9,535 matches
-
nu a dus lipsă și de unele aberații, la nivel clerical. Tentația înființării unui sindicat preoțesc nu este nouă, așa cum s-a întâmplat recent în viața Bisericii Ortodoxe, prin crearea unui adevărat haos, ea având rădăcini mai vechi, în perioada interbelică. S-a mers atunci până la ideea bizară a fondării unui partid clerical, prin introducerea unui punct de vedere strict catolic imixtiunea directă a Bisericii în lumea seculară refuzându-se supunerea la disciplina canonică. De fapt, nimeni nu contesta preoților dreptul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
viza participarea preoțimii la întreaga viață politică a țării, în cadrele legii 9. Viața Bisericii Ortodoxe nu era ferită nici de ispitele cezaropapismului, manifestări destul de grave pentru buna funcționare a așezării religioase, ce aveau să fie amendate de elita intelectuală interbelică. Ortodoxia nu se fundează pe autoritatea individuală, ci pe cea sobornicească, colectivă, care provine din adunarea episcopilor. Această autoritate sobornicească a ajutat Biserica Ortodoxă să-și păstreze ființa, scutind-o de eventualele manifestări discreționare ale unei singure persoane. "Cezarismul bisericesc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Duminica, 31 martie 1931). Introducerea "Ordinului Patriarhului Miron" nu este vorba de un ordin călugăresc -, o decorație conferită de părintele patriarh, reprezenta o anomalie evidentă în viața bisericească. Dreptul de a institui ordine și de a conferi ordine în România interbelică era o prerogativă regală, statuată prin textul precis al Constituției din 1923. Prin urmare, a institui noi ordine echivala cu a te substitui prerogativelor regale, ceea ce producea o gravă problemă, din punct de vedere juridic. Ceea ce ne preocupă nu este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din punct de vedere juridic. Ceea ce ne preocupă nu este aspectul juridic al acestei chestiuni, ci implicația evenimentului în sine pentru stabilirea profilului Ortodoxiei românești. Acest caz se înscria în seria de "manifestări cezaro-papiste" pe care le facilita autocefalia românească interbelică 15. Cel mai grav gest, amendat drastic de Nae Ionescu, vizează arborarea de către părintele Patriarh Miron Cristea, la deschiderea Parlamentului din toamna anului 1929, a mănușilor roșii. Un asemenea comportament contrastează cu autoritatea harismatică, prin nesocotirea Predaniei ortodoxe, simbolistica acestui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
au o semnificație precisă, "peste care nu se poate trece, dar care nici nu se poate generaliza". Comportamentul capului suprem al Bisericii Ortodoxe Române este în contrapunct evident cu sobrietatea bizantină, cu simplitatea hieratică, specifică stilului răsăritean 17. În perioada interbelică, mișcarea de alunecare a Bisericii Ortodoxe Române spre catolicism era departe de a se fi încheiat, în pofida semnalelor de alarmă trase de elita intelectuală. Toate încercările ei de a releva implicațiile dezastruoase ale acestei mișcări de glisare spre catolicism, prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
in unam sanctam, apostolicam...), capul Bisericii Ortodoxe Române este Sfântul Sinod. Erezia care figura în proiectul de regulament al Patriarhiei este condamnată în pravoslavie drept cezaro-papism18. Relațiile Bisericii cu statul 19 au constituit obiectul unor precizări semnificative din partea elitei intelectuale interbelice, îndeosebi a lui Nae Ionescu. Prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925, Ecclesia a fost scoasă de sub autoritatea statului, devenind autonomă. Din nefericire, unii dintre ierarhii Bisericii au probat că nu știu cum să utilizeze această autonomie: "dacă suntem
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
însuși Părintele Patriarh s-a plâns de faptul că statul nu acordă, din punct de vedere material, destul sprijin Bisericii. Se revine, astfel, la vechea problemă a raportului dintre Biserică, stat și națiune care a generat numeroase dezbateri în perioada interbelică. Biserica Ortodoxă Română era considerată o Biserică de stat în virtutea unei așezări naționale, și nu a unei așezări teocratice a comunității românești. Formula Bisericilor de stat a fost una generală; cu timpul Biserica s-a separat de stat, păstrând uneori
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a unei așezări teocratice a comunității românești. Formula Bisericilor de stat a fost una generală; cu timpul Biserica s-a separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici de stat, îndeosebi în țările de credință ortodoxă. Cât timp omenirea s-a aflat sub regimul teocratic, era firesc ca Biserica și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se dispenseze de Ecclesia, ca parte integrantă a nației. De aceea, urmând semnele realității, Biserică preferă să intre în conflict cu statul decât să se desolidarizeze de națiune. Problema raportului dintre Ortodoxie și naționalism a născut numeroase polemici în perioada interbelică, care au condus la o inflamare a spațiului intelectual. Ne rezumăm la discuția dintre Radu Dragnea, "gânditor de calitate și autor al unor substanțiale cercetări asupra culturii române" și Nae Ionescu, cu atât mai mult cu cât Profesorul de logică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a raportului dintre Ortodoxie și naționalism: comunitatea de iubire a Bisericii se acoperă structural și spațial cu comunitatea de destin a nației. Disocierea dintre cei doi termeni ai problemei este, practic, una inexistentă. O percepție falsă care domina în perioada interbelică era legată de modalitatea de definire a Bisericii Ortodoxe ca "o instituție de stat, cu caracter de monopol", ce va dura atât timp cât va funcționa statul românesc. Din această perspectivă, Ortodoxia apărea ca o "industrie națională, trăind nu prin propriile ei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
confuzie enormă potrivit căreia statul românesc era perceput ca un stat creștin, recte, un stat ortodox. Această confuzie provine din eroarea supralicitării realității, din forțarea unor termeni ai realului, în defavoarea unui minim duh al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe ideologia democrată. De altfel, statele creștine
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este una strict politică, tratând-o ca atare. Autonomia Bisericii Ortodoxe Române a fost soluționată în aceeași manieră politică, precum și mult discutata și disputata problemă a concordatului. În viziunea perfect justificată a lui Nae Ionescu, dacă statul român din perioada interbelică ar fi avut nevoie de religie, ar fi trebuit să adopte formula protestantismului, "ca fiind tot așa de fundamental lipsită de spiritualitate ca și statul modern". Exista la nivelul unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române o mentalitate păguboasă, "o convingere
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ortodoxe. În viziunea filosofului român, atât interesele Statului, cât și interesele Ortodoxiei impuneau o intervenție energică în Biserica pravoslavnică, intervenție care să purifice Ecclesia de politicianism 32. Medierea raportului dintre autoritatea laică și cea religioasă era realizată de elita intelectuală interbelică în spiritul discernământului, al separarii juste a două planuri distincte ale realității: laicul și religiosul, în vederea unei bune funcționări atât a Ecclesiei, cât și a statului. Misiunea intelectualității interbelice, aceea de a se implica profund în problemele majore ale cetății
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dintre autoritatea laică și cea religioasă era realizată de elita intelectuală interbelică în spiritul discernământului, al separarii juste a două planuri distincte ale realității: laicul și religiosul, în vederea unei bune funcționări atât a Ecclesiei, cât și a statului. Misiunea intelectualității interbelice, aceea de a se implica profund în problemele majore ale cetății și de a asigura liantul între societatea românească și structurile decizionale atât sub aspect religios, cât și sub cel laic -, era împlinită cu maximă competență. În dezorientarea teologică interbelică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
interbelice, aceea de a se implica profund în problemele majore ale cetății și de a asigura liantul între societatea românească și structurile decizionale atât sub aspect religios, cât și sub cel laic -, era împlinită cu maximă competență. În dezorientarea teologică interbelică, rolul lui Nae Ionescu era asemenea cristalului care limpezește apele tulburi, determinând o nouă fermentare a ideilor. Supusă presiunii din partea autorității laice și redevabilă modei curentelor "științifice", Biserica pierduse conștiința că este singura deținătoare a Adevărului revelat și încrederea în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
recomandărilor făcute de Nae Ionescu 7. Învățământul academic teologic are o semnificație particulară pentru destinul Bisericii Ortodoxe Române în contextul formării unor generații de adevărați preoți, și nu de simplu funcționari ai statului, precum se întâmplase de la 1860 până în perioada interbelică, când Ecclesia se găsea la remorca autorității laice. Aflate în subordinea Universității, unde profesorii afirmau public că nu aparțineau de Biserică, ei făcând "știință", facultățile teologice clasice nu mai corespundeau noilor necesități. De aceea, Biserica era datoare de a-și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Chișinău 9. Aceasta constituie o altă oportunitate pentru Nae Ionescu de a aduce precizări suplimentare cu privire la urgența creării unor noi forme de învățământ și de a devoala o parte din fundamentele propriei concepții pedagogice. Biserica Ortodoxă Română suferea în perioada interbelică de lipsa învățământului teologic universitar. Alternativa naeionesciană de fondare a unui Institut de Înalte Studii Ortodoxe, organizat ca o comunitate de lucru, în care studenții să dobândească nu numai știința teologică, ci, mai ales, metoda, instrumentul de activitate științifică și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
una absolută, Biserica Ortodoxă Română a pierdut un atuu important în defavoarea pretinsei autonomii universitare teologice, care a însemnat o diminuare în planul pregătirii duhovnicești, tocmai prin lipsa recursului la învățătura aspră și fără greș a Ecclesiei. Logos ortodox Elita intelectuală interbelică grupată în jurul lui Nae Ionescu milita, prin activitatea ei publicistică de la "Cuvântul" sau prin cea universitară, pentru restaurarea Ortodoxiei în drepturile ei naturale. Este meritul indelebil al acestei elite intelectuale care, prin vocea autorizată a lui Nae Ionescu, a reintrodus
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Safirin. Modalitatea total contraproductivă prin care cazurile în discuție au fost rezolvate, prin sacrificarea acestor chiriarhi și a intereselor Bisericii, demonstrează "calitatea preocupărilor religioase ale vieții publice", în contextul premergător Primului Război Mondial. În schimb, situația s-a modificat sensibil în perioada interbelică, când ziarele, revistele și mediul universitar au adoptat o altă perspectivă de abordare. Astfel, se mergea până la izvoarele metafizice ale problematicii religioase, neeludându-se nici aspectele concrete ale Bisericii 1. Prin publicistica sa religioasă, filosoful român a încercat să readucă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
gol uriaș în planul realizării practice, Bucureștiul și Biserica putând deveni, "fără nici o exagerare, centrul teoretic, științific și de informație al întregii lumi ortodoxe". Prin această apariție se deschidea o vastă perspectivă vieții religioase și chiar politice românești. În contextul interbelic, existau momente care pledau pentru această întreprindere științifică; pe măsură ce religiozitatea se transformase în modă, viața publică era obligată să admită rolul jucat de Biserică, ceea ce nu era un lucru normal a trebuit să apară "moda religioasă" pentru ca Ecclesia să se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ionescu și avându-i drept redactori, pe lângă reputatul filosof român, și pe Victor N. Popescu. Structura revistei este gândită în detaliu de Nae Ionescu, ea cuprinzând o paletă largă a problematicii creștine răsăritene și incluzând specialiști recunoscuți ai teologiei ortodoxe interbelice, foști profesori ai filosofului român, din perioada sejurului său doctoral din Germania, gânditori rafinați cu care acesta împărtășea afinități elective profunde, precum și discipoli ai săi. Primul număr al revistei care apare în primăvara anului 1928 (aprilie), este organizat pe secțiuni
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu la un pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1. Radiografia istoricului Alexandru Zub, în ansamblul ei, pertinentă, este redevabilă unor poncife care trebuie demontate: în primul rând, "ortodoxismul ca formă interbelică a vechiului tradiționalism" este un concept total inoperabil pentru simplul motiv că dezbaterea din perioada interbelică se purta asupra relației dintre Ortodoxie și națiune; în al doilea rând, a discuta despre o diacronie ortodoxă în termenii: în anii '20 ai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cultura română 1. Radiografia istoricului Alexandru Zub, în ansamblul ei, pertinentă, este redevabilă unor poncife care trebuie demontate: în primul rând, "ortodoxismul ca formă interbelică a vechiului tradiționalism" este un concept total inoperabil pentru simplul motiv că dezbaterea din perioada interbelică se purta asupra relației dintre Ortodoxie și națiune; în al doilea rând, a discuta despre o diacronie ortodoxă în termenii: în anii '20 ai secolului XX, Ortodoxia "era un curent mai mult spiritual și cultural"; în anii '30, ea a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ea a devenit "un curent politic, adesea cu atitudini extremiste, xenofobe, autarhice" este contraproductiv în măsura în care Ortodoxia nu se confundă cu practica culturală sau cu cea politică, în pofida unor derapaje care începeau să prindă contur în interiorul Bisericii, amendate de elita intelectuală interbelică, precum am relevat, prin analiza noastră, în anumite cazuri punctuale. Dacă Nichifor Crainic a pledat pentru etnocrație, Nae Ionescu nu a susținut "decuplarea de Occident", cum greșit se invocă acest lucru, distinsul Profesor de logică și metafizică racordând tradiția românească
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poate ocoli reflecțiile teologice unele notabile, altele profund amendabile ale Părintelui Dumitru Stăniloae cu privire la o posibilă hermeneutică a națiunii. De altfel, încercarea de fundamentare teoretică a ideii de națiune, din perspectiva teologiei și a metafizicii religioase, era cvasi-recurentă în perioada interbelică, aceasta fiind decelabilă la o parte însemnată a elitei: Nae Ionescu și Nichifor Crainic. Dumitru Stăniloae făcea parte din pleiada de patrologi și istorici ai creștinismului antic care-i mai cuprindea pe: Teodor M. Popescu, Ioan G. Coman, Iustin Moisescu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]