dar un document din 9 mai 1627 indică în mod clar că domnitorul Miron Barnovschi a început în acel an să construiască biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului. În același act se precizează
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
aibă a le vinde acolo și banii să trimită la egumen, ca să aibă a trimite la sfânta marea biserică din Ierusalim". În prezent, manuscrisul original se află în inventarul Complexului Muzeal Bucovina din municipiul Suceava. Aceste danii sunt confirmate de cronicarul Miron Costin în letopisețul său: În iulie 1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a trebuit să plece din țară, fugind în Polonia, astfel că lucrările de construcție ale mănăstirii din Iași au fost încetinite sau chiar oprite. A fost chemat la Istanbul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
mâna leșilor. În testamentul său din 22 iunie 1633, scris la Constantinopol, fostul domnitor al Moldovei menționa că Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași nu era terminată de construit. El a dat dispoziții executorilor săi testamentari (postelnicul Iancu Costin, tatăl cronicarului Miron Costin, și marele logofăt Matei Gavrilaș) să-i vândă proprietățile sale din Polonia și cu banii obținuți să finalizeze construcția Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Iași, a Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași și a bisericilor din Toporăuți și
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]