7,752 matches
-
determinațiile negative ale finitului retras în infinitul departelui. O absorbție a naturii în disoluția finitudinii, evacuarea orizontului, descreșterea - cutremurătoare - până în departele de- naturat al creșterii. Acolo crește imaginea, în sfârșitul (télos) "luat drept țel și pus drept scop"97, în depărtarea care vine, survine îndepărtându-se, întorcând - ca într-o oglindă - chipul pe care îl reflectă, îi ia ființa pentru a-i da ființă 98. Crește nevăzută, în natura ce stă în raza privirii, vine în deschisul absolutei impotențe, se oferă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de înțeles, se vede subînțelegându-se în imaginea în care răsare. Ce vedem, de pildă, când, în poemul Curând de Petru Creția 1, se spune: Curând vom trece/ De sub furtuna mută a soarelui/ În ființa clement stăpânitoare a nopții:/ O depărtare care pătrunde în noi și rămâne în noi,/ În timp ce noi înșine devenim depărtare și noapte"? Vedem figurile poetice în regimul lor diurn, respectiv nocturn, și apoi depărtarea care pune, prin ele, stăpânire pe noi. Ce înțelegem în ceea ce ne este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de pildă, când, în poemul Curând de Petru Creția 1, se spune: Curând vom trece/ De sub furtuna mută a soarelui/ În ființa clement stăpânitoare a nopții:/ O depărtare care pătrunde în noi și rămâne în noi,/ În timp ce noi înșine devenim depărtare și noapte"? Vedem figurile poetice în regimul lor diurn, respectiv nocturn, și apoi depărtarea care pune, prin ele, stăpânire pe noi. Ce înțelegem în ceea ce ne este dat să vedem? Faptul că trecerea ne apropie de moarte, îndepărtându-ne de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trece/ De sub furtuna mută a soarelui/ În ființa clement stăpânitoare a nopții:/ O depărtare care pătrunde în noi și rămâne în noi,/ În timp ce noi înșine devenim depărtare și noapte"? Vedem figurile poetice în regimul lor diurn, respectiv nocturn, și apoi depărtarea care pune, prin ele, stăpânire pe noi. Ce înțelegem în ceea ce ne este dat să vedem? Faptul că trecerea ne apropie de moarte, îndepărtându-ne de astrul luminos al existenței; în chiar timpul vieții, viitorul este deja prezent sub chipul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noi. Ce înțelegem în ceea ce ne este dat să vedem? Faptul că trecerea ne apropie de moarte, îndepărtându-ne de astrul luminos al existenței; în chiar timpul vieții, viitorul este deja prezent sub chipul morții, al morții apropiate care creează depărtarea, ne pătrunde și ne îndepărtează de noi înșine. Nu se deschide însă în intervalul acestei puneri în depărtare un sens mai adânc ce ne face să vedem mai mult? Căci ceea ce se pune în depărtare se pune în vedere, ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-ne de astrul luminos al existenței; în chiar timpul vieții, viitorul este deja prezent sub chipul morții, al morții apropiate care creează depărtarea, ne pătrunde și ne îndepărtează de noi înșine. Nu se deschide însă în intervalul acestei puneri în depărtare un sens mai adânc ce ne face să vedem mai mult? Căci ceea ce se pune în depărtare se pune în vedere, ca deschis prin care trecem într-un alt timp al ființării. Contrar aparențelor, trecerea curând nu are viitor, nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al morții apropiate care creează depărtarea, ne pătrunde și ne îndepărtează de noi înșine. Nu se deschide însă în intervalul acestei puneri în depărtare un sens mai adânc ce ne face să vedem mai mult? Căci ceea ce se pune în depărtare se pune în vedere, ca deschis prin care trecem într-un alt timp al ființării. Contrar aparențelor, trecerea curând nu are viitor, nu este viitorul, ci deja prezentul ca lucrare a posibilului 2. Tot ce trece vine într-un acum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dislocări, a unei semnificative de-rivări: "Suntem ca malurile unui râu/ Pe care apa veșnic le desparte/ Și le unește strâns fără să vrea/ Copiii dau cu pietre din fiecare parte/ Și pietrele alunecă în ea". Ceea ce desparte și pune în depărtare se pune totodată în vedere. Imaginea se întrevede în chiar clivajul în care ea este posibilă; strânsă între malurile despărțite, ea unește sfidând împărțirea, adună părțile în unitatea suverană a formei. In-formarea imaginii în mers, fără intenția pusă în paranteza
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ion Vinea, op. cit., p. 386). 19 Vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., pp. 326, 392. 20 Este de altfel planul de adâncime unde filosofia întâlnește poezia: "Filosofia ce vine de departe sună poetic, deoarece orice chemare devine vocală în depărtare. (...) Totul devine astfel în depărtare poezie, poem. Actio in distans. (...) De aici rezultă natura noastră arhipoetică. Poezia nopții și a amurgului" (Brouillon-ul general, în Novalis, Între veghe și vis. Fragmente romantice, Editura Univers, București, 1995, p. 194). 21 Dacă oglindirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
19 Vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., pp. 326, 392. 20 Este de altfel planul de adâncime unde filosofia întâlnește poezia: "Filosofia ce vine de departe sună poetic, deoarece orice chemare devine vocală în depărtare. (...) Totul devine astfel în depărtare poezie, poem. Actio in distans. (...) De aici rezultă natura noastră arhipoetică. Poezia nopții și a amurgului" (Brouillon-ul general, în Novalis, Între veghe și vis. Fragmente romantice, Editura Univers, București, 1995, p. 194). 21 Dacă oglindirea trimite până departe "în poveste
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
amurgului" (Brouillon-ul general, în Novalis, Între veghe și vis. Fragmente romantice, Editura Univers, București, 1995, p. 194). 21 Dacă oglindirea trimite până departe "în poveste", aceasta tot conform uneia din intuițiile lui Novalis, căci basmul pune cel mai bine în depărtare realitatea reprezentată, taina fiind potențată în cea mai mare măsură. Un adevărat "canon al poeziei" care - prin răsturnarea planurilor în actul reflectării - aduce în prim plan fața nevăzută a lumii: anarhică, discontinuă, fluidizată (cf. Novalis, op. cit., pp. 188-189, 201). 22
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lor catastrofic. A trece prea departe de vâltoare ar mări considerabil costurile lucrării și ar expune-o altor forme de neprevăzut, căci nicio turbulență de vază nu se deplasează fără escortă. La picioarele podului, pe cele două maluri și la depărtarea cuvenită, apa sapă când incisiv, când mângâietor, inepuizabil de fertilă în strategii; împrumutând abraziunea mediului, ea o întoarce insurecțional împotriva lui. Reciproc, piatra ademenește tacit la statornicire aluviunile dinspre marginea mai domolită a șuvoiului - cele mai vlăguite și mai ezitante
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cele ale unei umanități în majoritate ignorate, nu ale intimilor care-l rabdă pe profesionist și care, din cauza asta, sfârșesc mereu în anticameră, marginalizați. De ce-ar fi recunoscute ca înalte valori numai lucrurile depărtate, în detrimentul celor proxime? Dacă numai depărtarea protejează valoarea, trebuie neapărat să ne retragem în ea, Trees; nu suport ca iubirea mea să fie degradată la rangul de garnitură a unui festin de preocupări așa-zis superioare. − Ei, hai că exagerezi! Nimeni nu poate trăi permanent acordat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lumii, sfâșia geometric fumul din cort, îl cadastra ca pentru a împroprietări pe fiecare din cei prezenți cu un spațiu egal al străvizibilității emancipate de simțuri: ea dădea la iveală omul de dincolo chiar de propriile-i acte, dintr-o depărtare a dezirabilului social. Mai mult, se răspândea ea însăși ca un fum invizibil, ce învăluia contururile purtării constatabile spre a o face mai lesne confundabilă cu una de dorit - un fum ce te ajută să te rătăcești în primul rând
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
înecăcios îi ecrana pe convivi parcă spre a le amenaja un loc de retragere dincolo de aparențe, în vreme ce, născător, aburul vocalic trandafiriu al civismului topea chiciura imaginii lor habituale spre a le face loc de venire dincoace de ea dintr-o depărtare - trandafirie și ea - a năzuinței colective. O cortină a dispariției și o alta, a reapariției, se înfășurau și desfășurau, sfâșiau și cârpeau, alunecând ca două păsări de pradă una pe lângă alta, în accese abia perceptibile de erotică marțială. A survola
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a ceea ce-înseamnă să trăiești cu-adevărat. Dar de la bord nu descindea decât tăcerea de raclă funerară. Atunci el își relua frenetic explorările condamnabile penal, urcând clandestin pe punte și scotocind prin toate ungherele, ca un apucat, după urmele depărtării ce armase corabia. Abia pe punte propria-i insignifianță devenea strivitor de palpabilă. Ce s-ar fi întâmplat în sala tribunalului din Roma dacă, străluminat de-o inspirație rarisimă, avocatul italian al apărării s-ar fi ridicat, sigur pe el
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-o inspirație rarisimă, avocatul italian al apărării s-ar fi ridicat, sigur pe el, și-ar fi rostit cu glasul lui Giordano Bruno un adevăr incomprehensibil epocii lui: "Onorată instanță, avem de-a face cu recidiva unui hoț de depărtare"? Totuși, absolut nimic nu justifica ipoteza că ar fi fost vorba de un același act repetat, afară de-al său modus operandi, asupra căruia avocatul nu era nici pe departe mai în măsură să se pronunțe decât Marieta. În adâncul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
larg, a foc de artificii, până dincolo de orizonturile oricărui act de înțelegere, ca un răsărit pentru uz strict privat anunțat de alarma unui deșteptător căzut adânc în carne. Sub efectul repetitivelor mișcări punitive, trupul ei alunecase în brațele materne ale depărtării. Se întâmplă că, proaspăt întors din drumul cel de pe urmă, și Rică fu mult prea încântat de redescoperirea lumii pentru a-i regăsi imediat vechile cusururi. Așa că, înecați într-un extaz eterogen, cei doi se-mbrățișară mai mult a naufragiați
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
galerii cât firul de păr și sumedenie de chemări sufocate. Îi vedea în fresce voievozii întemeietori strivindu-l sub picioarele lor ca pe un strugure mare, încă nezvântat de zeama-i turbulentă, și ei îl vedeau, la rândul lor, din depărtarea încăpătoare ce-i găzduia acum, prin zidul străluminat de imagine și înnegrit de fumul tămâiei, încruntați și sprâncenați, copleșiți de greutatea coroanelor prețios pietruite ale domniei, ce le aminteau dureros de dragostea pământului pentru ei. Îl priveau secetos din tencuiala
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
va crea spre a-ți răsplăti îndrăzneala". Ce vreți mai clar de-atât? − Exact ce spuneam eu! se amestecă și Ian. Fisurile trebuie astupate, nu lărgite cu toporul în ieșiri de salvare. Omul ar putea fi o ființă nu a depărtării, ci a proximității, căci tocmai aparența familiarului ascunde abisul de stranietate cel mai obscur, adică diferența diferențelor. Proximitatea e fântâna în care îți rupi gâtul dacă umbli cu capul în nori și ochii ațintiți la orizont, în căutare de breșe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de zor în distanța căscată nemilos între el și aspirantul la el. Terapia constă tocmai în puterea dubioasă de a-l substitui cu ceva mai tangibil - un fals tămăduitor, un furtișag benefic, o sustragere a pacientului de sub fascinația malefică a depărtării. Dar ce te faci cu cei ce gustă numai deliciile dării în vileag a tertipului, vitalizați parcă de nemângâierea din indiferența crudă a elementelor? Cum să-i rabzi pe băutorii ăștia înveterați de neant, ce-și declară plăcerea o afacere
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dă semne de intrare în criză: cu un nou sacrificiu s-ar putea ridica până mai aproape de cel iubit, depărtându-se, însă, în aceeași măsură de lumea sa; renunțînd la garanția întoarcerii la sine, ar putea, eventual, intra în grațiile depărtării. E la fel de posibil, totuși, ca tocmai prea ușoara desprindere de sine să trădeze valoarea îndoielnică a renunțării și să compromită astfel pariul primirii; cu cât jertfește mai fără preget, cu atât sacrificatorul trezește suspiciuni mai adânci legate de prețul darului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
polul seninătății, băiatul simți în mână arsura brațării ei. Ochiul unui ciclon rămâne senin. Când o privi, pupilele femeii nu-i reflectară defel imaginea pentru că le lipsea întunericul strict privat de pe fund. Compacți, irișii azurii erau două picături gemene de depărtare prelinse mirabil în dimensiunea tangibilului. Posesoarea lor se jenă cochet de propria-i dezlănțuire pasională asupra unui necunoscut; întrezărise prin el o ieșire nesperată din lumea ei, însă până să ajungă realmente la ea mai era, probabil, drum lung și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dezmoștenit exilat în străfundurile ei și, poate, desfigurat de neiubire. Se face mult caz de felul imprevizibil cum survin evenimentele în sens restrâns - acela de fracturi în unghi ascuțit ale unui parcurs individual. Preferința pentru surpriză e creată de magia depărtării. Ne reconfortează credința că obstacolele ce ni se ivesc brusc în cale ar avea o proveniență misterioasă, în loc să fie clădite pe cât de minuțios, pe-atât de incognito de dincoace de privirea noastră surprinsă. Investim realul în profunzime cu intenții ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acumulare constructivă de nenumărate detalii, ce scapă sistematic atenției pregătitorului. Deși spălăcit de irelevanță, planul arhitectural al scăpărilor își are o rigoare a lui, centripetă. Cele mai inconturnabile edificări - desemnate ulterior ca destinale - se fac în felul omisiunii, prin care depărtarea adâncă e ademenită în intimitatea gestuală a proximității, cu-ale ei netrasate răspântii. Scăparea reprezintă în primul rând un efect de derelicție la nivelul atenției, ce ne permite să categorisim obstacolul ca străin. Întâmpinăm labirintic. Tot așa cum kairos, momentul oportun
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]