6,556 matches
-
8 miliarde dolari, compania își desfășoară activitatea prin intermediul birourilor sale din Marea Britanie, Cehia, China, Rusia și Ucraina. Grupul PPFI este prezent în România prin intermediul companiei "Gaz Sud" din Ghermănești, societate având ca principal obiect de activitate distribuirea și comercializarea combustibililor gazoși prin conducte. Compania Gaz Sud a fost cumpărată în anul 2007 pentru suma de 50 milioane de euro. În iulie 2008, PPFI a preluat și compania "Grup Dezvoltare Rețele (GDR)", pentru suma de 6,5 milioane euro. Grup Dezvoltare Rețele
PPF Investments () [Corola-website/Science/320145_a_321474]
-
dovedește mișcarea de rotație a Soarelui în sens direct cu o perioadă de 25 de zile la ecuator și cca. 35 zile spre poli. Așadar Soarele nu se rotește ca un obiect solid, ci diferențiat dovedindu-se astfel compoziția sa gazoasă. Petele solare și faculele sunt formații fotosferice în continuă evoluție. Petele apar în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
se află o regiunea numită „"Tachoclin"”, unde se amplifică câmpul magnetic preexistent. Stratul tachoclin se află la o rază de cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
Spre comparație granulația solară este produsă de celule luminoase de aprox. 200-2.000 km, care se mișcă de sus în jos (de la zona convectivă spre/dinspre fotosferă) cu aceeași viteză și au o durată de viață de 5-10 minute. Materia gazoasă din superganule se mișcă de la centru spre marginea lor. Supergranulele sunt vizibile mai ales în cromosferă, fluxurile de gaze din interiorul lor par să poarte cu ele liniile de forță ale câmpului magnetic solar, concentrându-se la marginea liniilor astfel încât
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
Reacția chimică de ardere este în mod obișnuit o oxidare a hidrocarburilor, rezultând dioxid de carbon, apă și căldură. Puterea calorifică a combustibililor solizi (și lichizi grei, care nu se evaporă) este măsurată cu bomba calorimetrică, iar cea a combustibililor gazoși (și lichizi volatili) cu calorimetrul cu circulație de apă. Ea poate fi calculată ca diferență dintre entalpiile produselor arderii și cea a combustibilului, dacă acestea sunt cunoscute. Termenul de "putere calorifică" nu este corect, deoarece unitatea de măsură nu se
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
apă rezultați din ardere, astfel că era simplu și convenabil ca proiectarea și exploatarea instalațiilor să se facă pe baza puterii calorifice inferioare. Odată cu apariția cazanelor cu condensare a apărut necesitatea folosirii puterii calorifice superioare. Deoarece combustibilii solizi, respectiv cei gazoși au stări de agregare diferite, pentru determinarea puterilor lor calorifice este nevoie de metode diferite și apar și diferențe de formulare ale definițiilor puterilor calorifice. "Puterea calorifică superioară la volum constant a probei de analiză" (formula 3) a unui combustibil reprezintă
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
degajată prin arderea completă a unei unități de masă din combustibilul preparat pentru analiză, în atmosferă de oxigen, în bomba calorimetrică, în condiții standard. Produsele arderii sunt formate din dioxid de carbon, dioxid de sulf, azot și oxigen sub formă gazoasă, apă în stare lichidă în echilibru cu vaporii săi și saturată cu dioxid de carbon și cenușă solidă. formula 3 se determină experimental prin arderea completă în bomba calorimetrică a unei cantități cunoscute de combustibil, căldura degajată prin ardere fiind cedată
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
a unei unități de masă din combustibilul în starea inițială, în atmosferă de oxigen, la presiune constantă. Produsele arderii sunt toate la temperatura de 25 și sunt formate din dioxid de carbon, dioxid de sulf, azot și oxigen sub formă gazoasă, apă în stare de vapori și cenușă solidă. formula 5 se obține prin calcul: unde formula 8 și formula 9 sunt procentele hidrogenului și oxigenului din masa pentru analiză, formula 10 și formula 11 sunt procentele de umiditate din masa inițială, respectiv din masa pentru
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
calorifică superioară la presiune constantă a probei inițiale" formula 14, notată uzual formula 1. Puterea calorifică a combustibililor solizi se raportează la 1 kg de combustibil și se exprimă în MJ/kg cu două zecimale. "Puterea calorifică superioară" (formula 1) "a unui combustibil gazos" reprezintă numărul de unități de căldură dezvoltată prin arderea completă la presiune constantă a cantității de combustibil cuprinsă în unitatea de volum în condiții de presiune și temperatură date, produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa formată în cursul arderii fiind considerată după ardere în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se definește la fel ca puterea calorifică superioară, cu deosebirea că apa din combustibil și apa formată prin ardere se consideră după ardere în stare de vapori. Puterile calorifice se raportează la gazul combustibil în stare normală (presiunea de 101325
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
de 101325 Pa și temperatura de 0 șC) sau, mai rar, convențională (presiunea de 101235 Pa și temperatura de 15 șC, indice S - „standard”) și se exprimă în MJ/m, (respectiv în MJ/m) cu două zecimale. Dacă compoziția combustibilului gazos este cunoscută exact, toate proprietățile sale fizice, inclusiv puterea calorifică, se pot determina prin calcul. În caz contrar este necesară determinarea experimentală a puterii calorifice superioare în calorimetrul cu circulație de apă. Metoda constă în arderea completă a unei cantități
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
pierderi a căldurii degajate în procesul de ardere unui debit de apă care circulă prin calorimetru. Puterea calorifică inferioară se determină prin calcul: unde formula 19 este masa apei condensate rezultate din arderea a 1 m (respectiv 1 m) de combustibil gazos, iar formula 20 este căldura masică de vaporizare a apei la 20 șC, de 2454 kJ/kg. Puterea calorifică a substanțelor pure are o valoare bine determinată, însă cea a amestecurilor depinde de compoziție, astfel că pentru majoritatea combustibililor valorile din
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
și lichizi folosiți în România sunt (în paranteză puterea calorifică inferioară aproximativă, diferită la fiecare sortiment): Puterea calorifică superioară a gazului natural depinde de compoziția acestuia, care în practica companiilor distribuitoare de gaz natural se determină prin cromatografie în fază gazoasă. Expresia folosită de ei „puterea calorifică se determină cu cromatograful” trebuie înțeleasă în sensul SR ISO 6976+C2:1999, adică se calculează pe baza compoziției. Agenția Internațională a Energiei ( - IEA) oferă următoarele date: Puterea calorifică a gazului natural din România
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
se calculează pe baza compoziției. Agenția Internațională a Energiei ( - IEA) oferă următoarele date: Puterea calorifică a gazului natural din România este 42 MJ/m). Puterea calorifică inferioară a gazelor naturale este de c. 90 % din cea superioară. Dacă pentru combustibilii gazoși puterea calorifică se poate determina exact prin calcul pe baza compoziției chimice, la combustibilii solizi nu se cunoaște o asemenea metodă. În tehnica arderii combustibililor compoziția chimică a combustibililor solizi se exprimă ca sumă a participărilor masice ale carbonului, hidrogenului
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
pitice roșii în zona noastră locală din Calea Lactee. Această lume ipotetică s-ar putea asemăna cu recent descoperita exoplanetă Gliese 581 d reală. Al doilea episod se concentrează pe o lună, denumită Luna Albastră, care se rotește în jurul unui gigant gazos enorm care la rândul său orbitează în jurul unei sistem de stele binare. La rândul său, Luna Albastră și gigantul pot semăna cu HD 28185 b și 55 Cancri f, alte două exoplanete reale. Programul TV estompează liniile dintre science-fiction și
Planeta Aurelia și Luna Albastră () [Corola-website/Science/320370_a_321699]
-
molecule este mereu mai mic decât suma volumelor van der Waals ai atomilor individuali: atomii se suprapun parțial atunci când formează legăturile chimice. Volumul van der Waals al unui atom sau molecule poate fi determinat experimental atunci când substanțele sunt în stare gazoasă, în special din constanta van der Waals b, polarizabilitatea α sau refracția molară A. În toate cele trei cazuri, măsurătorile se efectuează pe probe macroscopice și este normal să se exprime rezultatele precum cantități molar. Pentru a găsi volumul van
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
apei cu dioxid de carbon, forțând omenirea să se retragă sub domuri vaste numite arcologii. Alte state notabile includ Regatul Kulu, alianța comunistă Lună-Marte, Imperiul Oshanko, New Washington, New California și Srinagar. Edeniștii locuiesc în lumi care orbitează în jurul gigantelor gazoase, pe care exploatează Heliu-3, forța care pune în mișcare economia edenistă. Heliul-3 este necesar pentru reactoarele de fuziune care produc energia pentru toate sistemele electrice, inclusiv cea necesară pentru călătoria interstelară în tranzit temporal zero. Există 8.310 habitate, dintre
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
celor nouăzeci și cinci de milioane de locuitori. Confederația impune o blocadă de 30 de ani asupra Omutei și guvernul este obligat să demisioneze. Cu câteva milioane de ani înainte, condițiile extrem de rare de pe luna care orbitează în jurul unei gigante gazoase dintr-o galaxie îndepărtată a permis crearea unei forme de viață capabilă să 'transceandă' către o stare de energie pură, Ly-cilph. Reprezentanții acesteia au devenit un exploratori ai universului, hotărâți să afle tot ce se poate despre timp și spațiu
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
studiază așezarea Aberdale, devenind interesați de faptul că Părintele Elwes se dovedește capabil de a-i vedea, deși puține specii pot așa ceva. Joshua Calvert este un locuitor al Seninătății, unul din cele cinci habitate bitek independente, care orbitează în jurul gigantei gazoase Mirchusko. Seninătatea a fost înființată pentru a studia Inelul Ruinelor, rămășița unui habitat extraterestru care, aparent, s-a autodistrus cu două mii de ani în urmă. El a fost creat de Regatul Kulu, dar, când fondatorul său, Michael Saldana, a ales
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
non-ficțiune. În trilogia "Zorii nopții", omenirea - deși unită într-o organizație numiră Confederația - s-a divizat în două părți mari, adamiștii și edeniștii. Economia este dominată de edeniști, care mențin un monopol puternic asupra Confederației recoltând heliu 3 din gigantele gazoase. Resursa este folosită de toate navele adamiste ca și combustibil principal. Folosirea celeilalte surse de energie majore, antimateria, este ilegală din cauza potențialului ei militar devastator, iar posesia și producerea ei este o crimă capitală. Adamiștii sunt cel mai numeros dintre
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
cât și pe asteroizi. Edeniștii reprezintă, în principiu, o singură cultură. Ei sunt o societate idealizată, egalitaristă, utopică și, deși nu crede în practicile religioase, nu le interzice. Majoritatea edeniștilor trăiesc în stații spațiale gigantice numite 'habitate', care orbitează gigante gazoase. Fiecare habitat individual este un organism viu, conștient, fiind arbitrul comunității sale. Habitatele nu pot fi mituite, sunt judecători imparțiali și sunt conștiente de aproape tot ce se petrece în interiorul lor și în imediata vecinătate. Cel mai important aspect al
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
din momentul concepției. Ei folosesc și "servitori" modificați, aceștia fiind în general cimpanzei dotați cu afinitate care îndeplinesc sarcini de rutină și le permit edeniștilor să se concentreze pe problemele mai importante. Edeniștii extrag rarul izotop heliu 3 din gigantele gazoase, folosindu-l apoi pentru propulsia cu fuziune. Acțiunea trilogiei "Zorii nopții" este separată în principal în trei cărți, "Disfuncția realității" (1996), "Alchimistul neutronic" (1997) și "Zeul adormit" (1999), dar este completată și de culegerea de povestiri " A Second Chance at
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
principiilor noii sale ecuații capabilă să prezică sau să estimeze tendințele a variate procese naturale rezultate atunci când corpuri sau sisteme intră în contact. Studiind interacțiunile substanțelor omogene în contact, adică corpuri, fiind în compoziție parțial solide, parțial lichide și parțial gazoase, și folosind un grafic tridimensional volum-entropie-energie internă, Gibbs a fost capabil să determine trei stări de echilibru, și anume „necesar stabil”, „neutru” și „instabil”, și dacă vor rezulta sau nu schimbări. În 1876, Gibbs a construit pe acest cadru prin
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
interesul oamenilor de știință din toată lumea aflați în căutarea unor răspunsuri la întrebări despre procese metabolice, declanșând o revoluție în biochimie și medicină. Experimentele efectuate de Ruben cu apa grea, HO, pentru a obține gaz O au arătat că oxigenul gazos produs în fotosinteză provine din apă. Împreună cu predicția fizicii nucleare privind un „izotop radioactiv de carbon cu viață lungă”, Ruben și Kamen au urmat mai multe piste care puteau duce la identificarea izotopului Carbon-14. După mai multe tentative eșuate, Martin
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
Casca de scafandru (cască rigidă) este componenta principală a echipamentului de scufundare cu alimentare de la suprafață utilizat de către scafandrii profesioniști. Casca are rolul de a asigura scafandrului alimentare cu amestec respirabil (aer sau amestec gazos sintetic Heliox), protecția capului, comunicații cu suprafața, vizibilitate sub apă. Primele modele au fost în componența echipamentului greu, clasic de scufundare (scafandrul greu), concepute în 1829 în Anglia de către frații John și Charles Dean. În anul 1837 germanul Augustus Siebe
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]