9,472 matches
-
semn al prezenței noumen-ului, ceea ce Nietzsche va numi reîntoarcerea identicului. Dar dragostea ce este? Răspunsul la această întrebare-cheie par să-l dea personajele romanului kunderanian. Tomas și Tereza, Franz și Sabina trăiesc ambiguitatea dramatică a iubirii între ușurătate și greutate. Ficțiunea narativă a lui Kundera are complexitatea simplă a structurii muzicale a lumii. Romancierul este un extraordinar muzician din cuvinte. Laitmotivul "muzical" central este totuși dragostea dintre Tereza și Tomas și se leagă chiar de rezonanța cvartetului beethovenian. Se interferează repetitiv-savant
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cu un Iisus atestat istoric se poate face gnosticism, nicicum o religie de amploarea și profunzimea creștinismului. 285 Ibidem, p. 429. 286 Ibidem, pp. 189-190. 287 Apud ibidem, p. 198. 288 Ibidem, p. 310. 289 Bart D. Ehrman, Adevăr și ficțiune în Codul lui Da Vinci, Editura Humanitas, București, 2005, p. 33. 290 Ibidem, p. 70. 291 Denis de Rougemont, Iubirea și Occidentul, Editura Univers, București, 1987, pp. 51, 52. 292 Ibidem, p. 49. 293 Ibidem, p. 157. 294 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și definesc, în sens larg, rolurile respective ale sexului în general. Este eronat] sprijinirea creștinismului pe dreptul natural, deoarece dorințele și nevoile noastre sexuale sunt numai o problem] de condiționare social], iar încrederea contractualiștilor în consimt]mântul informat este o ficțiune, deoarece aceeași condiționare social] limiteaz] paletă oportunit]ților și alegerilor reale ale femeilor și hr]nește falsă conștiinț] despre locul femeii în lume și în relația cu b]rbatul. Feministele precum MacKinnon pretind demascarea implicațiilor politice ale activit]ții sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a lui J.L. Mackie care este de acord cu faptul c] judec]țile morale propun afirmații care sunt fie adev]rate fie false, dar neag] faptul c] vreuna dintre ele este adev]rât]. Pentru un naturalist morală nu este o ficțiune, o eroare sau un mit, ci un set de cunoștințe sau cel puțin de informații. În sfârșit, naturalismul este (într-un sens vag) o doctrin] reducționist]. Deși exist] adev]ruri morale (de exemplu, afirmațiile adev]rate), nu exist] fapte morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Judec]țile morale sunt Noncognitivismul afirmații. (Ele sunt variatele lui forme adev]rate sau false.) (emotivismul și prescriptivismul) este fals. Naturalismul susține c] 2. Unele judec]ți morale sunt Nihilismul (sau adev]rate. (Morală nu este teoria „erorii”) este o ficțiune,) fals. Nu exist] fapte sau propriet]ți Intuiționismul morale ireductibile. (doctrina lui Moore) este fals. Figură 1 îi. „Nici un trebuie” nu deriv] din „este” sau autonomia eticii Dac] morală poate fi redus] la adev]ruri de un alt fel, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
XIX ori la cea science-fiction. V. vrea să scrie un roman experimental, a cărui atmosferă trebuie să fie „informală”, deși, o spune singură, „romanul ăsta trebuie să aibă un subiect, niște personaje, eventual un conflict”. Îmbinare de viață reală și ficțiune, romanul, „scris numai din paranteze”, tratează lejer planurile narative și pe cele temporale, adesea într-o manieră neașteptată. Stilul este uneori alert, alteori digresiv, așa cum sugerează și jocul pe computer The Maze, încâlcit, halucinant, concluzia fiind că „nimeni nu scapă
VERONA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
cărți poștale adresate lui Simion Timariu (prietenul din copilărie al lui Cioran și unchiul lui V.), amintiri și evocări, vise și fotografii. Apoi, prin jocul alianțelor tematice care coagulează în jurul opoziției schilleriene anunțate în titlu un întreg „sistem cioranian de ficțiuni compensatoare”: transfigurarea, ratarea, spațiul mitteleuropean, relația între culturile minore și culturile majore, Spania, românitatea, crepuscularul, dandysmul, donjuanismul, regresiunea, romantismul, sinuciderea, fragmentar(ism)ul, statutul de Privatdenker, mansarda ș.a. În fine, prin multitudinea și îndrăzneala paralelismelor, fie și numai „complexul lui
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
România liberă” ș.a. I s-au decernat Premiul Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova (1990), Premiul Ministerului Educației și Cercetării din România (1990) și Premiul Societății Scriitorilor „C. Negri” din Galați (1993). În Evohe, Burebista! (1990) V. reconstituie cu mijloacele prozei de ficțiune evenimente și portretizează personalități politice. Culegerile de nuvele Hoții Prutului... (1991) și Țara cu viță-de-vie (1996) sunt consacrate actualității, fiind abordate dintr-un unghi cvasisămănătorist tendințe sociale nocive, precum filistinismul, degradarea limbii, falsificarea istoriei, înstrăinarea de neam. Romanul Cornul de
VICOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290546_a_291875]
-
colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Acțiunea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Familia” ș.a. A fost o traducătoare neobosită din literatura rusă (F.M. Dostoievski, Maxim Gorki, Lev Tolstoi, I.S. Turgheniev ș.a.). Calendar vechi, căruia Vladimir Streinu îi reproșa „lipsa de ficțiune epică” și „naivitatea cam artificială a faptelor consemnate”, este un roman analitic, având ca temă centrală adolescența și nașterea primilor fiori de iubire. Caracterizată de un lirism exagerat, scrierea încearcă să recreeze și un tip de univers patriarhal rupt complet
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
consemnate”, este un roman analitic, având ca temă centrală adolescența și nașterea primilor fiori de iubire. Caracterizată de un lirism exagerat, scrierea încearcă să recreeze și un tip de univers patriarhal rupt complet de lumea reală și de istorie. Folosind ficțiunea jurnalului, distanța dintre lumi sporește și prin decalajul între timpul acțiunii, în intenție o cronică a anilor 1913 și 1914 într-o Moldovă idilizată, feeric-convențională, impregnată de poezie, și momentul publicării. Erotismul incipient, plin de candoare al unor personaje creionate
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
prietenilor, al școlii, al lumii adulților e caracteristică la V.T., ci și posibilitatea de a folosi valențele pe care le oferă evocarea, îmbinând realismul cu acea încărcătură lirică plină de nostalgie, nelipsită din opera sa. Darul de a însufeți spațiul ficțiunii cu o serie de chipuri secundare, ce au rolul de a da veridicitate ambianței casnice în care se petrece acțiunea - pitorescul Gello, servitorul Nae Petrescu, Matei, tatăl Piei, mătușa Tilda (Tan’ Tilda) -, se va regăsi în următor roman, Ursitul (1970
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
chipuri secundare, ce au rolul de a da veridicitate ambianței casnice în care se petrece acțiunea - pitorescul Gello, servitorul Nae Petrescu, Matei, tatăl Piei, mătușa Tilda (Tan’ Tilda) -, se va regăsi în următor roman, Ursitul (1970). Scriere ce oscilează între ficțiune și memorialistică, cartea prezintă un interes deosebit datorită amintirilor din viața literară interbelică, familia Delavrancea, Ionel Teodoreanu, G. Ibrăileanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu fiind personaje vii, ce populează o narațiune învăluită de discreție și respirând prospețime, mai mult proză autobiografică
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
le atribuie diverse semnificații ideologice sau pe care le reconfigurează În funcție de aceste semnificații. În schimb, termenul de „geografii imaginare” poate fi aplicat, potrivit aceleiași convenții, mai ales reprezentărilor cu caracter fantastic, precum și celor care amestecă În mod inextricabil „realitatea” cu ficțiunea, reprezentări specifice fie mentalității premoderne, tradiționale, fie construcțiilor mentale evazioniste ale omului modern. Geografiile simbolice moderne, pe care le am În vedere, pot fi delimitate așadar În raport cu geografiile imaginare, caracteristice În special omului premodern. De regulă, ele se manifestă la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vine, Într-adevăr, În Italia având În minte imaginea unei țări a clasicității, al cărei univers Încearcă a-l regăsi la fața locului: Cu ochii Încercam să văz fagii lui Virgiliu și citis-ul pentru capre, ci au că erau numai ficțiune poetică, au și ei au perit. Nereușind să descopere imaginea Învățată la școală, va observa Însă, În locul bucolicului peisaj al Georgicelor, „nefatigata industrie” a locuitorilor de astăzi, eforturile lor, care arată „cât poate face nevoința omenească și Într-adevăr italienii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ideile lui Simion Bărnuțiu, Cultura Națională, Buc., 1924. Boia, Lucian, Două secole de mitologie națională, Editura Humanitas, București, 1999. Boia, Lucian, Istorie și mit În conștiința românească, Editura Humanitas, București, 1997. Boia, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria Între adevăr și ficțiune, Editura Humanitas, București, 1998. Boia, Lucian, L’exploration imaginaire de l’espace, La Découverte, Paris, 1987. Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, București, 2000. Boia, Lucian; Oroveanu, Anca; Corlan-Ioan, Simona (coord.), Insula. Despre izolare și limite În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
trecutului la Paul Ricœur, Memoria, istoria, uitarea, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, pp. 176-220: „Faza documentară: memoria arhivată”. Bogdan Murgescu, A fi istoric În anul 2000, Editura ALL, București, 2000, pp. 58-60. Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria Între adevăr și ficțiune, Editura Humanitas, București, 1998, p. 131. Ibidem, p. 126-127. Astăzi, sub titulatura de Minister al Administrației și Internelor. Vezi tipologia propusă de Nicolae Steinhardt În Jurnalul fericirii, Dacia, Cluj-Napoca,1991, p. 8. Altă soluție ar fi trecerea arhivelor În subordinea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sorții. Din punct de vedere etic, Istoria ieroglifică reprezintă un fel de imn Închinat inițiativei personale, curajului, aspirației omului de a Învinge greutățile și de a fi fericit. E drept că Istoria ieroglifică este o operă literară, un fel de ficțiune, dar este semnificativ faptul că o nouă imagine asupra destinului Își face aici loc, chiar dacă sub forma imaginației literare. Constatăm că, În literatura română veche, există o viziune mai degrabă unitară asupra ideii de destin și că această idee rămâne
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
desemnată perechea maritală, materializează În gradul cel mai Înalt ideea intervenției destinului. Pe lângă funcția estetică proprie narațiunii, există În aceste condiții și o funcție de corijare, de raționalizare a realității, așa cum se Întâmplă, În alt plan, și cu proza cultă, cu ficțiunea romanescă. Asta mi-e ursita! Iată o sintagmă adesea Întâlnită În narațiunile populare românești și a cărei semnificație se dezvăluie treptat, pe măsura prezentării acțiunilor narate. Alegerea potrivită a partenerului de viață reprezenta, În mentalitatea arhaică, un deziderat major. Prin
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
este decupat și condus dialogul așa-zis realist, în modul în care personajele intră și ies din scenă. *5 Oricare ar fi deosebirile dintre Furtuna și Nora, ele împărtășesc acest convenționalism dramatic. Dacă admitem că trăsătura distinctivă a literaturii este "ficțiunea", "invenția" sau "imaginația", atunci când vorbim despre literatură ne vom gândi la Homer, Dante, Shakespeare, Balzac, Keats mai degrabă decât la Cicero sau Montaigne, Bossuet sau Emerson. Desigur, vor exista și cazuri-limită. opere ca Republica lui Platan despre care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Balzac, Keats mai degrabă decât la Cicero sau Montaigne, Bossuet sau Emerson. Desigur, vor exista și cazuri-limită. opere ca Republica lui Platan despre care ar fi greu să tăgăduiești că posedă, cel puțin în marile mituri, pasaje de "invenție" și "ficțiune", dar care rămân în primul rând opere filozofice. Această concepție despre literatură este descriptivă 51 ea nu se referă la valoarea operelor. Unei opere mari și influente nu-i aducem nici un prejudiciu încadrând-o în domeniul retoricii, filozofiei, pamfletului politic
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
-o în domeniul retoricii, filozofiei, pamfletului politic, deoarece în toate aceste domenii se pot pune probleme de analiză estetică, de stilistică și de compoziție, asemănătoare sau identice cu cele ce se pun în literatură, lipsindu-le însă calitatea centrală de "ficțiune". Aceasta concepție va include în literatură toate operele de imaginație, chiar și cel mai prost roman, cea mai proastă poezie, cea mai proastă dramă. Este de dorit ca să se facă o deosebire între clasarea unor lucrări în domeniul artei și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
considerarea acesteia ca una dintre, valorile supreme ; pe de altă parte, există o temere, care numai logică nu este, că dacă arta nu e "adevărată" atunci e o "minciună", așa cum brutal a numit-o Platon. Literatura de imaginație reprezintă o "ficțiune", o "imitație artistică, verbală a vieții". Opusul noțiunii de "ficțiune" nu este "adevăr", ci "fapt real" sau "existență în timp și spațiu". Iar "faptul real" e mai spinos decât probabilitatea pe care trebuie s-o trateze literatura.*9 De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
parte, există o temere, care numai logică nu este, că dacă arta nu e "adevărată" atunci e o "minciună", așa cum brutal a numit-o Platon. Literatura de imaginație reprezintă o "ficțiune", o "imitație artistică, verbală a vieții". Opusul noțiunii de "ficțiune" nu este "adevăr", ci "fapt real" sau "existență în timp și spațiu". Iar "faptul real" e mai spinos decât probabilitatea pe care trebuie s-o trateze literatura.*9 De asemenea, dintre toate artele, literatura pare să fie mai cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
incită ? Tragedia și comedia, spume Platon, "hrănesc și adapă emoțiile noastre când noi de fapt ar trebui să le înăbușim"- Sau, dacă într-adevăr literatura ne eliberează de emoții, nu e oare o greșeală ca ele să fie cheltuite pe ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a trăit în păcat de moarte ; totuși "toate acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare există o literatură incitantă și o literatură cathartică, sau există doar cititori
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
De aceea romanul, ca corp sferoid, se termină precum a început. Cititorul care s-a dus în satul Pripas pe șoseaua laterală, trecând peste Someș și prin Jidovița, se întoarce la sfârșit pe același drum înapoi, până ce iese din lumea ficțiunii și reintră în lumea lui reală. Lumea romanului rămâne astfel în sufletul cititorului ca o amintire vie, care apoi se amestecă cu propriile-i amintiri din viața-i proprie... (2p.) (Liviu Rebreanu, Mărturisiri, 1932) Barem de notare: se acordă 1
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]