6,639 matches
-
mereu câte trei bătăi, dar sub acel asediu al fricii, sătenii deveniseră mai omenoși, mai buni, mai generoși. Într-o noapte, era lună plină, am auzit-o țipând de mama focului pe Maddalena, ca și cum ar fi vrut să scape din ghearele unui coșmar. Maddalena era o biată femeie care își oferea trupul pe un pumn de fasole. În noaptea aceea mulți au dat fuga s-o ajute, nici doamnele nu se feriseră să-i întindă o mână. Dar ce pățise? Năștea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce mă privește, fii sigur de asta. Tommaso luă în calcul și bănuiala că Abraham ar fi putut să fie o iscoadă a Inchiziției pe lângă mânăstire; prea era nepăsător la amenințări și eventualitatea, de fapt terifiantă, de a cădea în ghearele acelor preoți tari de ureche și răuvoitori. Poate că ar fi trebuit să fie atent, căci mai devreme sau mai târziu ar fi dat de necaz și, prins asupra faptului, n-ar fi avut posibilitatea de a se apăra. Nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căile sunt nesfârșite. Non est haec via redeundi ad patriam"29 Prima etapă a fost Roma. A stabilit cu grijă cu cine să aibă de-a face și pe cine să viziteze, alfel Sfânta Inchiziție l-ar fi stors în ghearele ei, sfărmându-l. Și-a ales pe cei cu care să poată sta de vorbă, s-a spovedit unui cardinal ce i s-a părut demn de respect pentru ideile lui liberale și prin modul cu care abordase mereu argumentările
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
țin lumea în rugină. Tommaso ridică privirea și-și încrucișă ochii cu Mario del Tufo. I s-a îngăduit să-l îmbrățișeze. Am să fac tot ce-mi stă-n putință să fii dus la Roma, să te smulg din ghearele Tribunalului spaniol care e montat împotriva ta. Dar nu va fi o bătălie simplă. A fost o bătălie imposibilă. Din rațiuni de competență, niciunul din cei prinși n-a fost judecat de Tribunalul ecleziastic; s-a creat unul ad-hoc la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
binevenit, în primul rând pentru gândirea ta și apoi fiindcă, așa cum spunem noi, ești cel mai vechi vrăjmaș al spaniolilor. Părintele Ridolfi, zis Monstrul, este însă pe urmele mele, dacă nu trec granița la timp, am să mă trezesc în ghearele lui, spuse Campanella. Aici nu vor putea să intre. Problema se va pune pe traseul până la navă: vom găsi ceva pentru a-l deruta și păcăli. Sosind ziua plecării, fra' Tommaso, deghizat în călugăr de rând și cu documente în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu dinții de fier și ghearele de bronz, asemenea puterii rigide a Romei, și era o contrapoziție satanică față de Biserica lui Cristos. Contemporan desacralizării statului în sensul prezentat de Apoc. 13, se află și reluarea discursului paulin din Rom 13, 1-7, potrivit căruia puterea civilă ar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara ta”.) Înainte de a-ți lua casă, află cine Îți este vecin. (Calitatea coexistenței depinde prin excelență de caracterul fiecăruia În parte.) Spune-i amicului un secret și-ți va pune gheara-n piept. (Desigur, șantajul nu este caracteristic oricărui prieten, ci numai celui ipocrit, care nu va ezita să profite de pe urma secretelor sau proiectelor pe care, Într-un moment de sinceritate, i le-ai prezentat: „Dacă-ți divulgi secretele, se Înmulțesc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai mult decât evidente"182: "Pradă visului meu,/ Eram luată și dusă pe sus,/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam, în spate,/ O gheară înfiptă, în carnea mea,/ Și nimeni nu mă trezea,// Când am deschis ochii,/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu era viu?// Smerită, am început să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
masculine, reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă visului meu/ Eram luată și dusă pe sus/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam în spate/ O gheară înfiptă ăn carnea mea/ Și nimeni nu mă trezea.// Când am deschis ochii/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ei, asta-i acum! Parcă n-ar fi destul să te văd în doliu ca să nu-mi vină a sări într-un picior. Vera: (tristă și bună) Mina, de cîte ori vin în casa asta parcă mi se pune o gheară în stomac. Am o stare de frică. De nesiguranță... zău, nu știu de ce! Mina: (după un timp) De ce vrei tu neapărat să pui degetul pe rană... Vera: Cineva trebuie să pună. Și eu sînt sora ta, nu? Deci e o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai..., ce s-o mai cotigim!, te-ai abătut... Gh. P. doi:...M- am abătut... așa e... Gh. P. unu: Dar partdiul nu-i lasă oamenii așa..., singuri... în brațele... (poate că nu ăsta e cuvîntul cel mai potrivit ) în ghearele dușmanului de clasă... ăăă... Gh. P. doi:...în ghearele boierimii... și burgheziei... și capitalismului... Gh. P. unu: Așa... Trebuie să te salvăm, înțelegi? Gh. P. doi: Păi...! Gh. P. unu: Așa că o să vorbesc cu tovarășii de la raion să-ți dăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. doi:...M- am abătut... așa e... Gh. P. unu: Dar partdiul nu-i lasă oamenii așa..., singuri... în brațele... (poate că nu ăsta e cuvîntul cel mai potrivit ) în ghearele dușmanului de clasă... ăăă... Gh. P. doi:...în ghearele boierimii... și burgheziei... și capitalismului... Gh. P. unu: Așa... Trebuie să te salvăm, înțelegi? Gh. P. doi: Păi...! Gh. P. unu: Așa că o să vorbesc cu tovarășii de la raion să-ți dăm... lemne... Gh. P. doi: Da, tov. Pavel, m-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încurcat rău de tot! Plutonierul: Vă rog să mă iertați... (se așază la masa lui; bea un gît de rom și își face pasiența) Obiectiv nr.: (către Sursa dublă) Crezi că i-a arătat pisica? Sursa dublă: Și încă cu ghearele scoase... Trimisul lui Dumnezeu: Numai Dumnezeu știe ce e în noi... Sursa dublă: Eh, mai știm și noi... Trimisul lui Dumnezeu: Nu e destul să știi..., trebuie să și înțelegi ce știi! Sursa dublă: Ei, aici chiar că ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
capacitate de reacție, astfel încât remediul administrat riscă să ucidă bolnavul. Din fericire, ajutat de cei apropiați, Orgon se însănătoșește și îl alungă pe Tartuffe, spre marea satisfacție a Dorinei, cea care imaginase ingeniosul tertip destinat să smulgă întreaga casă din ghearele falsului cucernic. Dorine repurtează o victorie categorică pe planul supravegherii domestice, dar Tartuffe, temporar învins, își spune că a pierdut doar o bătălie și nu războiul, căci, aidoma unui abil politician, el știe că supravegherea e dublă: dincolo de supravegherea domestică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un monstru,/ gheare de foc, avea coapse de foc, subțiri". Fuga din fața civilizației ne trimite mai degrabă la expresioniștii germani, pentru că un râs-plâns cuprinde universul, un timp fără timp, un oraș letargic, căzut în somn, se dezvăluie fără posibilitatea de-a ieși din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Mircea Dinescu "Invocație nimănui", Versuri, Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de M. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Invocație nimănui", Versuri, Editura Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Editura Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de D. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să ne dea însă sentimentul că poezia lui se constituie sub semnul unor reliefuri cât de cât sensibile. El trăiește acut sentimentul timpului: "Îmi fuge timpu-n mii de chipuri/ și să-l ajung am doar un trup/ și râd de ghearele-mi de lup/ inconsistentele nisipuri." Universul în care se situează poetul este undeva mai presus de bine și de rău (ipostază specific barbiană). Însetat de real, ca și Nichita Stănescu, el coboară în lucruri, în universul saturat de viteză. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
impresia că seninătatea fântânii, cercurile clare de apă sunt stări aparente, dincolo de ele, în adâncime, stă ființa bântuită de dorinți, pământul, noroiul menit să putrezească în propria lui nuntă. "Curând se face ziuă, senin din nou e pliscul ciorii/ Senine gheare, senin și iepurele mort/ Sticlos aproape totul, astfel încât mă port/ și eu la fel de fals, precum ne-mbracă zorii./ Sunt iarăși în picioare, mă bucur că le am,/ Mă curăț de nămolul ce parcă mă-nveșmântă./ Ce fericit eram când o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mine?/ ale cui sunt oare?/ Câte ecuații necunoscutele/ în vase,/ pe sol,/ pe Selene,/ în cosmos" (Veronica Porumbacu). 2 Uneori poetul se simte: " un uriaș animal preistoric,/ un arheopterix ce-a nimerit, să spunem, pe bulevard,/ are aripi, labe și gheare,/ într-o labă ridică receptorul telefonului public/ și se uită la el de la mare distanță,/ cercetând esența." 3 "Nu pot să mă spăl de pulberea cruntei istorii/ prin care am trecut/. Nu pot s-arunc de pe mine paloșul înfricoșatei istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
par să se fi lăsat prinși, într-un efort de smulgere din atracția locului comun. Ceea ce înseamnă a-mi orienta gândirea în direcția lui se spune, cu speranța secretă ca măcar uneori să-i deschid noi trasee. * Scrisul salvează din ghearele trecutului gânduri ce s-ar pierde neștiute, dar riscă deseori să împovăreze inutil viitorul. * Cine e chipul după care fug în aceste rânduri: cel ce aș dori să fiu ori masca pe care-o așteaptă ceilalți de la mine? Nu cumva
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai spre ușă, stă rezemat în sabie Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir? Tipătescu: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!... Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
tezelor unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe ramuri”, putînd fi observat în cuvinte, în teorii, în tendințe. Conservator (cîteodată chiar reacționar) sau superficial, el e, o dată, anacronism, altă dată, maimuțăreală, lipsă de gust ori, în fine, mediocritate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exponenții ei: Paracelsus, Campanella, Giordano Bruno și unii dintre adepții lor moderni, cum ar fi Jung și Kerényi. Cineva atât de excepțional de pesimist prin temperament era destinat să ajungă a fi atras de moarte. Marguerite a fost prinsă în ghearele ei mult timp. Cu cât moartea o vâna mai mult cu atât mai mult lucra la perfecționarea meșteșugului ei de scriitor și tânjea după un stil clasic, care să supraviețuiască după moartea ei. Într-un anume sens fundamental, ea s-
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală. Remarcabil este poziția corectă în timpul morții, veritabil poem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]