6,831 matches
-
a lui A argumentată cu elemente adiționale care nici nu îmbunătățesc, nici nu dăunează problema. Principiul briciului lui Occam ne sfătuiește să îndepărtăm elementele suplimentare din B, rămânând cu versiunea mai simplă A. Deoarece pentru orice teorie există un număr infinit de variații care sunt în mod egal consistente cu datele actuale, briciul lui Occam este folosită în mod implicit în orice cercetare științifică. De exemplu, a se vedea teoria faimoasă a lui Isaac Newton privind "acțiunea și reacțiunea". O teorie
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
lui Occam deoarece este o adăugire care nu este necesară. Într-adevăr, fără o lege precum briciul lui Occam, nu ar exista nici o justificare filozofică sau practică pentru savanți ca să enunțe orice teorie în fața competitorilor ei care sunt ca număr infiniți. Prin urmare, știința nu ar mai putea să facă deloc prognoze. Dificultatea în cazul briciului lui Occam constă în faptul că aceasta nu specifică, și nici nu este întotdeauna clar, care teorie este mai simplă. Mai mult, briciul lui Occam
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
fizic nu poate fi descris ca o particulă clasică sau ca o undă, ci ca dualitatea formată dintre cele două. Noțiunile de traiectorie și impuls își pierd sensul, întrucât poziția și viteza particulei nu pot fi determinate cu o precizie infinită, ca în teoriile clasice. În mecanica cuantică se poate stabili doar o localizare spațială probabilistică, dată de funcția de undă asociată particulei. Amplitudinea funcției de undă determină probabilitatea ca particula să existe într-o anumită regiune a spațiului. Astfel, cu
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
Church-Turing. Aceasta postulează că orice problemă de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. La origine, conceptul de mașină Turing reprezenta o persoană virtuală executând o procedură bine definită, schimbând conținutul căsuțelor unui tablou infinit (vizualizat sub forma unei "benzi" infinite), plasând în aceste căsuțe simboluri luate dintr-un ansamblu finit de simboluri. Pe de altă parte, această persoană trebuie să memoreze "starea" în care se află sistemul (sistemul "persoană" poate ocupa un număr finit
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. La origine, conceptul de mașină Turing reprezenta o persoană virtuală executând o procedură bine definită, schimbând conținutul căsuțelor unui tablou infinit (vizualizat sub forma unei "benzi" infinite), plasând în aceste căsuțe simboluri luate dintr-un ansamblu finit de simboluri. Pe de altă parte, această persoană trebuie să memoreze "starea" în care se află sistemul (sistemul "persoană" poate ocupa un număr finit de "stări"). Procedura poate fi exemplificată
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
Sale, deci „quidditatea” lucrurilor materiale; de la acestea trebuie să pornim . Ființa lui Dumnezeu nu ne este nici accesibilă senzorial nici evidentă prin natura conceptelor pe care intelectul le abstrage din senzații. Natura gândirii noastre nu are acces direct la ființa infinită. Este necesar un efort prin care intelectul să interogheze experiența, să cunoască esența pentru a deduce existența ființei infinite din esențele lucrurilor naturale. În cele două Summe se găsesc cinci „căi” ale argumentării existenței lui Dumnezeu, cinci probe construite pe
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
nici evidentă prin natura conceptelor pe care intelectul le abstrage din senzații. Natura gândirii noastre nu are acces direct la ființa infinită. Este necesar un efort prin care intelectul să interogheze experiența, să cunoască esența pentru a deduce existența ființei infinite din esențele lucrurilor naturale. În cele două Summe se găsesc cinci „căi” ale argumentării existenței lui Dumnezeu, cinci probe construite pe o schemă similară care pornesc de la evidențe empirice și ajung la afirmarea ființei absolute. Nu este vorba deci de
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
este absurd. În concluzie, nu toate lucrurile sunt doar posibile, ci trebuie să existe ceva necesar . Dar un lucru necesar își are necesitatea cauzată din exterior sau prin sine. Lucrurile necesare cauzate din exterior ar trebui să constituie o serie infinită, ceea ce înseamnă că trebuie să postulăm existența unei ființe necesare prin sine și cauză a necesității tuturor celorlalte. Această ființă este numită Dumnezeu. A patra cale (a gradelor de ființă). Există în lume lucruri mai mult sau mai puțin bune
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
celor cinci căi, Toma respinge, cu o ingeniozitate ieșită din comun, două argumente tradiționale împotriva existenței lui Dumnezeu. Primul dintre ele este formulat astfel: dintre două contrarii, dacă unul este infinit, celălalt ar fi anihilat; dar prin Dumnezeu înțelegem „bunătate infinită”. Deci, dacă Dumnezeu ar exista, nu ar mai putea exista răul. Dar răul există, deci Dumnezeu nu există. Toma răspunde pornind de la un citat din Sfântul Augustin: într-adevăr, „dacă Dumnezeu este binele cel mai mare, El nu ar permite
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
un citat din Sfântul Augustin: într-adevăr, „dacă Dumnezeu este binele cel mai mare, El nu ar permite existența nici unui rău decât dacă omnipotența și bunătatea sa ar voi să creeze bine până și din rău”. Așa trebuie înțeleasă bunătatea infinită a lui Dumnezeu: a permite existența răului pentru ca și din el să facă Bine. Rațiunea și voința sunt legate prin faptul că etica presupune exercițiul liber al voinței. Voința este o facultate a sufletului, anume partea apetentă a sufletului rațional
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
o agenție literară împreună cu Carlos Eduardo Rangel, cu misiunea de a vinde drepturile lucrărilor lui Paulo Coelho. În septembrie 1993, "Alchimistul" a înregistrat vânzări record și în Australia. Editura Sydney Morning Herald afirmă: "Este cartea anului. O carte încântătoare de infinite frumuseți filozofice". În aprilie 1994, "Alchimistul" a fost lansat în Franța, unde publicul cititor s-a îndrăgostit de carte și a devenit și aici una din cele mai bine vândute cărți. Două zile înainte de Crăciun, Anne Carriere îi scria lui
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
În matematică, o serie este un șir infinit între elementele căruia s-a scris semnul operației de adunare: Elementele seriei pot fi numere reale, numere complexe, vectori, funcții având ca valori numere reale, complexe sau vectori, etc. Este necesar ca pentru mulțimea din care se iau elementele seriei
Serie (matematică) () [Corola-website/Science/304627_a_305956]
-
unor numere finite de elemente de la începutul șirului: Se spune că seria este "convergentă" dacă șirul sumelor parțiale formula 3 este convergent. Pentru o serie convergentă, se definește "suma seriei" ca fiind limita șirului sumelor parțiale: Probabil cea mai simplă serie infinită convergentă este: Se poate "vizualiza" convergența ei pe axa numerelor reale: ne putem imagina o linie de lungime 2, pe care se marchează succesiv segmente cu lungimile 1, ½, ¼, etc. Întotdeauna se va putea marca următorul segment, deoarece dimensiunea liniei rămasă
Serie (matematică) () [Corola-website/Science/304627_a_305956]
-
a" ("amper"), cu excepția cazurilor cînd majuscula e cerută de alte reguli ortografice. Definirea amperului se face prin două moduri: electromagnetic (electrodinamic) și electrolitic. ul este intensitatea unui curent electric constant care, menținut în două conductoare paralele și rectilinii de lungime infinită, de secțiune transversala circulară neglijabila și plasate în vid la distanță de un metru unul de celălalt, produce între aceste conductoare o forță egală cu 2×10 newton pe fiecare metru de lungime. Amperul electrolitic este definit pe baza legii
Amper () [Corola-website/Science/303521_a_304850]
-
pe pământ ființe androgine. Arătau ca doi oameni lipiți spate în spate: două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie. Aceștia dețineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor și, pentru a nu mai reprezenta o posibilă amenințare, îi despart. Separați însă, părțile nu mai fac nimic. Pe pământ domnește o letargie completă. Tot mai mulți mor de tristețe și dor. Zeii, văzând că rămân fără supuși
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
pictorul șvab”. Ștefan Jäger se stinge din viață pe data de 16 martie 1962 și este înmormântat la Jimbolia, lângă mama sa Magdalena, decedată în 1927. Jäger nu a fost niciodată căsătorit și nu a avut urmași. Picturile sale reflectă infinita bogăție a vieții bănățenilor: sărbători, tradiții, case și grădini, scene de muncă. Picteaza și Kirchweih-ul în toate detaliile lui. Peisajele sale descoperă o cunoaștere profundă a naturii în ritmul anotimpurilor. Câteva lucrări importante: La Jimbolia, în fostul atelier al pictorului
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
orientări există diverse școli, fiecare cu particularități teoretico-procedurale specifice. Se estimează (Bergin și Garfield, 1994) că există aproximativ 200 de școli de psihoterapie și peste 600 de tehnici de intervenție. - subiect ca entitate complexă și irepetabilă, trăitoare într-un univers infinit, dar într-un ambient microsocial cu o specificitate unică; - dezvăluirea conflictelor intrapsihice și reducera lor în scopul obținerii unei mai bune adaptări și - în acest fel - a stării de echilibru psihic. În această categorie se încadrează: Pentru unele școli psihoterapeutice
Psihoterapie () [Corola-website/Science/303839_a_305168]
-
a administra unele forțe ale naturii, și poartă numele “daevas”. Ei sunt un fel de zei dar nu au puteri specifice, bine definite. În mitologia hindusă se spune că lumea materială nu este decât o mică parte dintr-un cer infinit, etern și spiritual, numit Vaikunta. Acest cer, unde timpul este absent, este format din esența perfecțiunii, a infinitului, a cunoașterii supreme și a bucuriei. În mitologia nordică, geneza lumii este văzută ca un sacrificiu sângeros, la fel ca în cazul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
inferioară care a încercat să imite prin creație Paradisul. Înainte de săvârșirea actului creator și de stabilire a ordinii în univers, lumea era stăpânită de întuneric și dezordine, sau pe scurt de haos primordial. Acest termen abstract definește un spațiu gol, infinit și indefinit. În multe mitologii lumea a fost creată din haos, adică din nimic, ceea ce amplifică puterea zeului demiurg. Există însă și mituri în care geneza lumii se desăvârșește prin sacrificarea unui monstru, unui gigant sau a unui zeu care
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
transformă în foc. Diogene din Apollonia a dus mai departe teoria, considerând că prin procesul de concentrare a aerului se produce și nămolul din care se naște viața. El a elaborat teoria unor cicluri în cadrul cărora se naște o succesiune infinită de lumi. Pornind de la aceste ipoteze, Aristotel a emis teoria că apa ar fi produsă din aer, printr-un proces de condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și alimentează râurile care se scurg în mare. Teoria
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
juriului la concursul "Ancora Decinului" din Cehoslovacia. În 1972, la Festivalul "Orfeul de aur " din Bulgaria, obține locul II cu melodia "Tu ești primăvara mea" de Florin Bogardo. În 1977, cântăreața obține premiul I la Festivalul Mamaia pentru "Un albastru infinit", compusă de Marcel Dragomir. În 1981 intră în distribuția musicalului "Corina" realizat de compozitorul Edmond Deda și Cella Tănăsescu după "Jocul de-a vacanța" (Mihail Sebastian), apoi "Fratele meu, Charles" (după comedia Școala bârfelilor de Richard Rinsley Sheridan) și "Adio
Angela Similea () [Corola-website/Science/304097_a_305426]
-
milimetru, iar una cu 39 de zecimale exacte este suficientă pentru a calcula circumferința oricărui cerc care încape în universul observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen. Întrucât π este număr irațional, el are un număr infinit de zecimale care nu conțin secvențe ce se repetă. Acest șir infinit de cifre a fascinat numeroși matematicieni și s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru a calcula mai multe cifre zecimale și de a investiga proprietățile acestui
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
calcula circumferința oricărui cerc care încape în universul observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen. Întrucât π este număr irațional, el are un număr infinit de zecimale care nu conțin secvențe ce se repetă. Acest șir infinit de cifre a fascinat numeroși matematicieni și s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru a calcula mai multe cifre zecimale și de a investiga proprietățile acestui număr. În ciuda muncii analitice și a calculelor realizate pe supercalculatoare care au
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
aproximare a lui π disponibilă în următorii 900 de ani. Până la începutul mileniului II, π a fost cunoscut cu o precizie de mai puțin de 10 zecimale exacte. Următoarea descoperire majoră în studierea lui π a venit cu dezvoltarea seriilor infinite și, ulterior, cu descoperirea analizei matematice, care în principiu permite calculul lui π cu orice precizie dorită prin adăugarea oricât de multor termeni. Pe la 1400, Madhava din Sangamagrama a găsit prima astfel de serie: Aceasta este cunoscută astăzi sub numele
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
i-a dedicat o mare parte din viața sa, încât a cerut ca cifrele să-i fie gravate pe piatra de mormânt. În aceeași perioadă, în Europa au început să apară metodele analizei matematice și pentru determinarea seriilor și produselor infinite pentru cantități geometrice. Prima astfel de reprezentare a fost formula lui Viète, descoperită de François Viète în 1593. Un alt rezultat celebru este produsul lui Wallis, descoperit de John Wallis în 1655. Isaac Newton a calculat și el o serie
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]