7,032 matches
-
52 și Telesio, și nu duc lipsă de văi rodnice și de păduri bogate. Ceva mă reține însă să revăd în amintire peisajul din Stilo care mi se pare atât de îndepărtat... Poate că mă voi duce în Franța, unde domnește un rege luminat. Între timp am început să scriu o autobiografie și mă gândesc la fondarea unui Colegiu dominican pentru primirea unor tineri calabrezi. Îmi va fi cu putință deoarece, chiar dacă forțat (cererea a fost făcută de Sfântul Părinte), Consiliul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unui membru al Sinodului, mitropolitul Gurie al Basarabiei de a sărbători Paștile la 5 mai, susținând că nu recunoaște semnătura sa pe scrisoarea Sinodului din 8 februarie. Ziarul "Cuvântul" începe o nouă campanie de lămurire, ca urmare a confuziei care domnea în rândul Sfântului Sinod a cărui scrisoare pastorală este neutralizată de hotărârea de la 8 februarie 21. Prin publicarea scrisorii pastorale, "un monument de ignoranță dogmatică și canonică", Sinodul Bisericii Ortodoxe Române și-a știrbit din prestigiu, văduvindu-se de orice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Meletie Sirigul, în greacă și remodificată de Sinodul din Iași, se compune din trei unități secvenționale: prima parte (credința) tratează despre articolele Crezului niceo-constantinopolitan, despre cele Șapte Taine și despre învierea morților; a doua parte (nădejdea) abordează problema rugăciunii (Rugăciunea Domnească), a Fericirilor; ultima parte (dragostea) ocupându-se de aspectul virtuților, al Decalogului. Pornind de la structura acestei Mărturisiri, se poate remarca cu ușurință că paternitatea unei asemenea cărți poate fi revendicată de oricine. De fapt, aceasta presupunea că Ortodoxia nu se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
chestiuni este problema comportamentului religios, a modului de a se purta într-un locaș religios pentru o parte a credincioșilor. Aparent, toată această discuție ar putea fi rezolvată prin autoritatea preotului care ar trebui să pună ordine acestei anarhii care domnește în Biserică, invocând, cel puțin, normele de conduită trasate de învățătura creștină 1. Comportamentul inadecvat în Biserică ține, înainte de toate, de o buna educație. E greu să vorbim de respectarea unei aspre discipline bisericești un comportament firesc în Biserică -, dacă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de comportamentul enoriașilor. Bunele obiceiuri la nivelul conduitei au fost alterate de indisciplina unora dintre credincioșii. Iată de ce se cere o dată în plus intervenția energică, viguroasă și categorică a preotului pentru a restaura ordinea și disciplina care ar trebui să domnească permanent în Ecclesia. Nu este vorba de aplicarea unor discursuri moralizatoare, punitive, ci de întronarea disciplinei în Biserică, prin apelul la buna rânduială stabilită de Ecclesia pentru credincioși, în duhul discernământului și a îndreptării comportamentale a acelor enoriași certați nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de filosofie Nae Ionescu? Scrisul domnului Nae Ionescu vădește o înțelegere organică a Dreptei-Credințe. O înțelegere din lăuntru în afară... Meritul necontestat și imens al domnului Nae Ionescu în domeniul teologiei este de-a fi pus puțină ordine acolo unde domnea totala dezordine, de-a fi stabilit unele criterii ale adevărului pentru teologii noștri... Iată de ce nevoitorii spre reînvierea trecutului de mândrie al credinței românești drept-credincioase, clerici sau mireni, își îndreaptă, cu recunoștință și cu dragoste nefățarnică gândul spre pricinuitor, spre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
devină contingenta cu zona afectată de această chestiune. Era un deziderat formulat într-un alt document, redactat de Tadeusz Mostowski, datând din 22 noiembrie 1806. În această ordine de idei, el reliefa necesitatea că un prinț francez să fi putut domni într-o Polonie suverană și puternică care nu putea deveni, ca atare, decât dacă granițele sale ar fi fost extinse "jusqu'à șes limites naturelles, qui șont: l'Oder à l'Occident, la Baltique au Nord, la Dvina et le
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care nu au fost, încă, elucidate, ideea a fost abandonată și a fost acceptat testamentul său politic. Astfel că tronul a fost ocupat de fiul său minor, Gustav al IV-lea Adolf, în vârstă, atunci, de 14 ani, care a domnit, până la 1 noiembrie 1796, sub regenta unchiului sau după tata, ducele Carol 16. În ceea ce privește poziția internațională a Suediei, așa cum s-a constatat, "the European storms of the next seventeen years hâd considerable influence of the history of Sweden", așa încât, până în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a Prusiei, de vreme ce ambele erau amenințate de politică expansionista a Austriei și Rusiei 100. Abstracție făcând de gradul de subiectivitate care ar putea afecta acuratețea informațiilor furnizate de von Knobelsdorff, ele reflectau, totuși, în esență lor, starea de incertitudine care domnea în rândul cercurilor conducătoare otomane, în ceea ce privește posi bilitatea de a găsi o cale cât mai largă și lipsită de piedici pe care să-și fi putut lansa politică lor europeană. Și aceasta în condițiile în care o astfel de perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
serie de reforme în momentul în care Imperiul începea să-și manifeste tot mai expresiv condițiile dezastruoase în toate domeniile: administrativ, financiar, constituțional, militar și spiritual. Instituirea tetrarhiei (293), ca posibilitate politico-militară de a redresa Imperiul, prevedea absolutizarea monarhului care domnea din voință divină și nu populară; de aici și o ulterioară accentuare a sacralității dominus, exprimată prin forme exterioare de conotație rituală. Factorul religios nu putea fi ignorat de la reorganizarea Imperiului unde, absolutismul teocratic inaugurat de Dioclețian a vrut să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Imperiului unde, absolutismul teocratic inaugurat de Dioclețian a vrut să atragă atenția asupra observării tradițiilor romane și să reia atmosfera creată cândva de cultele antice reînnoindu-le. Numindu-se Iovius, împăratul voia să ara-te că fiind fiul lui Jupiter domnea și conducea Imperiul, în timp ce augustul Maximian, numit Herculius era executorul. O asemenea atmosferă sacralizată nu putea să nu intre în conflict cu spiritualitatea creștină, care desacralizase orice putere umană și demitizase orice om, solicitând respectul pentru fiecare om, indiferent de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult decât ar putea să o facă dialectica, care se adresează doar inteligenței și nu inimii, autorii de tratate le folosesc atunci când trebuie să trezească conștiința credincioșilor față de îndatoririle lor religioase, în vederea observării meticuloase a unor precepte. Rigiditatea disciplinei care domnea în armata imperială romană și sentimentul datoriei, care însuflețea soldații, se pretau foarte bine pentru a fi citate ca mijloace de convingere și de stimulare, pentru aceia care duceau o viață de comunitate firească, dar și celorlalți creștini, care aspirau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În Oratio ad Græcos, 11, înșirând o serie de mondenități, în contrast cu spiritul său ascetic, autorul ne prezintă funcțiile militare drept glorii pământești inutile: Așadar, cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară, urăsc desfrâul, nu practic navigația pentru lăcomie, nu concurez pentru coroane, am abandonat fandoseala gloriei, disprețuiesc moartea. Sunt superior oricărei specii de boală; durerea nu-mi consumă sufletul. În aceiași operă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este ilustrat în Contra Celsum, VIII, 73. La îndemnul adresat lor de către filozoful păgân, de a lupta și de se înrola pentru împărat, Origene îi prezintă pe ucenicii lui Cristos ca pe un popor sacerdotal, mult mai eficienți pentru cel care domnește decât soldații, care se luptă și ucid la comandă. Pentru aceasta, autorul apelează la o analogie foarte elocventă: dacă pe bună dreptate sacerdoții păgâni nu sunt înrolați niciodată și sunt scutiți de serviciul militar, e la fel de corect ca și creștinii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
morală și patrie, duce la discordie și violență dat fiind că avantajele fiecărui popor sunt asociate dezavantajelor altuia, o vătămare gravă adusă dreptății care se află într-o profundă antiteză cu folosirea armelor și este cu certitudine absentă acolo unde domnește legea celui mai puternic. Conceptul de dreptate este legat de cel al nonviolenței și al păcii: nimeni nu poate ajuta patria printr-o violență potențială ori prin ură și nici prin prepotență și crimă colectivă. Principiul de patrie, specific mentalității
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
orașe ale lumii romane, iar amintirea lor ar fi determinat o precizie meticuloasă. Situația Bisericii din Roma, când le scria sfântul Apostol Paul în 56 p.Chr. era înfloritoare. Credința romanilor era cunoscută în toată lumea (Rom 1, 8), între dânșii domnea caritatea (Rom 10, 5), iar supunerea lor față de Biserică era adusă la cunoștința celorlalte comunități ca exemplu (Rom 16, 17), în timp ce instruirea lor religioasă era solidă și profundă, lucru evidențiat prin mulțumirea pe care Apostolul o aducea lui Dumnezeu în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toți cei care refuzau să colaboreze cu el, fără a-l excepta pe Clement, considerat, datorită inerției sale, dușmanul său personal și al guvernării sale, situându-l pe același plan cu senatorii pe care i-a eliminat pentru a putea domni mai liniștit. Foarte probabil, Clement, la sfârșitul consulatului său, în care și-a desfășurat activitatea și a demonstrat dezinteres în guvernarea res publicam, fiind mai liber în acțiunile sale și-a mărit inerția administrativă și detașarea de cultul celor mulți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
edicte de condamnare la moarte, pentru a-i persecuta și a-i ucide pe creștini, al șaptelea după Nero, și i-a trimis pe foarte mulți dintre sfinți, ca însoțitori ai lui Cristos, la chinurile lui. Așadar, Lui Filip care domnise șapte ani i-a urmat Decius care, din ură față de Filip, a dezlănțuit o persecuție împotriva Bisericii. Prin el, legislația romană a devenit clară și precisă în termenii și intențiile sale: nu mai tolera cultele și doctrinele care erau în contrast cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Heracleea și la Cyzic, pentru ca întreaga mulțime să cunoască pătimirea sfântului martir și să se întărească în credința Domnului. Sărbătoarea sa e celebrată pe 3 ianuarie, cu ajutorul Domnului nostru Isus Cristos, care cu Tatăl și cu Duhul Sfânt trăiește și domnește în vecii vecilor. Amin. 2. Imperiul roman de Occident 2.1. Constantin I (306-337) În urma libertății acordate Bisericii pentru depășirea crizelor interne (erezii) și a sprijinului politico-financiar a lui Constantin pentru sporirea stabilității organizatorice a Bisericii (conciliile), servirea statului nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ales să (inter)medieze sau chiar inoveze actul de comunicare în care ne-am angajat. Astfel, la intersecția, la interfața dintre sinele nostru (cultural) și celălalt se află doar acest teren discursiv al negocierii sensurilor (culturale), în timp ce dincolo (sau dincoace?) domnește misterul. Acestui "mister" Campbell eșuează să îi păstreze, cum spunea poetul nostru național, "corola", iar întreprinderea sa critică, așa cum observă Hill, se îndepărtează de scopurile criticismului retoric. În ce privește caracterul particular al întreprinderii critice a lui Karlyn Kohrs Campbell, care, cum
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
să vadă blândețe și smerenie, dușmanele răutății). Μ „Ce-i folosește omului să câștige lumea Întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Iisus). Într-adevăr, ce folos să stăpânești „mări și țări”, dacă pierzi respectul față de tine sau dacă nu poți să domnești peste sufletul tău (nu poți să-ți stăpânești patimile trupului, lăsându-le să prindă tot mai mult rădăcini)? Μ Curiozitatea vie a omului modern față de oracole (prevestiri, prorociri) provine din Înclinația Încă puternică a gândirii acestuia de a mitologiza, de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de regulă secetoasă și solul se usucă repede din cauza vânturilor puternice. Epoca optimă de semănat are o influență deosebită asupra germinației seminței (NATALIA VASILIU, 1958) (tabelul 17). Experiențe cu epoci diferite de însămânțare s-au efectuat și la Staținea Moara Domnească de către A. IONESCU, I. COSTACHI și GH. TUȚĂ care au scos în evidență importanța semănatului în epoca optimă arătând că întârzierea lui scade simțitor producția (tabelul 18). Influența epocii de semănat asupra producției de năut (IONESCU AL. 1956) Epoca de
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
cele două incertitudini ale bibliotecii virtuale, cea În legătură cu competența cititorilor. E greu, dacă nu imposibil, să știi În ce măsură cel cu care vorbești despre o carte a și citit-o. Nu numai pentru că nu există un alt domeniu În care să domnească o așa de mare ipocrizie, dar mai ales pentru că interlocutorii Înșiși nu știu nimic despre asta și s-ar amăgi dacă ar crede că pot răspunde la această Întrebare. Astfel că acest spațiu virtual este cel al unui joc al
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de ce, de nece, ungerea ca rector a lui Mihai nu s-a produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ceruri? În biserici? În predici? Sau mai degrabă în suflete, atît cît ele se pot desluși. Așa zdrențuite cum sunt. S-ar părea că elanul spre o zare mai de sus există. Important este că înlăuntru, în forul interior, nu domnește pustiul. Cîte o lacrimă, atunci cînd nu e falsă, îndreptățește speranța. Și dacă ai sentimentul misticei revelații, prin asta se vor fi sfîrșit frămîntările în care te zbați? Sau încă alte încercări te așteaptă... De pildă, să "negociezi" cu Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]