KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...259 260 261 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

e asta? Stănică, prins asupra contradicției, căută să se strecoare: - Beți cafeaua, că se răcește, întîi, și să-l lăsăm pe vărulmeu Felix, că e rușinos. E aici un caz de rudenie pe care nu pot să vi-l explic. Domnișoara de la pian răsfoi notele Otiliei, dîndu-le și cu piciorul, spre necazul lui Felix: - Ce de mai note muzicale, și tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
că e rușinos. E aici un caz de rudenie pe care nu pot să vi-l explic. Domnișoara de la pian răsfoi notele Otiliei, dîndu-le și cu piciorul, spre necazul lui Felix: - Ce de mai note muzicale, și tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
vi-l explic. Domnișoara de la pian răsfoi notele Otiliei, dîndu-le și cu piciorul, spre necazul lui Felix: - Ce de mai note muzicale, și tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi, cu concursul acesteia, obrazul de obrazul ei. Cealaltă domnișoară se dădu jos de pe pervazul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi, cu concursul acesteia, obrazul de obrazul ei. Cealaltă domnișoară se dădu jos de pe pervazul ferestrei și începu să valseze. - Dansezi? întrebă ea pe Stănică. - Tinerețe, tinerețe, parcă sunt iar student! exclamă Stănică, privind semnificativ spre moș Costache și se prinse în vals cu studenta. Aceasta întrebă pe bătrân peste

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ochii mari, nerăspunzând, apoi la o întoarcere a fetei se strecură pe ușă și dispăru. - Unde e moșul? întrebă aceasta fără tact. Ce, moșul esupărăcios? Însuși Stănică își dădu seama că limbajul acesta era cam prea nepotrivit, și făcu semn domnișoarei să tacă. Îi spuse mai încet: - Unchiul meu e cam bolnav, nu trebuie să-l supărăm. - De bolnav, e bolnav, n-ai grijă dumneata, replică fata, nepăsătoare. Are un gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
supărăm. - De bolnav, e bolnav, n-ai grijă dumneata, replică fata, nepăsătoare. Are un gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi? întrebă Stănică mai mult interesat decât speriatsau scandalizat de cinismul fetei. - Dumneata, domnule Felix, zise domnișoara de la pian,îmi faci impresia că nu te simți bine cu noi. Ești cast, nu suferi tovărășia femeilor? - Ba da, ba da! spuse automat Felix. - Ce vorbiți, sări Stănică, vărul meu să nu sufere femeile?! Phii! E un cuceritor de

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
spuse automat Felix. - Ce vorbiți, sări Stănică, vărul meu să nu sufere femeile?! Phii! E un cuceritor de marcă. Dacă v-aș spune eu ce are el la activul lui, v-ați schimba opinia. - Bolnav ai fost vreodată? întrebă serios domnișoara dela pian. Toți izbucniră în râs (e drept, Stănică mai puțin), în vreme ce Felix rămase înmărmurit, nevoind să înțeleagă. - Vai, dragă, ce ochi face! spuse autoarea spiritului către ceilalți, ca și când Felix ar fi fost un intrus amuzant în propria lui casă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
înțeleagă. - Vai, dragă, ce ochi face! spuse autoarea spiritului către ceilalți, ca și când Felix ar fi fost un intrus amuzant în propria lui casă. Il faut absolument le deniaiser! 1. Propoziția franceză jigni și mai mult pe Felix, fiindcă presupunea din partea domnișoarei presupoziția că el nu înțelegea. Urî numaidecât pe toți și tremură de mânie, mai ales că văzu cum domnul, după o scurtă cercetare cu ochii, strivi mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mult pe Felix, fiindcă presupunea din partea domnișoarei presupoziția că el nu înțelegea. Urî numaidecât pe toți și tremură de mânie, mai ales că văzu cum domnul, după o scurtă cercetare cu ochii, strivi mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă, prelung și ostentativ. - Voi vă sărutați? se miră

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă, prelung și ostentativ. - Voi vă sărutați? se miră cealaltă domnișoară. Asta e trădare, domnule Rațiu, zise și ea lui Stănică. Acesta se prezentă ofițerește, foarte emoționat, și probabil s-ar fi pretat falselor demonstrații de libertinaj ale fetei dacă n-ar fi auzit trântitul unei uși. Felix fugise din odaie

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
pe obrazul lui Stănică, gâdilat în mod plăcut. La început, Stănică strânse talia fetei automatic, indiferent, acum începu s-o palpeze mai atent cu vârfurile degetelor, simulând jocul barabanei. " O fetiță, o scârbă, gândi el, și ce șolduri, ce talie! Domnișoară de măritat în regulă. Serie nouă. Așa e când huzurești. Hrănite bine, plimbate, cum să nu crească?" - Câți ani ai tu, Lili? întrebă el tare, strîngînd-o acum cu brațul, oficial. - Șaisprezece! - Ia taci! se miră Stănică. Ești bună de măritat

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o dovadă de prost-gust, de proastă origine, și individul imprudent era privit cu mirare, de la picioare spre cap, spre a i se descoperi semnele mizeriei. De aceea, în numeroasa familie, femeile, de la douzeci și cinci de ani în sus (căci domnișoare de vârsta aceasta nu puteau exista), erau mai degrabă antipatice, prin suficiență burgheză și totală, impertinentă mirare în fața cui depășea mijloacele intelectuale sau era sub mijloacele lor materiale. Stănică însuși nu le cam înghițea, fiindcă, deși el nu avea prea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
fete. Când se certa cu una, în chip necesar se împăca cu alta. Aglae are, dimpotrivă, sufletul mai cuprinzător. Ea ține la toți copiii ei, renunțând numai la bietul Simion. Nu-i pretinde, dar, să te iubească și pe dumneata, domnișoară Otilia. Felix nu-l văzuse niciodată pe Pascalopol așa de vorbăreț. Moșierul povestea, însă avea aerul că face o mărturisire deghizată, că-și descarcă sufletul. De altfel, același sentiment părea să-l aibă și Otilia, fiindcă, reluîndu-și un vechi obicei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mi-am făcut în cap un anume tip de copil pe care l-aș iubi. Cred că unui om de vârsta mea o să-i îngăduiți să fie sincer și să mărturisească cum că i-ar fi plăcut o fată ca domnișoara Otilia. Dacă prin căsătorie aș căpăta-o acum pe domnișoara Otilia, dar mare, fiindcă nu am timp să mai aștept, m-aș căsători. Însă cum nu se poate, și domnișoara Otilia e născută, profit și eu de ocazie și-i

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
pe care l-aș iubi. Cred că unui om de vârsta mea o să-i îngăduiți să fie sincer și să mărturisească cum că i-ar fi plăcut o fată ca domnișoara Otilia. Dacă prin căsătorie aș căpăta-o acum pe domnișoara Otilia, dar mare, fiindcă nu am timp să mai aștept, m-aș căsători. Însă cum nu se poate, și domnișoara Otilia e născută, profit și eu de ocazie și-i arăt și eu micile mele paternități de om ratat în

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mărturisească cum că i-ar fi plăcut o fată ca domnișoara Otilia. Dacă prin căsătorie aș căpăta-o acum pe domnișoara Otilia, dar mare, fiindcă nu am timp să mai aștept, m-aș căsători. Însă cum nu se poate, și domnișoara Otilia e născută, profit și eu de ocazie și-i arăt și eu micile mele paternități de om ratat în viața familială. Și dumneata mi-ești simpatic, adaugă moșierul, văzîndu-l pe Felix cam posac. Însă Felix era întunecat dintr-o

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
izbit de această observație a lui Felix, încît tânărul se căi și-și dădu seama abia după ce vorbise de brutalitatea insinuării lui. Moșierul bătu darabana cu degetele, oftă, întoarse capul spre Otilia și zise, în sfârșit, în chip de închiere: - Domnișoara Otilia e singură în măsură să judece înaceastă materie. Suntem toți nimic altceva decât niște bieți oameni. Felix fu așa de mâhnit de ieșirea lui inconștientă, încît, profitând de un moment de neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
purtat cu Otilia, la Paris, ca un tată. A stat tot timpul într-o pensiune, de unde veneam s-o iau, de altfel cu destulă greutate, fiindcă direcțiunea ținea, pentru renumele ei, să controleze mișcarea pensionarelor. (Era o pensiune numai de domnișoare.) Că s-a dus cu mine, nu dumneata, care cunoști lucrurile, ești îndreptățit s-o învinovățești. Se sufoca aici. De ce-ți spun asta? Eu, pe Otilia, vorbesc sincer, o iubesc, și poate nu m-aș da înapoi de la imprudența

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
puțin timp. Aurico, du-te tu! Aurica s-ar fi dus, fiindcă ar fi fost încîntată ca Felix să ia pe altcineva, așa ca Otilia să vadă că nu este numai ea pe lume. Însă se crezu datoare, față de o domnișoară străină, să dea dovezi de o mare pudoare virginală. - Nu pot, Stănică, să mă duc, gîndește-te și tu. Poate esingur acasă, în odaia lui. Cum o să intru eu, o fată, la el? Stănică, nervos, ieși din casă și se duse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să cumpărați ceva, poate mobilă, poate haine, ciorapi buni, plăci de gramofon? Știu eu niște ocazii. Orice putem să vă procurăm. Felix făcu un semn de negație cu capul. Bătrânul, întristat, coborî glasul: - Știu eu ce cauți dumneata! Avem niște domnișoare minunate, niște prințese, le-au murit părinții, săracele. Tânărul iuți pașii. Bătrânul, pierzând orice speranță, îi strigă din mijlocul curții: - Știi câți stăm noi aci? Aici sunt două sute de chiriași, așa să am eu bine, și numai un singur closet

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Vichy și trecu hotărât la birou, în fața mașinii de scris, la care începu să bată următoarea scrisoare: "București, 9 octombrie 1910 Onor. Banca "AGRARA" Loco Vă rog, în chip absolut confidențial, să deschideți un cont la Banca d-v. pentru domnișoara Otilia Mărculescu, virând în creditul acestui cont, prin debitul contului meu, lei 100.000, depozit căruia îi veți acorda, sper, același procent de 5%, ca și depozitului meu. Îmi rezerv dreptul de a vă comunica data când veți putea plăti

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Sunteți cam palidă, observă studentul, ar trebui să faceți o serie de injecții cu cacodilat sau cu stricnină. Vă surmenați, sau aveți nemulțumiri de origine sentimentală? Aurica lăsă capul în jos, cu exces de modestie. - Ia să-ți vedem pulsul, domnișoară! Hm! slab, abiaperceptibil! Anemie mare. Știu eu ce-ar trebui să faceți! - Ce? întrebă avidă Aurica, cu mâna rămasă încă în mînalui Weissmann. -Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor practicat intensiv, ca o gimnastică sanitară, ca o disciplină

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dumneavoastră, pe acolo pe la medicină? - Și cu toate astea, insistă Weissmann neînțelegînd sau făcîndu-se că nu înțelege, e absolut necesar. Virginitatea, de la o anume vârstă, e o cauză de autointoxicare, ce poate duce la demență, la isterie. Ce vârstă aveți, domnișoară? - Ca un cavaler ce ești, îmi pui o întrebare la care nu serăspunde. Dumneata cât îmi dai? - Știu eu? Douăzeci și cinci, douăzeci și șase! minți Weissmann. Aurica fu încîntată de evaluare: - Cam atât, consimți ea, văd că te pricepi la vârstă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Cu ce dați dumneavoastră pe obraz!. - Cu... lanolin! - Banal, primejdios. Recomand seara curățirea obrazuluicu apă de trandafir, amestecată cu alcool camforat, părți egale, apoi faceți masaj facial ca să activați circulația sângelui. - Cum, domnule Weissmann? întrebă avidă Aurica. - Uite așa, stimată domnișoară! Weissmann netezi de zece ori gâtul Aurichii cu partea laterală a arătătoarelor, apoi îi frecă de câteva ori bărbia cu G. Călinescu dosul palmei, îi ciupi de câteva ori gușa, îi masă obrajii de la nas spre gura, de la nas spre

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
frecă de câteva ori bărbia cu G. Călinescu dosul palmei, îi ciupi de câteva ori gușa, îi masă obrajii de la nas spre gura, de la nas spre tâmple, sub ureche, și apoi îi frecă cu degetele porțiunea dintre sprâncene. - Apoi, iubită domnișoară, procedați la gresarea obrazuluicu cremă. Eu v-aș recomanda însă un lichid gras, compus din ulei de parafină, ulei de ricin, ulei de migdale dulci, untdelemn și ulei de mușețel. De dat ușor cu un tampon de vată. - Vai, câte

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]