7,253 matches
-
scrie o epopee clasică, visul neîmplinit al italieniștilor dinaintea lui. A avut o viață asemănătoare vieții multor oameni ai Renașterii, însumând studii umaniste la Universitatea din Coimbra, primirea să în mediul poeților de la Curte, un exil, apoi altul într-o garnizoana militară din nordul Africii (unde, într-o expediție navală poetul își pierde un ochi). După care se îmbarca pentru India, ținuturi unde va rămâne timp de 17 ani, si de unde - dupa numeroase peripeții- se va întoarce aducând manuscrisul Lusiadei, capodoperă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
nipone în China. Japonia a declarat război Germaniei pe 23 august 1914 și a ocupat rapid concesiunile germane din China, din Provincia Shandong că și insulele Mariana, Caroline și Marshall din Pacific, inslusiv Noua Guinee Germană. În bătălia de la Tsingtao, garnizoana germană din colonia Jiaozhou a capitulat rapid pe 7 noiembrie 1914, după invazia niponă. Cum aliații occidentali ai Japoniei, în special Regatul Unit erau ocupați cu războiul din Europa, niponii au continuat să-și întărească poziția în China, prezentând acesteia
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
India Britanică, Australia) și cea a Imperiului Japonez, pentru controlul asupra Statelor Federale Malaya, (8 decembrie - 31 ianuarie 1942). Bătălia de la Singapore a fost o luptă pentru controlul asupra puternicei poziții întărite aliate de la Singapore, între 7 - 15 februarie 1942. Garnizoana aliată a capitulat, aceasta fiind considerată cea mai mare capitulare din istoria militară britanică. Aproximativ 80.000 de englezi, australieni și indieni au devenit prizonieri de război, alăturându-se celor aproximativ 50.000 de soldați aliați, luați prizonieri după cucerirea
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
caravanei și Eggc Nerlayo, conducătorul acesteia. Punîndu-se în mișcare, convoiul a părăsit Berbera la 22 octombrie 1895. A fost ajuns din urmă de prinții români și de șicarii (vînătorii principali) Gheli și Duale venind călări pe cai iuți crescuți în garnizoanele dm India. Drumul s-a dovedit lung, greu, cu peripeții și a traversat regiunea Guban, situată între Golful Aden și munții Golis, Leferung, Hargeisa, rîul Mandera, Udjiwadji, Buhalgașan, peste Harar, de-a lungul limitei nordice a platoului Haud, Jiga-Jiga, valea
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
Ludovic al XVIII-lea, mare maestru al ordinului. Din 1776 până în 1782, este menționat cu gradul de sublocotenent în regimentul de la Sarre care aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are o fiică, și revine în Franța în 1782. În același an, cumpără
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial. În 1890 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa sau Indochina. În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras. Tânărul locotenent Charles de Gaulle, care a fost sub comanda lui în acele vremuri, scria despre această perioadă
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
un nou oraș, care să aprovizioneze baza unei armate permanente, necesară la apărarea zidului, căci altminteri, numai prin recrutarea parțială de trupe, în cazuri de urgență, zidul n-ar fi putut fi niciodată dotat cum trebuie și întărit cu o garnizoană. Bessarion scotea în evidență importanța instrucției și a disciplinei militare pentru soldații care aveau să constituie armata reformată. Viziunea lui era mai largă și mai internațională decât aceea a lui Plethon. El vedea despotatul de Morea, aflat sub conducerea lui
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
patru turnuri la colțuri, cu un perimetru de 1.000 de pași. Intrarea se făcea printr-o poartă aflată pe latura de sud. Conform lui Çelebi, în cetate se aflau o moschee, un depozit de grâu și încăperi pentru o garnizoana de 150 de soldați. În apropierea cetății existau 200 case acoperite cu stuf în care locuia populația săracă, un han, o baie publică, vii și livezi. Guvernatorul local era responsabil cu pază drumurilor comerciale și cu perceperea taxelor vamale în
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
ai Armatei a 9-a, din ea făcând parte Corpul al 11-lea Panzer SS, Corpul al V-lea vânători de munte SS și Corpul al 5-lea, proaspăt sosit în zonă. Alături de cei de mai sus luptau elemente ale garnizoanei din Frankfurt. Printre tancuri se aflau 36 de blidate ale Corpul al 11-lea SS și 14 tancuri grele Tiger II ale Batalionului 502 SS.. Pe 25 și 26 aprilie s-a încercat aprovizionarea celor încercuiți pe calea aerului, dar
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
cu ceai pentru cai.Ming a trimis sporadic incursiuni armate în Tibet în timpul secolului al XIV-lea, la care tibetanii au rezistat cu succes. Mai mulți oameni de știință subliniază că, spre deosebire de precedenții mongoli, dinastia Ming nu a avut o garnizoană de trupe permanente în Tibet. Împăratul Wanli (d. 1572-1620) a încercat să restabilească relațiile chino - tibetane în urma unei alianțe dintre mongoli și tibetani inițiată în 1578, o alianță care a afectat politica externă, a ulterioarei dinastii manciuriene Qing (1644-1912), în
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
oraș. încerecuirea Berlinului a fost definitivată pe 25 aprilie, când cele două fronturi sovietice au făcut joncțiunea la Kietzen, în vestul orașului. După lupte grele de stradă, în care atacatorii au fost nevoiți să cucerească fiecare casă în parte, comandantul garnizoanei Berlinului, generalul Helmuth Weidling, a capitulat necondiționat și a predat orașul generalului Ciuikov la ora 15:00, ora locală, pe ziua de 2 mai. Pe 8 mai, după ceremonia de semnare a capitulării necondiționate, războiul a încetat în mod oficial
Frontul I Belarus () [Corola-website/Science/309452_a_310781]
-
din peninsula iberică, începând din primăvara următoare. Cu toate acestea, starea de sănătate a prințului mareșal s-a înrăutățit atât de mult (suferea de tuberculoză) încât nu i-a mai permis asumarea vreunui post de comandă activ, rămânând comandant al garnizoanei din Marsilia. Deși a solicitiat o comandă în timpul campaniei din Rusia, Împăratul l-a refuzat. După abdicarea împăratului, Masséna s-a raliat Bourbonilor în 1814 și a preferat să refuze comndanda pe care Napoleon i-a oferit-o în timpul celor
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
cărei conducător a fost mai întâi la Iași și apoi pe întreaga țară. În anul 1911, deși era evreu așkenaz a fost ales rabin al micii comunități sefarde ("spaniole"), de lungă tradiție în capitala României. A fost și rabin al garnizoanei din București și examinator al învățătorilor de limbă ebraică iar mai târziu a fost numit din partea Ministerului Instrucțiunii Publice reprezentant al Cultului Mozaic în Comitetul de Asistență Socială, prezidat de Regina Maria. Ca delegat al minorității evreiești din România a
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară, devine ofițer de stat major și este numit ca șef de stat major
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
primare și prima parte a cursurilor liceale la Buzău și le-a continuat la Colegiul ,Sfântul Sava” din București. Apoi a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie (1896), apoi Școala Superioară de Război (1905). A lucrat ca ofițer în diferite garnizoane, a participat la Al Doilea Război Balcanic (1913), cu gradul de maior, precum și la războiul de reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie. În Primul Război Mondial, a ocupat și funcția de Șef al Secției Informații
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
16 august demisionează din postul de ministru de război fiind în conflict cu domnitorul. În anul 1860, este numit președintele Comisiei pentru Casa de dotație a oastei și membru în comisia Școlii Militare, iar în anul următor devine comandant al Garnizoanei București și șeful trupelor din Tabăra Floreasca. În anul 1862 solicită aranjarea drepturilor la pensie, urmare a conflictelor accentuate cu Domnitorul, fiind scos la pensie în anul următor (octombrie—decembrie). În anul 1868, la 23 decembrie publică articolul Sistema în
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
Armată. Între 1879 - 1901 a fost reprezentant al României în Comisia Europeană a Dunării. În 1864 viitorul general era directorul Bibliotecii Ministerului de Război (Militare Naționale) "general făcea recomandarea ca "în interesul armatei" să se înființeze biblioteci și în unele garnizoane mai mari, pentru început nominalizând pe cele din orașele Iași, Craiova, Ismail și Galați". Domnitorul Al. I. Cuza îi spune generalului Ioan Emanoil Florescu, atât de capabilul ministru de război, să elaboreze un manual pentru instruirea oștirii, inițiat de ofițerul
Eustațiu Pencovici () [Corola-website/Science/304971_a_306300]
-
-i ministrului interimar de război, Toma Stelian, care a fost în funcție între 4 martie și 1 noiembrie 1909 . În calitate de ministru de război al României, pe 14 februarie 1910 generalul Grigore Crăiniceanu a efectuat o inspecție a unităților militare din Garnizoana Pitești. În calitate de om de cultură, a fondat "Revista armatei " (1883) și "Cercul publicațiunilor militare" (1889). Generalul de divizie Grigore Crăiniceanu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (26 august - 26 septembrie 1916).
Grigore Crăiniceanu () [Corola-website/Science/304973_a_306302]
-
1 stea) și numit ca șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (1955-1957). În paralel, a îndeplinit și funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1956-1966). Ulterior, generalul-maior Gheorghe Ion a devenit comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana București (14 iunie 1963 - 10 iunie 1965) și a fost înaintat în anul 1965 la gradul de general-locotenent (cu 2 stele). În perioada 15 iunie 1965 - 29 noiembrie 1974, generalul-locotenent Gheorghe Ion a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
și locțiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie de la Șimleul Silvaniei (1981-1982), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (1984-1992), inspector general al artileriei la Inspectoratul Statului Major General (1993-1997). În anul 1997, generalul de brigadă (cu o stea) a fost numit în funcția de șef al Direcției Doctrină și Instrucție din Statul Major General. La data
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
avea loc ca urmare a decesului. La data de 28 decembrie 1989, a fost eliberat din funcția de șef al Marelui Stat Major și numit ca șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (28 decembrie 1989 - 26 februarie 1990). Generalul-maior Ștefan Gușă a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 11 ianuarie 1990. La scurtă vreme după revoluție, a fost numit în funcția de comandant al Armatei a
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
extindea de la Petrograd până la marginea frontului sudic și era comandat de Andrei Snesarev. La scurtă vreme după anularea Tratatului de la Brest-Litovsk de partea sovietică, Regiunea apuseană de apărare a fost transformată în Armata de Vest pe 15 noiembrie 1918, cu garnizoana principală în Smolensk. Această armată era formată din Divizia de infanterie lituaniană Pskov, Divizia a 7-a de pușcași Vitebsk și unitățile teritoriale ale celui de-al doilea Front de apărare. Pe la sfârșitul anului 1918, efectivele Armatei a 16-a
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
urmă însă, înfrângerea Germaniei pe frontul de vest și dezintegrarea Austro-Ungariei au făcut ca planurile germane pentru crearea zonei Mitteleuropa să fie nerealiste. Armatele germane au început să se retragă către patrie. Ofițerii și soldații demoralizați au părăsit în masă garnizoanele, îndreptându-se spre vest. Zonele abandonate de trupele Puterilor Centrale au devenit teatre de confruntare dintre guvernele-marionetă create de puterea de ocupație, noile autorități naționale și bolșevicii care doreau să reîncorporeze aceste teritorii în Rusia. Nu doar polonezii și bolșevicii
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
3. La împlinirea a 450 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, la 2 iulie 1954, instituția reprimește numele marelui voievod și devine Școala Militară Medie « Ștefan cel Mare » Câmpulung Moldovenesc. Liceul se mută în localul nou construit din garnizoana Câmpulung Moldovenesc în perioada 1-10 august 1956. Schimbarea denumirii instituției din Școala Militară Medie « Ștefan cel Mare » în Liceul Militar „Ștefan cel Mare“ a avut loc la 1 ianuarie 1957, iar începând cu 1 decembrie 1999, Liceul Militar « Ștefan cel
Colegiul Militar Liceal „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/306024_a_307353]
-
A participat la ședința guvernului Ion Antonescu din 19 iunie 1941, când s-a hotărât declararea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Ca urmare a unui atac cu bombe lansat în seara zilei de 22 octombrie 1941 de partizani sovietici asupra comandamentului garnizoanei din Odesa al Armatei Române, Alexianu, ca reprezentant al guvernului, a ordonat și supravegheat represaliile și masacrul din noiembrie 1941: În calitate de guvernator al Transnistriei, Alexianu a organizat ghetouri și lagăre de internare a evreilor și a 25.000 de rromi
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]