6,546 matches
-
Cicero vizitează mormântul și locuința lui Pitagora (Cicero, De finibus, 5, 2, 4). O religiozitate specifică, ce nu rareori este formulată cu expresiile limbajului misteric, ca, de pildă, sacramentum philosophiae, poate colora speculațiile filozofice despre adevăr, iluminare, inspirație sau virtute, desăvârșire, scop ultim sau noroc și mântuire, moarte și suflet. În unele cazuri, filozofia devine forma „Întregii vieți” (tota vita), iar Înțeleptul devine aproape o figură sacră: omul desăvârșit (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1991). Filozoful este considerat un medic al sufletelor, un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dobândirea adevărului Într-o tensiune etică, intelectuală și religioasă În același timp, având drept obiectiv purificarea și atingerea acelei „asimilări” a Zeului În „asemănarea” pe care Platon o arăta deja În Theaetetos drept scop ultim de urmărit pentru dobândirea unei desăvârșiri care, În același timp, este eudaimonìa („beatitudine”). Date fiind aceste premise, se Întrevede un alt aspect ulterior al rolului hotărâtor asumat de neoplatonism În procesul evocat mai sus. De fapt, principalii reprezentanți ai acestui curent de gândire se preocupă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar inferior față de fravași etc. (cf. Bailey, 1943, pp. 78-119; Duchesne-Guillemin, 1995; cf. Wesendonk, 1924, pp. 191 sqq.), În timp ce khwarrah (În avestică khvarenah) pare a fi un principiu atât luminos, cât și germinal (Duchesne-Guillemin, 1963), care Îndreaptă ființa vie spre desăvârșirea propriului sfârșit individual (khw¶șk³rșh). După moarte, urvan poate urca În sferele celeste până la Luminile Infinite (În avestică, anagra raoåah; În limba pahlavi, anagr r½șnșh) pe cele trei trepte alcătuite din lumini din ce În ce mai intense și mai strălucitoare: stelele, care corespund
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IV, 46 și IV, 48, unde Indra apare chiar ca vizitiu al lui V³yu. Această alunecare a lui V³yu către a doua funcție trebuie să fi Început Încă din epoca indo-iraniană, iar Iranul nu a făcut decât să ducă la desăvârșire un proces Început deja de foarte mult timp. Cealaltă divinitate a funcției secunde este o creație pur iraniană. Trebuie să pornim de la termenul indo-iranian *v•tra-, „rezistență șopusă dușmanuluiț”, din care se formează În India compusul v•trah³ (gen. v
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața de îndumnezeire” a Sfântului Paisie cel Mare, prăznuit de Biserica Răsăriteană la 19 iunie. Cel care a urcat scara desăvârșirii monahale în Egiptul veacului al IV-lea, învingător în „războiul său nevăzut”, potrivit unei viziuni dăruit de Iisus Hristos cu harul împlinirii oricărei rugăminți, este un model de urmat, mai mult („taină neaflată”), „călugărul al nostru suflet este”, așa cum „călugăria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul meu și face parte din scenariul hotărârii mele. Ea este așteptarea înfrigurată a desăvârșirii acestui scenariu, frică dramatică, desfășurată. Spre deosebire de frica cealaltă, care nu a părăsit sfera instinctului și pe care o împărtășesc cu tot ce este animal, frica aceasta a intrat în ordinea libertății și este frica autentic umană. Ea este acompaniamentul necesar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nici «scop», ci «capăt», «sfârșit». «Sfârșit» nu este aici defel înțeles într-un sens negativ, ca și cum odată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire (Endung) în sensul de «sfârșire plină», desăvârșire (Vollendung). Limita și sfârșitul reprezintă acel ceva prin care ființarea începe să fie.“<ref id=”1”>Einführung in die Metaphysik, Martin Heidegger, în Gesamtausgabe, vol. 10, Frankfurt am Main, Klostermann, pp. 64-65. </ref> Patru ani mai târziu, în studiul scris
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
faptul de a fi și limită îmbracă un caracter paradoxal, în măsura în care acest raport presupune coincidența între un sfârșit și un început. Ceva trebuie mai întâi să se sfârșească, „să fie gata“, să și dobândească limita ca semn al încheierii și desăvârșirii sale, pentru ca, apoi abia, să înceapă să fie. Trebuie ca mai întâi să se sfârșească intrarea în limită, pentru ca să înceapă intrarea în ființă. Pe scurt, începutul ființei presupune sfârșitul delimitării. Cât de adevărată este pentru lumea greacă interpretarea pe care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
asupra limitei pe care o vedem cu toții privind obiectele din jur. Privirea Atenei vede limita încă-nevăzutului, în virtutea căreia obiectul vizibil (opera) va deveni ceea ce el este. Ea privește către lucrul încheiat înainte ca acesta să înceapă să fie. Ea vede desăvârșirea care n-a fost încă săvârșită. Și de aceea, în calitatea ei de skeptomene, Atena ghidează privirea tuturor celor ce se îndeletnicesc cu facerea, cu confecționarea (și deci și cu arta) către momentul prealabil al operei, către condiția vizibilității ei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Cu cât creștea, cu atât Uniunea Europeană era mai atrăgătoare (și cumva „inevitabilă”) pentru cei aflați În afara sa. Pentru cetățenii statelor membre Însă, caracteristica fundamentală a Uniunii Europene În acei ani nu era modul În care era condusă (cei mai mulți ignorau cu desăvârșire detaliile), nici proiectele liderilor pentru o mai strânsă integrare, ci sumele care circulau prin vistierie și modul În care acești bani erau repartizați. În forma sa originală, Tratatul de la Roma menționa o singură agenție al cărei mandat era să identifice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemților. Această situație s-a menținut timp de 20 de ani. Când autorul cărții de față studia istoria Franței la sfârșitul anilor ’60 În Anglia, literatura de specialitate despre Franța În al doilea război mondial (atâta câtă era) ignora cu desăvârșire problema „evreiască”. „Studiile despre Vichy” scrise În Franța și În alte părți analizau mai ales dacă regimul petainist a fost „fascist” sau „reacționar” și dacă el ilustra continuitatea sau ruptura cu trecutul republican al țării. Exista Încă, la acea vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezoluției lor aduce alegerii făcute o justificare poetică, dacă nu chiar păgână: Pe fondul albastru al cerului Apusului, stelele care simbolizează popoarele Europei formează cercul în formă de unire. Ele sunt în număr de douăsprezece, simbol al perfecțiunii și al desăvârșirii..."91 Tot în anul 1955, mai exact între 1 și 3 iunie, conferința de la Mesina avea să concretizeze "relansarea europeană". La data de 25 martie 1957, la Roma, în Galeria Capitoliului, cunoscută ca fiind a Horaților și a Curiaților, a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
altarului un vitraliu al meșterului sticlar Max Lugrand, oferit de către Consiliul Europei, ce o înfățișează pe Fecioara Maria, protectoarea orașului. Ea este îmbrăcată cu o manta de culoarea cerului și poartă coroana cu douăsprezece stele aurii "simbolul perfecțiunii și a desăvârșirii...". 92 În tratatul semnat în orașul olandez Maastricht (Maëstricht în franceză) la data de 7 februarie 1992, instituțiile comunitare își măresc numărul de la patru la cinci: Parlamentul European, Consiliul Miniștrilor, Comisia Europeană, Curtea de Justiție, la care se adaugă Curtea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
slugărnicia față de nicio stăpânire. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământ românesc și din zbuciumul sufletului românesc, ca o necesitate de supraviețuire în istorie. Credința, ruga, pătimirea și jertfa au fost primatul luptei legionarului. Mișcarea Legionară e o școală a desăvârșirii, iar pe plan istoric „un fenomen”. Dimensiunea credinței legionare nu are limite și e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
menționați, au primit câte 10 ani de temniță grea, dar pe Costinel Popovici nu l-au descurajat, nu l-au clătinat. El crede! Viața legionarului este o pătimire continuă (vezi patimile Mântuitorului Iisus Hristos) și un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și virtute, sublimul vieții. Din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în crezul nostru. Legea trebuie să opereze împotriva celor fără de lege. Prădalnicii din zilele noastre maimuțoii slujesc legilor legiuitorilor nelegiuiți. De aceea ne urăsc pe noi, legionarii. Nu există aspirație mai înaltă, nu există treaptă mai înaltă de împliniri și desăvârșire decât calea care duce la Dumnezeu, raiul mândriei omenești aici pe pământ și raiul veșniciei, dincolo de mormânt. De aceea, legionarii vor lupta împotriva tăgăduitorilor Creatorului nostru, Dumnezeu. Dumnezeu este PERFECȚIUNE, FINALITATE, VEȘNICIE. Cei satanizați, comuniștii, care înseamnă monstruozitate, coalizați cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în care se desfășoară un dialog între contingent și transcendent. O valoare poetică deosebită o au proiecțiile baladești, care evocă existențe umane înșiruite pe firul memorialistic, fragmente părtașe la o trăire în care eul narativ (povestitorul) s-a obiectivat cu desăvârșire, contopindu-se cu soarta colectivității. Răzbate din Balade un suflu aspru, epopeic, o neîndurătoare răvășire sub legile destinului și se conturează o galerie de tipuri croite după tipare general-umane: avari și vrăjitoare, firi aprinse și semețe, muncitori ai pământului (Dăruța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul evanescent al unei surpări afective e irizat de lumină. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
leagă o serie de controverse biografice. SCRIERI: Orion, constelația mea, București, 1976; Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război, pref. Al. Piru, București, 1978; C. Stere, scriitorul, București, 1978; Ars amandi, București, 1980; Vasile Cârlova, București, 1981; De față cu desăvârșirea, București, 1983; Secretul femeii dispărute, București, 1996; Misterul din strada Paris, București, 1998; Judecata de apoi, București, 2000; Liberul arbitru, București, 2002. Repere bibliografice: Piru, Poezia, II, 518-520; Constanța Buzea, „Orion, constelația mea”, AFT, 1977, 2; Nicolae Ciobanu, O poetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
despre C. Stere, CNT, 1979, 4; Mihai Ungheanu, „C. Stere, scriitorul”, LCF, 1979, 12; Elena Tacciu, „Ars amandi”, RL, 1981, 6; Nae Antonescu, „Vasile Cârlova”, ST, 1981, 10; Simion Bărbulescu, „Vasile Cârlova”, RL, 1982, 13; Aureliu Goci, „De față cu desăvârșirea”, RL, 1984, 17; Dicț. scriit. rom., III, 344-345; Firan, Profiluri, II, 107. E.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
17 ianuarie și 14 august 1917, având ca redactori pe Axente Banciu, A. Dobrescu, G. Giuglea, Voicu Nițescu, I.U. Soricu. De la numărul 5 subtitlul este „Ziar ardelenesc”. Intenționând să pledeze „cu neînfrântă credință cauza Ardealului” și să contribuie la „desăvârșirea înfrățirii sufletești între fiii aceleiași națiuni”, R.M. publică mai ales articole pe teme istorice și de politică națională, fără a neglija însă cu totul literatura. În paginile ei pot fi citite versuri populare sau aparținând unor autori ca Aron Cotruș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289325_a_290654]
-
începem cu cele mai simple figuri de stil și culminând cu complexele sisteme mitologice ale unui Blake sau Yeate. Dar imaginile artistice sunt neesențiale pentru literatura epică și, în consecință, pentru o mare parte a literaturii. Există poezii bune cu desăvârșire lipsite de imagini ; există chiar și o "poezie a enunțării". *6 În afară de aceasta, imaginile artistice nu trebuie confundate cu imaginile concrete, senzuale, vizuale. Sub influența lui Hegel, unii esteticieni din secolul al XIX-lea, ca Vischer și Eduard von Hartmann
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sincretismului, nu lipsește substratul mitologiei polineziene și cultului Maori, instrumentate simbolic de o manieră cu totul particulară. În opinia Serafinei Brukner, țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck se află sub pecetea tainei, oficiind misterii. "Acum ne vom opri însă în fața unor țigănci cu desăvârșire străine de celelalte, țigănci ce nu deșteaptă gama fenomenelor erotice și senzuale, ce nu apar ca o suită comică a figurilor de carnaval, ci poartă în ele reflexul unor mistere, pe care ne este parcă teamă să le dezvăluim"522
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prim studiu despre simbolismul românesc în artele plastice inclus în cele două volume Scrieri despre artă, și despre rolul jucat de acesta în perioada de formare a lui Ștefan Luchian. Studiile monografice asupra unor pictori precum Kimon Loghi lipsesc cu desăvârșire, deși arta sa, și din cauza prolificității pictorului, este prezentă la aproape fiecare mare licitație pe piața de artă românească. Însă un serios handicap rămâne absența unui album dedicat simbolismului româneasc în artele plastice, album care s-ar putea alcătui pornind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]