9,375 matches
-
În toastul rostit la București, la 3 aprilie 1885, Regele Suediei și Norvegiei și-a exprimat admirația față de națiunea română "care a lucrat cu bărbăție pentru regenerarea națională și care și-a dobândit și astăzi o pozițiune nu numai prin gloria armelor, ci și prin lucrările păcii"90. Relațiile româno-suedeze au înregistrat o evoluție pozitivă imediat după dobândirea independenței, după comunicările oficiale întreprinse de România la Stockholm și în alte capitale europene. În perioada până la primul război mondial, consulatele României în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
instrumentul care mijlocește dobândirea adevărului nu va mai fi identificat cu ea căci argumentarea poate fi și sursă de eroare -, ci cu logica însăși, proiectată și definită instrumental (ca organon), ca sistem de reguli privind corectitudinea gândirii. În perioada de glorie a sofiștilor, instrumentul logic, care, pentru eleați, garanta succesul gândirii în dobândirea adevărului, este pus în dificultate, dat fiind faptul că ideea despre posibilitatea de a dovedi, prin argumentare, orice chiar și opinii opuse (în mod contradictoriu) domină "spațiul întemeierii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Bătrânii au început să încurce ițele tinerelor generații care, pentru a desface nodul gordian au găsit o singură soluție: tăierea lui. Și astfel bătrânii au fost tăiați de la rădăcina vieții. Aminteam de perioada romantică a învățământului academic din România, de „gloria” marelui zoolog Ioan Borcea. Gândind retrospectiv, profesorul Ioan Borcea, a cărui operă științifică am amănunțit-o în existența mea, mi se pare cu adevărat uriaș prin tot ce a făcut. Profesorii mei cu bucurie și cu emfază se declarau fiii
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pot alătura celor care-și permit să-l numească „Gimi” și că voi avea mereu ușa deschisă la familia Mustață. STAȚIUNEA AGIGEA NOSTALGII Despre Stațiunea de Biologie Marină de la Agigea s-au spus multe, de cele mai multe ori despre perioada de glorie care a durat până în anii ’70, când baza de cercetare constituia o verigă importantă în domeniul biologiei marine. Întâlnirea mea cu stațiunea a fost una plină de speranță, teamă și entuziasm. Porneam cu tot elanul, destul de bine dozat, spre un
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de loc. Ungaria nu". Imre Kertész copilul a fost expediat la Auschwitz de autoritățile maghiare pentru a fi exterminat, și nu pentru ca să se întoarcă drept un talent literar extraordinar care, după un timp, să aducă cel mai prestigios titlu de glorie literaturii maghiare. Dacă se îndeplinea misiunea de exterminare, nimeni n-ar fi auzit astăzi de Imre Kertész. Iată de ce el nu este un scriitor maghiar în adevăratul sens al cuvântului, ci un scriitor evreu scăpat din ghearele morții și care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
casele între ele pe strada noastră, ca și pe celelate străzi ale orașului, se înghesuie una peste cealaltă casele. Până și terenul de fotbal care se află la doi pași de casa noastră și unde am trăit primele clipe de "glorie sportivă" a fost sacrificat pe altarul urbanizării. Aș spune că Beiușul s-a "îngrășat" sau s-a "îngroșat" în anii febrei uraniene provocată de descoperirea metalului prețios la câțiva kilometri mai la sud, în apropiere de Stei, satul devenit apoi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
clandestine, ale căror adrese se aflau cu discreție, dar și cu ușurință. * * * Mutarea noastră la Oradea nu m-a vindecat de pasiunea jocului de fotbal și nu m-a înstrăinat definitiv de terenul unde mi-am trăit primele clipe de "glorie sportivă". Secția orădeană a Asociației Naționale de Fotbal luase inițiativa formării unei echipe selecționate formate din tineri jucători talentați care se integrau în cluburile active din oraș. Spre surprinderea mea, deși nu apucasem încă să mă asociez unui club oarecare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
poarta adversarului, fără să inhalez miresmele triumfului care provoacă entuziasmul mulțimilor? Fără adorația copiilor care aleargă după tine, rugându-te să le permiți sa-ți palpeze musculatura picioarelor care fac atâtea minuni pe terenul de joc? Nici amintirea momentelor de glorie trecută și nici suferința sufletească îndurată nu mi-au îndulcit amarul hotărârii la care am ajuns după câteva zile de frământări, la unica hotărâre rațională posibilă, aceea de a nu mă supune riscului unei intervenții chirurgicale și de a mă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
128). Povestirile din acest volum, așa cum am mai spus, au fost trăite, fie direct, fie sînt legate de viața mea prin emoționante legături invizibile, uneori destul de ușor de descîlcit de către cititor. "Audiența" (p. 138) acordată unui medic pensionar (sic transit gloria mundi) a făcut să fiu îngrijorat de propriul meu viitor. Nopți fără somn mă întorceau la audiența acordată acestui bătrîn venerabil, de nimeni respectat, de toți tratat în batjocură. Pe măsură ce anii se adaugă la vîrsta mea, doctorul era tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a făcut o prostie. Anii trec, domnule primar, și vine vremea cînd nu mai interesăm pe nimeni. Nu mai sîntem nimic și, pe deasupra, devenim dependenți de bunăvoința altora. Cuvinte meșteșugite erau alese cu grijă și idei de tipul sic transit gloria mundi erau înlănțuite logic și convingător. În timp ce se îmbrăca mecanic, în capul doctorului se perindau discursuri minunate, emoționante, convingătoare și foarte elevate din punct de vedere lingvistic. În oglindă s-a emoționat și cîteva lacrimi s-au slobozit pe obrajii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care profitau de căldura molatecă, profesorul făcea dese popasuri pentru a fixa scene pe retina ochilor, scene pe care lumea, în general, nu le vedea. Profesorul avusese un renume care trecuse Carpații și Dunărea în timpurile trecute. Dar ca orice glorie a muritorilor, treptat a început să moară. Puțini au mai păstrat în rafturile memoriei numele acestui bătrînel, cu ochii încă foarte vioi. Dacă cineva îl recunoștea în ipostaza aceasta de venerabil drumeț prin două secole, atunci profesorul devenea foarte comunicativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atîtea ori. De fapt, și ei au dat-o chix de cîteva ori, dar de fiecare dată au învățat cîte ceva, au devenit mai înțelepți și au coborît cu picioarele pe pămînt. Își amintesc cu plăcere de zilele lor de glorie, de strălucire și de dominare, dar nu persistă în a forța destinul. După o chelfăneală luată de flota suedeză într-un golf polonez, s-au gîndit să facă un gigant cu care să domine apele globului. Așa au construit celebrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a împuținării, dar și vârsta înțelepciunii, a experienței, a prestigiului. Bătrânii azilelor sunt triști. Bătrânii cetății sunt impunători. Din păcate, viața cotidiană valorifică în mult mai mare măsură latura sumbră a celor doi termeni, pejorația lor. Bătrânii încurcă: blochează culoarele gloriei, împovărează bugetul familiei și al statului, nu reușesc să moară la timp. Sunt „vechituri“. Sunt „o problemă“. și, câtă vreme îi percepem ca problemă, nu avem acces la nici o soluție. Soluția începe să se contureze abia după ce schimbăm perspectiva, abia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în acest caz, în terminologie obscură și erudiție de paradă. Abuzează de concepte, se scaldă în inaccesibilul „specialității“, face orice spre a fi greu de urmărit. E un gen de inteligență care nu comunică, și își face un titlu de glorie din intranzitiva sa „tehni citate“. În realitate, inteligența adevărată, inteli gența bine folosită, poate transmite (aproape) orice, (aproape) oricui. Nu există nimic atât de subtil, încât să nu poată fi oferit - fără concesii - „con sumului“ public. 3. Excesul sofistic. În
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
resursele disponibile, necesare îmbunătățirii. Însă relele vanității de o natură chiar atât de devastatore sunt ca și fără vindecare. Încă o trăsătură de caracter, ea ar trebui să fie ultima, deoarece nu lasă nimic altceva de observat. Rusul moare după glorie și onoare și nu ia în considerație nici un pericol, nici viața, nici dreptul ultimele au la el un rang secund, având valoarea numai a unor sentimente inferioare; turcul cel moleșit și deprimat, care toate celelalte le socotește inferioare vieții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și relativă. Rusia atât de dominată odinioară de spiritul streliților și care a fost stăpânită de o plebe de mongoli și streliți, posedă acum oameni luminați și războinici înnăscuți, curând are un popor de eroi și miniștri. Temeiurile menținerii și gloriei conduc afacerile și pașii Rusiei. Ea negociază peste tot și cu mână largă, are peste tot porturi, face peste tot canale, construiește peste tot întărituri, iar o Academie la Petersburg se ocupă de ridicarea naturii regiunilor, terenului și poziției acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cunoștințele sale politice, îi vor servi mereu la viitoarele împuterniciri și le alătură în copie acestui memoriu. G. Cu ocazia mai sus amintitei uniri a Bucovinei cu Galiția, el s-a dus la Maiestatea Sa, fie-i amintirea plină de glorie, i-a expus detaliile acestei schimbări și propunerea Înaltei Curți de Justiție de a-l numi consilier în Galiția, cu asigurarea îndepărtată că, în doi ani, va fi avansat la Curtea de Apel; în același timp însă, el îi arătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
recunosc asta ca venind de la amicul Cristi spre mine, pisica neagră - nu e perfect. Urmarea? Rubrica, mai precis personajul ei principal - zic eu; amicul Cristi ar spune că acela e Natura - mi-a adus noi prieteni - à propos: distinsa doamnă Gloria Lăcătușu a „botezat“ cu numele meu un proaspăt pripășit pisoi; iar atât de apreciata de iubitorii de muzică Daniela Vlad Îmi transmite adesea omagiile motanului Dănilă, acela care o ține În gazdă - dar și mulți dușmani. Ultimii au fost mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
salvare a neamului. De acum înainte pe culmi nu vor mai trebui să ajungă decât vulturii. Sunt convins că și voi ca și mine, socotiți că va trebui să ne întoarcem, cât mai este timp, pe dâra de lumină, de glorie și jertfă pe care a umblat fără să șovăiască neamul nostru de la Sarmizegetusa și până la înțeleptul și bătrânul rege, care a pregătit cu munca și exemplul lui, Marea și Istorica Înfăptuire. Crucea și Stindardul, Ogorul și Patria, Onoarea și Virtutea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
sufletești, în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul 161. Atâta timp cât vor exista versuri pe care fie și numai muzicalitatea lor interioară le ridică la rangul genialității, identitatea neamului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
apare ca distonante acum, când s-au sărbătorit cele șase veacuri scurse de la întâia atestare documentară a Iașului. Mă rog, dacă acceptăm obișnuința textelor entuziaste ca regulă. Nici Al. Dobrescu nu-i mai blând: "La Iași se trăiește confortabil din gloria trecutului (...) nici un eveniment cultural recent nu-i atrage (ieșeanului, n.n.) atenția, obligându-l să reacționeze. Nimic nu iese în evidență, nu se singularizează, nu face valuri. O splendidă mediocritate înghite cu lăcomie totul, uniformizând până la indistincție." După ce dă curs și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
inferioritate al naționalismului românesc", ori exagerat susținută, ori exagerat combătută, a ajuns să fie interpretată ca promotoare a "izolării României, prin crearea sentimentului că nu avem nevoie de nimeni și de nimic în afara zidurilor Cetății asediate, pentru că, oricum, trăim în glorie și măreție." La fel de tranșant și exaltat tratând chestiunea, dar privind-o din unghi opus, nu s-ar putea afirma cu egală îndreptățire că anti-protocroniștii neagă orice capacitate a poporului român de a se exprima creator și inovator în plan european
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
am fost cândva în preajmă?" Cu Marin, în studenție, am schimbat paltoanele dăruite de Asociația studenților (al lui îi era prea lung, al meu mi-era scurt) și nu mi-a lăsat, în vreun buzunar ori cută a căptușelii, rețeta gloriei soresciene... Într-o carte semnată de Ilarie Hinoveanu și apărută, desigur, la Craiova, poate fi văzută o poză de prin 1977: doi tinerei fericiți și zâmbăreți pe nisipul plajei de la Neptun: Sorescu și sus-semnatul. Cum să stabilești o relație între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
marginea banalului". Voiculescu: scrieri "searbede, neostenit declarative și, pe alocuri, de-a dreptul banale (...) procedee stilistice infantile, nule sub raportul eficacității estetice". Matei Caragiale, Gib Mihăescu, Camil Petrescu: "promisiuni suspendate, izbânzi întâmplătoare, fulgurații, focuri de artificii, abandonuri grăbite, sub povara gloriei premature". Iorga: "erudiția lui deșănțată și umilitoare, narativitatea lui destrămată în paranteze interminabile (...) erudiție inutilă, livrată lent și vărsată vrac". Noica: "exagerări simpatice, naivități savante, extrapolări confuze, incitante și strălucitoare, nu au rămas din păcate în zona interesantă în sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
93 de ani, un astfel de episod a avut parte de un crunt final. Cine să și-l mai amintească? Nu spunea N. Carandino că nimeni nu "se mai gândește la onoarea și dreptatea morților, într-un timp în care gloria încununează pe cei ce știu să bată mingea?" (citat apud B. Berceanu, "Diversiunea colonelului Al. D. Sturdza...") Acum 9 decenii, în marginea satului cu nume predestinat Gropile avea loc execuția colonelului Crăinicianu, după un ritual de-a dreptul barbar: în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]