KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...259 260 261 ...274 >

6,838 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o duse înapoi acasă. Abia când intră în dormitor și descoperi că pe lângă că în el era încă îngrămădit echipamentul de bodybuilding al lui Darren, se mai produsese și un accident cu una din ganterele lui, care spărsese sticla neprețuitei sale reproduceri după Kandinsky, se prăbuși pe pat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
arate mai interesantă decât bănuiam. Poate că trebuie să ne mai gândim. — Și nu uitați că mai e un mister. Findlay așteptă să mă explic. — Nu vă amintiți? Tabithei i s-a părut că aude voci vorbind în germană în dormitorul lui Lawrence și l-a încuiat acolo, dar s-a dovedit că el fusese tot timpul în sala de biliard. — A, dar pentru asta există desigur o explicație absolut plauzibilă. Dar trebuie să vizităm casa ca s-o probăm. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fotoliu și se așeză lângă mine. — Sugerez, spuse el punându-mi o mână ca o gheară pe coapsă, că misterul ești tu, de fapt. Și am de gând să investighez asta până la capăt. Kenneth spuse: — Domnișoară, știți cumva unde este dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu părere de rău și spuse: Nu, mă tem că nu. Kenneth spuse: — A! Și tăcu. Apoi continuă: Iertați-mă. Plec. M-am gândit la portretul pe care mi-l făcuse Findlay: „un personaj care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
foarte prietenos. Nu se poate să nu-l iubești, tocmai din acest motiv. Mă simțeam deja un străin într-o țară străină. Joan locuia într-o casă mică din cărămidă întunecată, construită în pantă, nu departe de universitate. Avea trei dormitoare, dintre care două le închiria studenților ca să poată plăti ratele ipotecii. Asta m-a surprins: mă așteptasem să fim împreună numai noi doi pe toată durata șederii mele acolo, dar ea s-a oferit să doarmă la parter, iar mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
le închiria studenților ca să poată plăti ratele ipotecii. Asta m-a surprins: mă așteptasem să fim împreună numai noi doi pe toată durata șederii mele acolo, dar ea s-a oferit să doarmă la parter, iar mie mi-a cedat dormitorul ei. Bineînțeles că nu puteam accepta, așa că m-am pomenit în fața perspectivei de a petrece cinci nopți pe o canapea în living, de a fi trezit brutal în fiecare dimineață când Joan și chiriașii ei treceau prin cameră spre bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dat Joan lui Graham. S-ar putea să aibă de făcut comentarii interesante. — Mi-ar face plăcere, am spus. Graham îmi spuse să mă așez pe patul lui și aprinse televizorul mare, greu de manevrat, care domina un colț al dormitorului. A durat aproape un minut până s-a încălzit. — Fabricat în anii ’70, explică el. Abia-și mai trage sufletul. Ceața din ziua precedentă se risipise și se arăta a fi o dimineață însorită, dar înăbușitoare. Nu că ne-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
schimbase total caracterul - căpătase o înfățișare magică, era ca un templu interzis în care reușisem cumva să pătrund și mă simțeam îmboldit să-l explorez. Am urcat pe scară, am luat-o la dreapta pe palier și am intrat în dormitorul lui Joan. Era o cameră luminoasă și veselă, care dădea spre strada principală. Avea un pat dublu, aranjat frumos pe deasupra cu o cuvertură roz și mai multe perne bleu peste pernele de dormit. În mijloc era un obiect pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Am pus-o deci la loc pe raft, m-am dus tiptil pe palier și, reluându-mi programul anterior (și cu siguranță deloc mai elegant) de explorare, am deschis ușa camerei lui Phoebe. Era cel mai mare dintre cele trei dormitoare; și de asemenea cel mai dezordonat, pentru că era clar că servea și drept cameră de locuit, și drept atelier. Diverse cutii cu vopsele, pensule înmuiate în lichid de curățat, ziare vechi împrăștiate pe pardoseală și cârpe mânjite cu uleiuri multicolore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pe nimeni nu l-ar deranja câteva minute... Dar de data asta, se păru că în sfârșit avea ghinion. Când se duse până la platou câteva minute mai târziu, află că în scena în care se filma, Kenneth Connor intra în dormitorul lui Shirley Eaton tocmai când se dezbrăca. Spectatorii, sublinie regizorul secund, nu vor fi bineveniți. Fiebând pe dinăuntru, Thomas se retrase dincolo de lumina reflectoarelor și se gândi la următoarea mișcare. Îl auzi pe regizor și pe cei doi repetântu-și replicile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două dintre scenele din dormitor. Își ridică privirea și observă două mici orificii luminoase făcute în lemn, exact în locul unde stătea scara. S-ar putea oare să dea spre platou? (După cum a descoperit mai târziu, erau decupate într-o pictură în ulei, un îngrozitor portret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
două mici orificii luminoase făcute în lemn, exact în locul unde stătea scara. S-ar putea oare să dea spre platou? (După cum a descoperit mai târziu, erau decupate într-o pictură în ulei, un îngrozitor portret de familie agățat pe peretele dormitorului, în spatele căruia își făceau apariția din când în când ochii vigilenți și înfricoșatori ai ucigașului.) Urcă scara în tăcere ca să se asigure că orificiile erau exact poziționate ca să încapă în ei o prereche de ochi omenești. Păreau să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ei o prereche de ochi omenești. Păreau să fi fost destinate exact acestui scop. După ce i-au trebuit câteva secunde ca să se adapteze la lumina puternică, privi în jos și văzu că avea acum o vedere neîntreruptă de nimic asupra dormitorului interzis. N-a fost imediat clar ce se petrecea, deși scena părea să se învârtă în jurul lui Kenneth, lui Shirley și unei oglinzi. Kenneth stătea cu spatele la Shirley în timp ce ea își scotea majoritatea hainelor, dar încă o vedea în oglinda de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o... șterg. Dădu să plece, dar se opri după ce făcu câțiva pași. Se întoarse și văzu că încă se ținea de cămașă, nesigură de intențiile lui. Thomas se foi incitat pe scară. — Domnișoară, spuse Kenneth , nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tistețe și spuse: Nu, mă tem că nu nu. — O! spuse Kenneth, și se opri. Iertați-mă. Acum o să plec. Shirley ezită, luând o hotărâre. — Nu. Rămâneți. Făcu un gest autoritar cu mâna. Întoarceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dată de mulți ani stăteam sub acoperișul părintesc. Era o experiență ciudată să mă întorc în recent nefamiliara casă, în acea suburbie care era jumătate oraș, jumătate sat și să-mi petrec multe dimineți stând la biroul din vechiul meu dormitor, privind peisajul care fusese odinioară întreaga măsură a experienței și a aspirațiilor mele, în timp ce mama rămânea la parter, încercând să-și găsească vreo treabă sau să completeze cu solemnitate unul dintre numeroasele careuri de cuvinte încrucișate din reviste sau ziare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
scrie orice îmi va trece prin cap și mă voi ocupa de detalii mai târziu. Deci mi-am adus din bucătărie o sticlă de vin alb, mi-am turnat un pahar plin și am scris prima propoziție. Îl urmă în dormitor. Era un început bun. Nimic complicat. Am sorbit din vin și mi-am frecat mâinile. Poate nu va fi la fel de greu cum crezusem. Acum, poate vreo două propoziții prin care să descriu dormitorul și apoi suntem p edrumul cel bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
am scris prima propoziție. Îl urmă în dormitor. Era un început bun. Nimic complicat. Am sorbit din vin și mi-am frecat mâinile. Poate nu va fi la fel de greu cum crezusem. Acum, poate vreo două propoziții prin care să descriu dormitorul și apoi suntem p edrumul cel bun. Era o Ce era totuși? Nu voiam deocamdată nimic sofisticat, înglodându-l pe cititor în mormane de cuvinte inutile. Un singur epitet bine ales ar trebui să-și facă efectul. Ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nici măcar nu reușisem să-l întreb de ce Findlay era reținut la poliție - numai dacă, desigur (și brusc, asta părea unica soluție, evidentă), nu pătrunsese el în casa domnului McGanny și furase documentele legate de cartea mea. M-am dus în dormitor, m-am întins pe pat și m-am gândit la această posibilitate. Să-l fi prins deja, având în vedere că spargerea avusese loc ieri-noapte? Era posibil. Era bătrân și infirm și trebuie să fi lăsat vreo urmă din neglijență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
un albastru delicat și trecerea de la acest albastru la negru se face foarte treptat și minunat.“ Fiona își puse jos cuțitul și furculița în timp ce vorbeam și asculta cu bărbia cuibărită în mâini. — Aveam poze cu el lipite peste tot în dormitor. Scriam și povestiri despre el. Și pe urmă, în noaptea în care a murit în accidentul de avion - am râs nervos - și nu e nevoie să crezi dacă nu vrei -, dar în noaptea în care a murit, l-am visat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
distreze și nu-și îngăduia niciodată să se relaxeze. Vigilența eternă era una dintre precondițiile averii lui. La zece treizeci și cinci, ca o chestiune de rutină, se duse sus să verifice sistemul de securitate. Lângă singurul pat (de o persoană) din dormitorul principal, o ușă îmbrăcată în lambriuri dădea spre o cămăruță fără geamuri conținând un perete de ecrane de televiziune și un panou de comandă. Aprinse cu răbdare, pe rând, monitoarele, și căută nereguli. În sufragerie, în bucătării, în seră, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ușă îmbrăcată în lambriuri dădea spre o cămăruță fără geamuri conținând un perete de ecrane de televiziune și un panou de comandă. Aprinse cu răbdare, pe rând, monitoarele, și căută nereguli. În sufragerie, în bucătării, în seră, în piscină, în dormitoare, la lifturi. În birou. Dacă Mark a simțit un șoc de alarmă văzând ce se întâmpla în biroul lui, acel șoc nu s-a citit în ochii lui. S-a uitat cu atenție, asigurându-se că n-a interpretat greșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
televiziune fuseseră foarte încurajatoare: Beamish spusese că atâta timp cât era el în postul respectiv, va face tot ce-i stă în putință ca să fie susținut filmul. Începea să se întunece. Graham aprinse lumina și trase perdelele. Cabina de montaj - de fapt dormitorul din spate al casei lor din Edgbaston - era chiar deasupra bucătăriei și o auzea pe Joan mișcându-se dedesubt, făcând ultimele finisaje la masa de seară. — Pistele de 3000 de metri, spuse vocea lui pe bandă, au fost construite în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
suficiente pentru a pecetlui soarta nefericitului egiptean. Întâmplător, se afla la Paris, în drum spre centrul experimental de cercetări de la Saclay, unde tehnicienii irakieini erau instruiți de obicei în cadrul unui program de cooperare nucleară cu Franța. S-a retras în dormitorul din hotel devreme și în dimineața următoare trupul lui strivit în bătaie a fost găsit la picioarele patului de o cameristă. Să omori un om îm bătaie e o treabă zgomotoasă și dificilă, și Mark a fost surprins că apelaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
avem de discutat câteva afaceri personale. Cred că ar sosit momentul să vă retrageți. — Să mă retrag? Mark arătă spre Lucila și făcu cu ochiul. Graham dădu din cap și plecă de la masă. Au urcat la etaj într-un mic dormitor incomod, în care patul era nefăcut și recent folosit. Camera era curată, dar slab luminată și neelegantă. Pe covor erau pete de sânge, care păreau a fi acolo de mult timp. De îndată ce se închise ușa, Lucila începu să se dezbrace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și a spus că da, că nu-l deranja, că este măcar atât merită bietul om. Și așa, mai târziu în noaptea aceea, după ce tu te-ai dus la culcare, a venit în casă și l-am dus dus în dormitorul tău și a stat și te-a privit vreo cinci minute până când tu te-ai trezit și l-ai văzut și ai început să zbieri de-am crezut că o să cadă acoperișul pe noi. — Dar era visul meu, spuse Michael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]