7,022 matches
-
au căzut. Conservatorismul și paternalismul lui de Gaulle au devenit tot mai învechite. Au erupt proteste în 1968 în urma unui conflict dintre studenți și autoritățile universitare. Protestele s-au extins, studenților alăturându-se sindicaliștii și intelectualii radicali împotriva guvernului. Demonstrațiile, grevele, luptele de stradă slăbesc puterea lui Charles de Gaulle și acesta demisionează în 1969. Succesorul său, Georges Pompidou a introdus reforme, însă criză energetică din 1973 a dus la un blocaj. Guvernul lui Valery Giscard d’Estaing a avut succes
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a avut loc în iulie-august 1953 în lagărele de deținuți politici și de prizonieri de război din Vorkuta, Rusia, prima grevă politică din istoria URSS, la care au participat în jur de 250.000 de prizonieri și deținuți. Starea deținuților din unele lagăre sovietice ajunsese până la un nivel încât oamenii nu mai puteau suporta cruzimea, tirania, moartea lentă prin muncă istovitoare
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
nu mai puteau suporta cruzimea, tirania, moartea lentă prin muncă istovitoare și înfometare. După moartea lui Stalin (martie 1953), s-a sperat la o viață mai bună in lagăre, dar ea s-a înăsprit. La 9 iulie 1953 a început greva neînarmata a deținuților, care au refuzat să iasă la lucru până la venirea unei comisii de la Moscova cu membri ai Comitetului Central (organul suprem de conducere al URSS). Greva a început în lagărul numărul 2, apoi s-au alăturat și celelalte
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
lagăre, dar ea s-a înăsprit. La 9 iulie 1953 a început greva neînarmata a deținuților, care au refuzat să iasă la lucru până la venirea unei comisii de la Moscova cu membri ai Comitetului Central (organul suprem de conducere al URSS). Greva a început în lagărul numărul 2, apoi s-au alăturat și celelalte lagăre. Comitetul de grevă era format din cinci deținuți: Levando din Ucraina, președinte, Heinrich Jaskunas din Lituania, Anatoli Musaev din Cecenia, Felix Kindzerski din Polonia și Johann Urwich
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
care au refuzat să iasă la lucru până la venirea unei comisii de la Moscova cu membri ai Comitetului Central (organul suprem de conducere al URSS). Greva a început în lagărul numărul 2, apoi s-au alăturat și celelalte lagăre. Comitetul de grevă era format din cinci deținuți: Levando din Ucraina, președinte, Heinrich Jaskunas din Lituania, Anatoli Musaev din Cecenia, Felix Kindzerski din Polonia și Johann Urwich din România. Lozinca grevei era "„Mai bine morți decât robi la sovietici”". Greva s-a soldat
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
lagărul numărul 2, apoi s-au alăturat și celelalte lagăre. Comitetul de grevă era format din cinci deținuți: Levando din Ucraina, președinte, Heinrich Jaskunas din Lituania, Anatoli Musaev din Cecenia, Felix Kindzerski din Polonia și Johann Urwich din România. Lozinca grevei era "„Mai bine morți decât robi la sovietici”". Greva s-a soldat cu 300 de morți, atât bărbați cât și femei, ucraineni, ruși, germani, unguri, români, evrei, estoni, polonezi, turcmeni și alte naționalități. În 1949, URSS a semnat Convenția de la
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
lagăre. Comitetul de grevă era format din cinci deținuți: Levando din Ucraina, președinte, Heinrich Jaskunas din Lituania, Anatoli Musaev din Cecenia, Felix Kindzerski din Polonia și Johann Urwich din România. Lozinca grevei era "„Mai bine morți decât robi la sovietici”". Greva s-a soldat cu 300 de morți, atât bărbați cât și femei, ucraineni, ruși, germani, unguri, români, evrei, estoni, polonezi, turcmeni și alte naționalități. În 1949, URSS a semnat Convenția de la Geneva, angajându-se să-i elibereze pe toți prizonierii
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
război și nu aveau dreptul la eliberare. Abia în 1955, mulțumită diligențelor cancelarului RFG, Konrad Adenauer, au fost repatriați majoritatea prizonierilor de război germani. Deținuții politici și prizonierii de război din alte țări au fost eliberați mult mai târziu, după greve și intervenții diplomatice în apărarea drepturilor omului. Peste câțiva ani, unii dintre prizonierii de război eliberați din lagărele sovietice, întorși în țările lor devenite socialiste, au fost din nou arestați și au mai stat câțiva ani în închisorile comuniste din
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
fără zile de odihnă. În lagăre erau laolaltă atât prizonieri politici (ruși sau din alte țări europene) și prizonieri de război, cât și deținuți de drept comun, care primeau privilegii de la gărzi dacă îi sabotau sau maltratau pe primii. Unele greve la scară mică avuseseră loc în lagăre și anterior anului 1953. Prizonierii și-au dovedit în aceste cazuri că, prin rezistență, dacă erau uniți, NKVD-ul putea fi înduplecat și problemele se puteau rezolva la masa tratativelor. În 1947 Mihai
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
avuseseră loc în lagăre și anterior anului 1953. Prizonierii și-au dovedit în aceste cazuri că, prin rezistență, dacă erau uniți, NKVD-ul putea fi înduplecat și problemele se puteau rezolva la masa tratativelor. În 1947 Mihai Răducanu a organizat greva foamei în lagărul din Arzamas, obținând îndeplinirea cerințelor prizonierilor. Conform mărturiilor generalului german Schmidt, deținut la Vorkuta, într-un alt caz 800 de ofițeri români hotărâseră să se sinucidă în masă și unii chiar au reușit. În 1948, în Karaganda
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
să-si facă seppuku, cu stilete, iar după ce acestea au fost confiscate, aruncându-se în mină. Condiția cerută le-a fost îndeplinită, șefii locali ai gărzilor degradați sau judecați, iar japonezii împărțiți și trimiși în grupe mici în alte lagăre. Greva a paralizat toată activitatea minelor. Oamenii nu ieșeau la lucru, iar cei care ieșeau, nu lucrau. Trenurile venite după carbuni stăteau zile întregi în stații așteptând sfârșitul grevei. Timp de zece zile, Uniunea Sovietică a pierdut 500.000 de tone
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
judecați, iar japonezii împărțiți și trimiși în grupe mici în alte lagăre. Greva a paralizat toată activitatea minelor. Oamenii nu ieșeau la lucru, iar cei care ieșeau, nu lucrau. Trenurile venite după carbuni stăteau zile întregi în stații așteptând sfârșitul grevei. Timp de zece zile, Uniunea Sovietică a pierdut 500.000 de tone de cărbune. Lucrătorii de la calea ferată, observând sloganele greviștilor ""Libertate sau moarte!"", au luat o atitudine simpatetică. Mașiniștii, trecând pe lângă lagăre, trăgeau hoarna, iar pasagerii din trenuri le
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
că cei din altele ies la lucru), Derevianko, șeful Rechlag Kuzma, adică al lagărelor din regiunea de nord a Rusiei, și unul dintre membrii comisiei, i-a forțat pe deținuții din unele lagăre să iasă la lucru. Sub presiune, conducerea grevei politice a hotărât la 31 iulie ieșirea la lucru. Două divizii de trupe NKVD au înconjurat lagărul numărul 2. Comitetul de grevă a fost arestat. Procurorul Rudenko a împușcat în curtea lagărului un deținut polonez Ignatowicz și s-a retras
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
dintre membrii comisiei, i-a forțat pe deținuții din unele lagăre să iasă la lucru. Sub presiune, conducerea grevei politice a hotărât la 31 iulie ieșirea la lucru. Două divizii de trupe NKVD au înconjurat lagărul numărul 2. Comitetul de grevă a fost arestat. Procurorul Rudenko a împușcat în curtea lagărului un deținut polonez Ignatowicz și s-a retras din lagăr. La 1 august, marea majoritate a prizonierilor a ieșit la lucru. Totuși, un grup mic, format din 2.000 de
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
Vorkuta. O parte importantă a soldaților care au tras în oamenii neînarmați erau de origine turcomană sau mongolă, întrucât ofițerii ruși se temuseră că recruții din regiunea de nord a Rusiei ar fi putut refuza să tragă. După împușcarea deținutilor, greva s-a terminat și oamenii au ieșit din nou la lucru. După această grevă, mulți dintre deținuții de la Vorkuta au fost trimiși imediat în alte lagăre. Au avut loc interogări intense. Timp de trei zile după grevă, a avut loc
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
origine turcomană sau mongolă, întrucât ofițerii ruși se temuseră că recruții din regiunea de nord a Rusiei ar fi putut refuza să tragă. După împușcarea deținutilor, greva s-a terminat și oamenii au ieșit din nou la lucru. După această grevă, mulți dintre deținuții de la Vorkuta au fost trimiși imediat în alte lagăre. Au avut loc interogări intense. Timp de trei zile după grevă, a avut loc arestarea prizonierilor care au participat mai activ la grevă. Ei au fost deținuți în
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
După împușcarea deținutilor, greva s-a terminat și oamenii au ieșit din nou la lucru. După această grevă, mulți dintre deținuții de la Vorkuta au fost trimiși imediat în alte lagăre. Au avut loc interogări intense. Timp de trei zile după grevă, a avut loc arestarea prizonierilor care au participat mai activ la grevă. Ei au fost deținuți în nou formatul lagăr nr. 66, iar de acolo trimiși la închisoarea din Irkutsk, în estul Siberiei, sau la cea din Vladimir. Deși conducătorii
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
nou la lucru. După această grevă, mulți dintre deținuții de la Vorkuta au fost trimiși imediat în alte lagăre. Au avut loc interogări intense. Timp de trei zile după grevă, a avut loc arestarea prizonierilor care au participat mai activ la grevă. Ei au fost deținuți în nou formatul lagăr nr. 66, iar de acolo trimiși la închisoarea din Irkutsk, în estul Siberiei, sau la cea din Vladimir. Deși conducătorii grevei au primit o nouă condamnare în 1956, interogările prizonierilor au continuat
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
a avut loc arestarea prizonierilor care au participat mai activ la grevă. Ei au fost deținuți în nou formatul lagăr nr. 66, iar de acolo trimiși la închisoarea din Irkutsk, în estul Siberiei, sau la cea din Vladimir. Deși conducătorii grevei au primit o nouă condamnare în 1956, interogările prizonierilor au continuat până în anii 1980. Alte revolte importante au avut loc la Karaganda și Norilsk în 1953, la Kengir (Dzezhkazgan) în 1954 și iarăși la Vorkuta în 1955. În 1955 și
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
centrale preferă să uite această parte din istoria Rusiei, lăsând fostele lagăre ascunse prin degradare și trecerea timpului, de parcă holocaustul roșu nici n-ar fi avut loc. Doar ca oasele sunt încă acolo și continuă să reapară. Unul dintre conducătorii grevei de la Vorkuta, Johann Urwich, român de origine germană născut la Moreni, România, după ce a fost eliberat s-a întors în România, dar văzând teroarea comunistă a plecat în Germania de Vest. Sosit acolo, a publicat câteva cărți despre tragedia prizonierilor
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
și politician român. S-a născut la București, tatăl său fiind muncitor la Căile Ferate Române (CFR). În anii '30, în decursul studiilor sale universitare, a aderat inițial la Frontul Studențesc Democratic, a devenit membru al PCdR în anul 1933, cu ocazia grevelor ceferiștilor de la Grivița și a fost condamnat la închisoare în repetate rânduri. Grigore Preoteasa a fost arestat împreună cu alți oponenți ai regimului Antonescu și, în perioada frecventelor sale condamnări la Jilava, Doftana și Văcărești, a cunoscut membri ai PCR și
Grigore Preoteasa () [Corola-website/Science/306202_a_307531]
-
(zis și Grivița după grevele din 1933 la care a participat activ) (n. 10 mai 1906, București - d. 13 septembrie 1969) a fost un general și ministru al României în perioada comunistă. A devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1932. A fost
Dumitru Petrescu () [Corola-website/Science/306210_a_307539]
-
mai 1906, București - d. 13 septembrie 1969) a fost un general și ministru al României în perioada comunistă. A devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1932. A fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița din 1933, dar împreună cu Gheorghe Vasilichi și Constantin Doncea, reușește să evadeze (se pare că în spatele organizării acțiunii au stat Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, alias Moscu Kuhn) în mod spectaculos din închisoarea de la Craiova. Ulterior
Dumitru Petrescu () [Corola-website/Science/306210_a_307539]
-
produs nici o modificare în modul de guvernare, a liniștit puterile occidentale, astfel că, la 6 februarie 1946, ca urmare a acestui "surogat de înțelegere" cu partidele istorice, SUA și Marea Britanie au recunoscut Guvernul României. Ca rezultat, regele Mihai a încetat greva regală. În timpul campaniei electorale a fost agresat de comuniști. Nu a putut face nimic pentru împiedicarea abuzurilor și falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. În cursul procesului mareșalului Ion Antonescu, din 1946, Mihail Romniceanu - de profesie avocat, fost administrator al
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
ministru al Educației și Învățământului (1972-1976), ministru al Finanțelor (1978-1981), președinte al Centrocoop (1981-1989). Ca demnitar și membru deplin al C.P.Ex., Niculescu-Mizil și-a pus semnătura pe toate actele de represiune săvârșite de regimul Ceaușescu după 1965. Printre ele, reprimarea grevei minerilor din Valea Jiului din 1977, a Mișcării Goma, a revoltei anticomuniste de la Brașov din 1987. După Revoluția din decembrie 1989, Ion Iliescu l-a păstrat pe Paul Niculescu-Mizil în conducerea Frontului Salvării Naționale, însă presiunile societății civile au dus repede
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]