8,029 matches
-
ca niște amintiri îndepărtate al pământului Palestinei. Și au botezat acea colină cu tufari, străpunsă de grote și peșteri, cu numele de Betleem; iar colina din față, cu numele de Nazaret, unde au înălțat două biserici: una în cinstea Preasfintei Fecioare Maria și, mult mai sus, o bisericuță în cinstea Sfântului Gabriel Arhanghelul. Văii dinaintea Nazaretului i-au pus numele de „Vallis Domini“ [Valea Domnului], azi Valdonega». Într-un alt document din 1256, bisericuța de pe colina Betleemului a fost numită cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Masina. Și a deschis ușile, în fine, și copiilor pe care fiul ei îi aduna de pe stradă, abandonați pe contul lor. A primit o educație religioasă temeinică în Institutul don Mazza: iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, devoțiunea față de Preasfânta Fecioară Maria Îndurerată, acceptarea încrezătoare a voinței divine, credința în Divina Providență, deschiderea și primirea celor mai umili, înțelegere față de slăbiciunile aproapelui. Acest fel al ei de a concepe și de a trăi viața creștină l-a transmis și fiului ei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Domnul le cheamă alături de fratele și sora în suferință pentru a le ușura și împărtăși «bucurii și speranțe, tristețe și suferințe» pentru a le duce tuturor credința și încrederea în Dumnezeu Tatăl. Privind la Maria, prima slujitoare săracă a Domnului, Fecioară, soție și mamă prin opera Duhului Sfânt, surorile își întâlnesc propriul orizont de dăruire, vocația lor la o maternitate spirituală care îi oglindește omului «orfan» al vremurilor noastre gingășia și iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl. Capitolul XI Propășirea Operei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lapidă pusă la intrarea Casei San Zeno in Monte. Textul inscripției este următorul: «Funcțiile perpetue ale Casei Copiilor Buni „Sf. Ieronim Emiliani“; Patronul absolut, de care trebuie să depindem în toate, e Domnul nostru Isus Cristos. Patroana: Maica Sa Preasfântă, Fecioara Maria. Econom: Sf. Ieronim Emiliani. Casier: Fericitul Iosif Cottolengo, Consilieri: Sf. Iosif, Sf. Vincențiu de Paul, Sf. Caietan din Thiene, venerabilul Ioan Bosco. Secretar: Sf. Iosif Calasanzio. Membrii Casei: Slujitorii Săraci». - Normele din 1918: au o structură mult mai organică
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mine și despre Operă, în afara situațiilor extraordinare și manifeste ale voinței divine». Părintele său duhovnic, preotul Cherubino della Vergine del Carmelo (Andrea Richiedei), adaugă în josul paginii acestor note: «Binecuvântarea mea paternă și sacerdotală să fie asupra acestor propuneri inspirate de Fecioara Neprihănită și orânduite să înalțe sufletul preaiubitului său preot don Giovanni Calabria la o unire mult mai intimă cu Isus. Programul dumneavoastră, don Giovanni în Cristos preaiubit, să fie acest motto: urcare, urcare prin exercițiul virtuților, mai ales a ascunderii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rămas inedit timp de patruzeci și șapte de ani și publicat în 1963, reprezintă unul din cele mai memorabile momente de utilizare a metodei paranoico-critice dincolo de spațiul picturii. Stimulat de interpretarea psihanalitică a tabloului lui Leonardo da Vinci, Sfânta Ana, Fecioara și copilul Iisus, din Leonardo da Vinci: O amintire din copilărie (1910), unde Sigmund Freud decela reprezentarea unui vultur ca simbol sexual, Dalí se arată, la rândul său, frapat de faptul că L'Angélus era, de fapt, un "mit tragic
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
într-un asin (o vădită șarjă anticlericală). Caii cabrați și scenele de luptă din Spania (1938) sunt modelate după Leonardo da Vinci. Combinația lor monocromatică cu fundalul maroniu, abia schițat, și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea neterminată a acestuia, Adorația magilor. Imaginile invită privitorul la o lectură dublă, el putând vedea fie o fată cu buze roșii și ochi uriași, melancolici, fie figura unei persoane stând în picioare, și un om
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
acuzați de spionaj industrial și fotbalistic în favoarea Marelui Ducat de Luxemburg. Cei care s-au uitat prin ochiurile plasei de sîrmă ar fi primit, astfel, pedepse mai mari. Așa, doar zîmbim amar, pentru că, în loc să ne bucurăm de mugurii renașterii, visăm fecioare violate, suporteri recidiviști și jurnaliști penali. martie 2007 Cu ce echipă ține Dumnezeu? într-un spațiu al tuturor variantelor, una a reținut atenția în mod deosebit. Pe gardul stadionului din Galați era afișată o bucată de pînză pe care scria
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, începutul secolului IV. Piața San Marco, Venezia. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei cu pruncul, primul, Hagia Sophia, și al doilea, cetatea Constantinopolului. Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.a. Christos, între Constantin IX (1042-50) și împărăteasa Zoe (1028-55). Mozaic, (refăcut după) 1042. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Hagia Sophia, și al doilea, cetatea Constantinopolului. Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.a. Christos, între Constantin IX (1042-50) și împărăteasa Zoe (1028-55). Mozaic, (refăcut după) 1042. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.b. Fecioara cu pruncul, între Ioan II Comneanul (1118-43) și împărăteasa Irina (1118-34). Mozaic, 1118. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 24. Regele Wilhelm II (1166-89) donează catedrala Fecioarei Maria. Mozaic, 1176. Domul din Monreale, Palermo. Fig. 25. Tabloul votiv al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
refăcut după) 1042. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.b. Fecioara cu pruncul, între Ioan II Comneanul (1118-43) și împărăteasa Irina (1118-34). Mozaic, 1118. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 24. Regele Wilhelm II (1166-89) donează catedrala Fecioarei Maria. Mozaic, 1176. Domul din Monreale, Palermo. Fig. 25. Tabloul votiv al lui Neagoe Basarab (1512-21), al doamnei Despina Milița (1512-21) și al copiilor săi. Frescă, înainte de 1526. Meșterul Dobromir. Mănăstirea Curtea de Argeș, Argeș. Fig. 26. Constantin VII (913-59) și Romanos
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii religii (Fecioara, apostolii, apoi martirii, sfinții etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului a impus, după cum atestă istoria practicilor religioase, modificarea vechilor credințe evreiești (deci particulare), dar și primordialitatea spiritualului în raport cu ritualul − susținută de activitatea apostolului Pavel, considerat a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștine), cât și la înfruntările instituționale din epocă. În căutarea unei genealogii (posibile) a imaginarului medieval al puterii, capătă o mare relevanță, spre exemplu, textele care au opus atitudini iconoclaste și iconolatre față de reprezentarea figurală a lui Iisus și a Fecioarei, dar care au inclus totodată și rediscutarea legitimității basileului și a drepturilor sale de guvernare (spre diferență de antichitate). Din acest motiv, al centralității temei puterii (laice și spirituale) în texte, imagini și ceremonialuri publice, reprezentarea ei se impune în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta, închinând Fecioarei cetatea orașului ca fondator eponim, iar în stânga, pe Iustinian I, prezentând macheta bisericii Hagia Sophia - v. fig. 22.a și fig. 22.b; fig. 23.a și 23.b; model răspândit în evul mediu timpuriu în occident - v. fig. 24
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
numeroase, imaginarul rămâne organizat în jurul unui pivot central, al temei puterii (instituționale sau colective, laice sau religioase). Imago, în vechiul său sens roman, ajunge în societatea creștină la dimeniunile unui arhetip, iar în jurul fondatorilor religiei - figurile sacre, Iisus Christos și Fecioara Maria, sau figurile laice, Constantin I și împărăteasa Elena − se formează o întreagă ideologie cu privire la relația mamă-fiu și la obligația omagierii ei îndoliate. Ceea ce numim astăzi "imaginar creștin" ne apare, în plan simbolic, ca o formă sublimată a vechiului funus
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ierarhia lumii, în care substanțele se amestecă (divinul și negativul său, demonicul) vor da modelul pentru situarea intercesionară a sfinților-martiri sau a eroilor cavaleri ai creștinismului, a autocraților sanctificați, subordonați totuși, în funcție de dogmă - catolică sau ortodoxă −, divinului, figurii christice și Fecioarei, ea însăși înscrisă într-un viziune mediologică. Pe de altă parte, localizat în imaginarul popular într-un "dincolo" față de Olimp, dar și față de lumea reală (a vechilor greci), "infernul" va fi și el moștenit în mare parte de imaginarul creștin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
XIV), ulterior la Duccio, Simone Martini și Ambrogio Lorenzetti (cunoscut mai ales datorită programului iconografic cu valoare politică din Palazzo Comunale din Siena), ca, timp de două secole, spre finalul Renașterii, să se ajungă la imaginea atât de naturală a Fecioarei în Tondo Dodi (unicul tablou al lui Michelangelo) sau la amplul studiu fiziologic realizat de Leonardo da Vinci pentru redarea caracterelor apostolilor în fresca Il Cenacolo (Basilica Santa Maria delle Grazie, Milano). Spre diferență de occident, partea orientală a vechiului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care Sfânta Veronica i-a șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii sacre, pe care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
-se astfel ideea naturii sacre a basileului. Tiparul bizantin se regăsește în tot evul mediu, atât în orient, cât și în occident: împărații sunt redați în prezența suitelor lor (precum Iustinian I, în Basilica San Vitale, Ravenna, secolul VI), a Fecioarei, ca intercesor (Leon VI, în Hagia Sophia, Istanbul, secolele IX-X) sau doar a lui Iisus (Constantin I și Iustinian I, tot aici, secolul X, dar și, mai târziu, Ruggero II, în Sancta Maria dell'Ammiraglio "La Martorana", Palermo, secolul XII
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Împăratul primește tributul adus de populațiile cucerite. Victoria lui este binecuvântată de Christos și reprezentată figural după iconografie de tradiție romană târzie. Fig. 9.a. Leon VI (886-912), prosternat în fața Pantocratorului. Mozaic, c. 920. Nartex. Hagia Sophia, Istanbul. În medalioane, Fecioara Maria și Arh. Mihail. Fig. 9.b. Christos Pantocrator, cu papa Onorio III (1216-27) prosternat (detaliu). Mozaic, sec. XIII. Meșteri venețieni. Basilica San Paolo fuori le mura, Roma. Fig. 9.c. Încoronarea lui Ruggero II (1130-54) de către Iisus. Mozaic, secolul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, început sec. IV. Piața San Marco, Veneția. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei cu pruncul, primul, Hagia Sophia, și al doilea, cetatea Constantinopolului. Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.a. Christos, între Constantin IX (1042-55) și împărăteasa Zoe (1028-50). Mozaic, (refăcut după) 1024. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Hagia Sophia, și al doilea, cetatea Constantinopolului. Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.a. Christos, între Constantin IX (1042-55) și împărăteasa Zoe (1028-50). Mozaic, (refăcut după) 1024. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.b. Fecioara cu pruncul, între Ioan II Comneanul (1118-43) și împărăteasa Irina (1118-34). Mozaic, 1118. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 24. Regele Wilhelm II (1166-89) donează catedrala Fecioarei Maria. Mozaic, 1176. Domul din Monreale, Palermo. Fig. 25. Tabloul votiv al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
refăcut după) 1024. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.b. Fecioara cu pruncul, între Ioan II Comneanul (1118-43) și împărăteasa Irina (1118-34). Mozaic, 1118. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 24. Regele Wilhelm II (1166-89) donează catedrala Fecioarei Maria. Mozaic, 1176. Domul din Monreale, Palermo. Fig. 25. Tabloul votiv al lui Neagoe Basarab (1512-21), doamnei Despina Milița (1512-21) și al copiilor săi. Frescă, înainte de 1526. Meșterul Dobromir. Mănăstirea Curtea de Argeș, Argeș. Fig. 26. Constantin VII (913-59) și Romanos I
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și dări și avem casă grea, și copilași cam gloată...", pe cel care strâmbă din nas la mâncarea de post, răpștindu-se asupra verzelor, înjurînd legumele, "zicînd ăcăîîn zadar s-au adus în lume". Antim are suavitate, exaltare lirică și face Fecioarei un elogiu franciscan desfășurat într-o cadență fastuoasă ca o coadă de păun: " Aleasă este cu adevărat ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucește mai vârtos întru celelalte lumini ale ceriului; aleasă este și frumoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este crin, că măcar de-au și născut între mărăcinii nenorocirii cei de obște, iar nu și-au pierdut niciodată podoaba albiciunii; aleasă este, că este nor, care n-au ispitit nici o greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai nainte de naștere, fecioară în naștere, fecioară și după naștere; și este o adâncime nepricepută a bunătăților și o icoană însuflețită a frumuseților celor cerești. Este o grădină încuiată, din care au curs izvorul vieții, Hristos." CRONICARII MOLDOVENI Din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]