6,717 matches
-
nici ale altora), nu erau funcționale. Proiectul sovietic al bombei cu hidrogen a fost afectat și el, în urma informațiilor eclectice pe care spionul Klaus Fuchs le transmitea la Moscova, cu numeroase detalii tehnice incorecte care făceau nerealizabilă o bombă cu hidrogen dezvoltată pe baza lor. Ulterior, oamenii de știință ruși care lucraseră la bomba cu hidrogen sovietică au afirmat și ei, că acele prime idei erau nerealizabile, și au susținut că au realizat bomba independent de americani . În 1950, după cum s-
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
și el, în urma informațiilor eclectice pe care spionul Klaus Fuchs le transmitea la Moscova, cu numeroase detalii tehnice incorecte care făceau nerealizabilă o bombă cu hidrogen dezvoltată pe baza lor. Ulterior, oamenii de știință ruși care lucraseră la bomba cu hidrogen sovietică au afirmat și ei, că acele prime idei erau nerealizabile, și au susținut că au realizat bomba independent de americani . În 1950, după cum s-a amintit mai sus, după calculele lui Ulam și Everett, și confirmate de Fermi, estimările
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
au susținut că au realizat bomba independent de americani . În 1950, după cum s-a amintit mai sus, după calculele lui Ulam și Everett, și confirmate de Fermi, estimările lui Teller prevedeau o cantitatea de tritiu insuficientă pentru o bombă cu hidrogen, deoarece chiar cu o cantitate mai mare de tritiu, pierderile energetice prea mari în procesul de fuziune nu ar fi putut permite propagarea fuziunii. Totuși, în 1951, Teller a preluat o idee nouă a lui Ulam și a dezvoltat primul
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
mai mare de tritiu, pierderile energetice prea mari în procesul de fuziune nu ar fi putut permite propagarea fuziunii. Totuși, în 1951, Teller a preluat o idee nouă a lui Ulam și a dezvoltat primul proiect funcțional de bombă cu hidrogen cu putere de ordinul megatonelor. Este greu de apreciat cât din ideile lui Ulam și cât din cele ale lui Teller au apărut în proiect, ponderea contribuției fiecăruia rămânând controversată. Într-un interviu acordat în 1999 publicației "Scientific American", Teller
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Ulam”". Cu toată tensiunea care exista între Teller și Bethe, fostul său prieten și șeful său direct de la Los Alamos, care îi refuzase suplimentarea de fonduri și de personal, acesta din urmă considera contribuția lui Teller la inventarea bombei cu hidrogen o inovație veritabilă După cum s-a exprimat Bethe, munca lui Teller era o „lovitură de geniu”. Alți oameni de știință, adversari ai lui Teller, ca J. Carson Mark au susținut că Teller nu s-ar fi apropiat niciodată de rezultat
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
în 1952 la Laboratorului de Radiații de la Universitatea California, înființat la insistențele lui. După detonarea lui „Ivy Mike”, prima armă termonucleară în configurația Teller-Ulam, la 1 noiembrie 1952, presa l-a încununat pe Teller cu titlul de „părintele bombei cu hidrogen”. Teller nu a participat la test spunând că nu se simte binevenit la Pacific Proving Grounds și a observat rezultatele pe un seismograf din subsolul unei săli de la Berkeley. Era clar că rămânea doar o chestiune de timp dezvoltarea și
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
pentru „a alina sentimentele rănite”, și a revendicat din nou toate meritele pentru invenție. Teller era adesea absorbit în proiecte interesante din punct de vedere teoretic, dar nerealizabile practic (Proiectul „Super” este doar un exemplu). Despre lucrul la bomba cu hidrogen, Bethe a spus: În timpul Proiectului Manhattan, Teller a lucrat la dezvoltarea unei bombe cu hidrură de uraniu, despre care mulți dintre ceilalți teoreticieni spuneau că nu poate funcționa. La Livermore, Teller a continuat să lucreze la această bombă, iar rezultatul
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
nutrit o simpatie deosebită. Ziaristul israelian Michael Karpin susține în cartea sa „Bomba din subsol” () că vreme de douăzeci de ani, Teller a consiliat Israelul, în probleme de energie nucleară în general, și în particular privind construirea unei bombe cu hidrogen. În 1952, Teller și Oppenheimer au avut o întâlnire cu premierul israelian Ben Gurion la Tel Aviv, în care l-au sfătuit pe acesta că cea mai bună metodă de a acumula plutoniu era „arderea” uraniului natural într-un reactor
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Teller la Proiectul Manhattan, datorită personalității sale dificile și izolării sale, a fost secundară, fapt care nu l-a salvat de acuzația sugerată că a fost principalul vinovat al masacrului populației civile la Hiroșima și Nagasaki. Schema Teller-Ulam - bomba cu hidrogen - a rezultat din colaborarea unui larg grup de oameni de știință și tehnicieni, dar a avut un singur părinte (Teller a scris un articol intitulat "Munca multor oameni" (în ) care a apărut în revista „Science” în februarie 1955, în care
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Teller. Teller, ca unul dintre marii fizicieni ai vremii, a fost în mai multe rânduri în fruntea listei de candidați la Premiul Nobel pentru Fizică, dar Academia suedeză nu și-a putut permite să acorde acest premiu "părintelui bombei cu hidrogen". În schimb, "intelectualii puși pe șotii" i-au conferit în 1991 unul din primele premii Ig Nobel pentru Pace pentru "„eforturile sale de o viață pentru a schimba semnificația actuală a păcii”" („ignobel” înseamnă „ignobil”, „om de nimic”, „lipsit de
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
fragmente în colaps (cunoscut sub numele de nebuloasa presolară) ar fi format ceea ce a devenit Sistemul Solar. Compoziția din această regiune, cu o masă puțin peste cea a Soarelui a fost aproximativ aceeași cu cea a Soarelui de astăzi, cu hidrogen, împreună cu heliu si urme de litiu produse de nucleosinteza Big Bang-ului, formând aproximativ 98% din masa acestuia. Restul de 2% din masă a constat în elemente mai grele care au fost create de nucleosinteza din generațiile anterioare de stele
Geneza și evoluția Sistemului Solar () [Corola-website/Science/318632_a_319961]
-
mult timp cât a trecut de la Big Bang și până acuma. Numele de pitice negre mai este dat și obiectelor sub-stelare care nu au masă suficientă, aproximativ 0,08 din masa solară, pentru a menține reacția nucleară de fuziune a hidrogenului. Aceste obiecte mai sunt cunoscute și sub numele de pitice maro, termen stabilit în anul 1970. A nu se confunda piticele negre cu găurile negre sau stelele neutronice.
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
din apa de mare, NaCl, MgCl2, etc.) favorizează mult coroziunea. Alte săruri (de ex. Na2CO3) dimpotrivă inhibă coroziunea. Reacțiile care au loc la ruginirea fierului sunt următoarele: Fe -----> Fe˛ + 2é (a) 2H2O + 2é ----> 2H + 2H2O (b) Dacă concentrația ionilor de hidrogen este mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
ex. Na2CO3) dimpotrivă inhibă coroziunea. Reacțiile care au loc la ruginirea fierului sunt următoarele: Fe -----> Fe˛ + 2é (a) 2H2O + 2é ----> 2H + 2H2O (b) Dacă concentrația ionilor de hidrogen este mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
la ruginirea fierului sunt următoarele: Fe -----> Fe˛ + 2é (a) 2H2O + 2é ----> 2H + 2H2O (b) Dacă concentrația ionilor de hidrogen este mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție) ---> H2O (c) Ionii Fe˛ formați în reacția (a) reacționează
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
2é (a) 2H2O + 2é ----> 2H + 2H2O (b) Dacă concentrația ionilor de hidrogen este mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție) ---> H2O (c) Ionii Fe˛ formați în reacția (a) reacționează cu apă conținând oxigen (din aer, dizolvat
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
ionilor de hidrogen este mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție) ---> H2O (c) Ionii Fe˛ formați în reacția (a) reacționează cu apă conținând oxigen (din aer, dizolvat) și dau rugina (identică cu mineralul lepidocrocita;), în care
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
conținând oxigen (din aer, dizolvat) și dau rugina (identică cu mineralul lepidocrocita;), în care fierul este în starea de oxidare +3: 2Fe˛ + 1/2 O2 + 7H2O ---> 2Fe(O)OH + 4 H2O (d) În reacția (d) se formează deci ioni de hidrogen, care se consumă în reacția (b). Apa naturală conține întotdeauna puțin bioxid de carbon dizolvat, care, la aceste concentrații joase, formează cu apa acid carbonic CO2+H2O ---> H2CO3. În mare parte ionizat H2CO3 + H2O ---> H2O + HCO3. Aceste concentrații joase de
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
consumă în reacția (b). Apa naturală conține întotdeauna puțin bioxid de carbon dizolvat, care, la aceste concentrații joase, formează cu apa acid carbonic CO2+H2O ---> H2CO3. În mare parte ionizat H2CO3 + H2O ---> H2O + HCO3. Aceste concentrații joase de ioni de hidrogen sunt suficiente pentru a iniția ruginirea. Reacțiile (a) și (b) nu au loc neapărat în același punct al bucății de fier care ruginește. Electronii ce iau naștere în reacția (a) pot curge prin fier și da naștere la atomi H
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
și cuprul. La punctele de contact fierul corodează deosebit de repede. Pe parcursul "reacției de cementare" cunoscute cuprul se depune pe fier, componând astfel o baterie locală Cu2+ + Fe ———> Cu + Fe2+. Pe suprafața bogată în electroni a cuprului se descarcă "ioni de hidrogen" alcătuind astfel hidrogen 2 H+ + 2 e- ———> H2. Supraîncărcarea" pozitivă astfel compusă pe fier este predată cu ceea mai mare ușurință ca și ion Fe2+ ; deci are loc o coroziune fără deranjament a fierului. Dat fiind faptul că apa din
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
punctele de contact fierul corodează deosebit de repede. Pe parcursul "reacției de cementare" cunoscute cuprul se depune pe fier, componând astfel o baterie locală Cu2+ + Fe ———> Cu + Fe2+. Pe suprafața bogată în electroni a cuprului se descarcă "ioni de hidrogen" alcătuind astfel hidrogen 2 H+ + 2 e- ———> H2. Supraîncărcarea" pozitivă astfel compusă pe fier este predată cu ceea mai mare ușurință ca și ion Fe2+ ; deci are loc o coroziune fără deranjament a fierului. Dat fiind faptul că apa din împrejur este parțial
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
astfel compusă pe fier este predată cu ceea mai mare ușurință ca și ion Fe2+ ; deci are loc o coroziune fără deranjament a fierului. Dat fiind faptul că apa din împrejur este parțial nelegat prezentă, ea conține și ioni de hidrogen liber H2O »« H+ + OH-. Ionii de hidrogen reacționează precum "descris mai sus" cu suprafața metalului. Cuprul funcționează și în acest caz ca și catalizator. Ionii OH- proveniți din apa nelegată, compunând "fier(II)hidroxid" contribuie puternic la descompunerea fierului Fe2
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
ceea mai mare ușurință ca și ion Fe2+ ; deci are loc o coroziune fără deranjament a fierului. Dat fiind faptul că apa din împrejur este parțial nelegat prezentă, ea conține și ioni de hidrogen liber H2O »« H+ + OH-. Ionii de hidrogen reacționează precum "descris mai sus" cu suprafața metalului. Cuprul funcționează și în acest caz ca și catalizator. Ionii OH- proveniți din apa nelegată, compunând "fier(II)hidroxid" contribuie puternic la descompunerea fierului Fe2+ + 2 OH- ———> Fe(OH)2. Scurt sumar
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
Astfel de medii conțin ioni de sulfat dar nu și oxigen. Pentru biocoroziune mai poate fi responsabilă și o altă grupă de microorganisme care trăiesc tot la fel în "medii fără oxigen". Acestea își acoperă necesitatea de energie prin oxidația hidrogenului cu dioxidul de carbon. Rezultatul acestei reacții este metan și apă. Aceste "bacterii ce produc metan" trăiesc în cantitate semnificativă în medii fără oxigen, cum sunt de exemplu: sub depuneri de nămol tehnic pe fundul cisternelor, sub depuneri în tuburi
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
susține viața, botezată Kepler-296f, orbitează în jurul unei stele de două ori mai mici decât Soarele. Kepler-296f este de două ori mai mare decât Pământul, dar cercetătorii nu știu încă dacă este o planetă gazoasă, acoperită de un nor dens de hidrogen și heliu, ori dacă este o planetă bogată în apă, înconjurată de un ocean adânc. O planetă extrasolară (exoplanetă) deosebită este Gliese 581 c, care a fost descoperită în aprilie 2007 la Observatorul astronomic din Geneva: ea prezintă temperaturi de
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]