7,450 matches
-
din nou. Da, Înțelegeam, dar nu-mi venea să cred. Așadar ea se prefăcuse că vrea să ne Împăcăm și făcuse pe mironosița numai pentru ca acum să aibă tupeul să mi ceara practic voie să iasă cu iubitul meu. Fostul iubit, de fapt, dar nu asta era ideea. Am zâmbit frumos la ea. ― E al tău, Eliza. Fă ce vrei și mie dă-mi pace. Nu păru deloc afectată de a doua propoziție. ― Perfect, fu singurul ei răspuns, Da, era perfect
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adevărat acea persoană. ― Nu...nu, Îmi pare rău. Cine e Beatrice? am Întrebat ca să schimb subiectul. ― E sora mea, spuse el zâmbind ușurat. Are douăzeci și trei de ani, locuiește În Franța, Îi plac pisicile și are un milion de iubiți, râse el. Și mă sună foarte rar, așa că a trebuit să răspund. Mi-era foarte dor de ea. ― Oau, am spus, șocată. Franța... ― Mda, a plecat când avea vreo nouăsprezece ani. Îi merge foarte bine acum. De fapt, mi-a
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
place, am spus. Eu... Am ridicat neajutorată din umeri. ― Nu contează, mormăi Damian și veni spre mine. Mă strânse În brațe, mai tare decât de obicei. ― Te iubesc, Îmi șopti. ― Te urăsc, spuse Bianca Înghiontindu-mă. Ai cel mai drăguț iubit de pe planetă. ― Mulțumesc, am zâmbit eu. ― Alisia! Victor mă strigase de la câțiva metri depărtare și acum se Îndrepta fix spre noi. ― Să mă duc să-mi copii tema la algebră, sau să rămân să-l bat? Întrebă Bianca. ― Apreciez oferta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o lume ideală, o iubire ideală - și de ce tot tindem spre perfecțiune (auzi cuvânt, tindem...)? Om fi fost cândva, mai știi? Într-un ideal, într-o perfecțiune, de asta ne lăsăm așa de ușor păcăliți, de asta vedem în fiecare iubit perechea predestinată și-n fiecare nou regim politic orânduirea perfectă, iar în fiecare nou dictator - conducătorul ideal. Îți scriu și-ți scriu, poate că lumea așa se face, din fel de fel de deșeuri, cum am luat noi de la ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
într-un pat de spital/ capul ei pe umărul lui gol/ nu știu cum e ziua care vine/ dar trece cu flash flash flash/ peste cei doi respirând încet./ ai ochiul negru/ și părul verde/ și gâtul galben/ ...și gata/ nu sunt iubitul tău fauvist./ aruncă fotografiile/ aruncă totul./ ai un ochi negru și unul verde/ o jumătate de cap neagră/ și una verde/ o coapsă de femeie și una de bărbat./ aici ai cafeaua de dimineață/ și rolling stones/ ei, honky tonky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate drept o pacoste care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea era absolut banală. Pur și simplu, o femeie isterică se otrăvise după ce se certase cu iubitul. Asta se întâmpla mereu. La început a crezut că Dirk este pricina dezastrului și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-a uitat brusc la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a luat. Se prea poate să scape doar cu spaima. Femeile încearcă mereu să se sinucidă din dragoste, dar în general au grijă să nu izbutească. De obicei e doar un gest menit să stârnească mila sau spaima în inima iubitului. În tonul lui răzbătea un dispreț glacial. Pentru el era evident că Blanche Stroeve nu era decât o unitate ce trebuia adăugată la statistica încercărilor de sinucidere din municipalitatea pariziană în cursul anului respectiv. Era ocupat și nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir de iubiți. Găsise pe cineva care-i oferea un trai princiar. E drept, se făcuse tare frumoasă și, pe deasupra, nu era nici proastă. Într-o seară, am invitat-o la mine acasă unde organizasem o petrecere și rezultatul a fost că toți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atras atenția: fără rezultat. În ea fremăta o bucurie frenetică de viață, tot ce făcea era în plin prezent, direct și simplu, fără reticențe feminine. La cei 20 de ani ai ei avea, după cum am mai spus, un cimitir de iubiți. ― Monstrule, când ne mai vedem? Câteodată îmi lipsești mult. Știi, mi-e dor de un chef la cataramă... ― Uite, acum. Așa, pe nepusă masă. ― Acum nu pot. Mă așteaptă idiotul meu. ― Atunci, miine. Vino la mine, pe la cinci după-amiază. Până
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
venit în minte cazul englezului Wells care, pe la sfârșitului secolului trecut, spărsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo câștigând peste două milioane de franci aur. Dar, reîntors la Londra nu și-a mai găsit soția; dispăruse cu un proaspăt iubit. Am conchis mintal: "E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". O sonerie de alarmă țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-și justifice infidelitatea, tincturînd-o fără necesitate și cu puțin tragism. Trudă zadarnică! Mai convingătoare decât orice argument pleda pentru cauza ei chiar situația în care ne găseam: era a mea din cap până-n călcâie și își trăda cu mine proaspătul iubit. Dovadă evidentă că puterea mea asupra ei se menținea încă la altitudine mare. Mi-a mai spus că bărbatul acela îi făcea curte, o urmărea mereu și, de ziua ei, întîlnind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cum voi spăla eu vase în trei schimburi, dacă vom reuși să ne întoarcem La lansarea primului volum de versuri al țării, au așezat cartea, în mod simbolic, pe un raft gol, în fața camerelor Televiziunii Naționale, apoi i-au dat iubitului meu decorația. După care au oprit camerele și ne-au luat pașaportul în care erau și cele două bilete de tren cumpărate cu o zi înainte. „Pușlamalele mele inimoase“, ne-a spus Colonelul. „Dacă funcționarii căilor noastre ferate nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a găsit și pe Benjamin, l-a recunoscut în timpul săpăturilor, fiindcă îi aruncaseră pe amândoi într-o groapă comună. Și l-a dus în cimitirul obișnuit și asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-a părut că, între timp, fiica mea era acolo, așezată pe lăzi. Dar nu e sigur. Ba e chiar improbabil, pentru că mama ei n-o lăsa să plece din aripa sudică, degeaba se făcuse deja mare. Chiar și până la iubitul ei, tot soldații au dus-o, câteva luni mai târziu, cu camionul. Mi se părea doar că e acolo. Dar nu m-a potolit, atât de mult țineam la aceste rămășițe. După o jumătate de oră, când obuzele țiuiau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita deloc să își repete în gând aceste cuvinte, ce îl mai întăreau un dram: „Nu m-am despărțit niciodată de nimeni, nici de cei ce au murit...” aprilie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu care încropești o prispă numaidecât, o sticluță cu lacrimi de urși din clanul abenaki, din care pipetezi câteva picături care se cristalizează într-o masă mare de chihlimbar, cutiuța cu semințe de petunii magice, pe care o ai de la iubitul tău, din care vâri câteva în bucata arătoasă de pământ dinspre miazăzi, la câțiva becuteci adâncime, perechea ta de sandale zburătoare, pe care le încalți o secundă și privești de deasupra ținutului patul tău de lemn vechi, uns cu ulei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
până spre prânz, când apa lacului se face treptat roșie, roșie ca focul scos pe gâtlej de dragonii tăi adolescenți din munți, te întorci pe o parte și privești la apa roșie transparentă a lacului kanas, zărești în ea pe iubitul tău alergător, îl ghicești pășind prin întuneric către cuibul pregătit de tine. broaștele-spion trag cu urechea și te privesc printre tulpinile de bambus, însă tu ai noroc și de data asta. nouă în al treilea loc: aluneci în nămol, ești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pregătiți în afumătorile curții imperiale, pe platouașul de lemn uns cu ulei de nuci, nu uiți să prepari și desertul, cremă de lăptișor de matcă de albine superpolenizatoare, albine dungate auriu cu argintiu, cu patru perechi de aripi. îți aștepți iubitul cu masa pusă și un pahar de vin din vița sfințită a pietrei-muntelui-vânăt-de-la apus. șase deasupra: la portița grădinii tale suspendate, seara bat trei magi. le deschizi portița verde, recent vopsită cu sevă de baobab-bătrân capricios, ei pășesc în grădina
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sărut picăturile pflügge schimbate în declarații de dragoste jumătățile de secunde împrietenite. o apropiere de lucruri mici face bine unei relații. mica turmă nouă în primul loc: mai bine întoarce-te acum în grădina suspendată a dragostei tale, pe care iubitul tău a mai numit-o și giuvaierul-prințesei-luo-na, mergi înapoi în acasa ta, în giuvaierul tău, primejdii pot apărea în jurul grădinii tale, se aud cucuvelele și se văd liliecii zburând, cârtițele au făcut mușuroaie în afara giuvaierului tău, ele nu pot înainta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
capătul drumului lung și întortocheat, în care aleargă cu fiecare pas cât un maraton, of, dacă i-ai fi putut împrumuta sandalele tale cu aripi, primite de la hermes când erai mică, dar din păcate nu s-ar fi potrivit măsura, iubitul tău este mai mare cu o optime decât tine, măsoară ceva mai mulți becuteci. vecinii tăi îți onorează acum sinceritatea oferită prin puterea fantastică a suflețelului tău cu o trăsură de flori. o trăsură de flori intră pe poarta principală
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a lumii noi, maimuțele-cugâtul-roșu-nancy-ma vor fi zvârlite înapoi în înalții sequoia de la miazănoapte, banii vor fi returnați cu tăioase regrete de către broaștele-spion către conducătorii oștirilor dușmane, va fi din nou curată grădina suspendată a dragostei tale, tocmai bună pentru primit iubitul vieții tale. nouă în al cincilea loc: zeița chuang-mu pune capăt piedicilor din calea ta, pentru tine, prințesa strălucitoare, vin timpuri de noroc, furtuna se transformă în fortuna, soarele strălucește din nou peste petuniile magice din grădina suspendată a dragostei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
va seca el vei putea merge, vei putea merge mai departe către dragostea transiluminată, schimbată ca dintr-un anotimp în celălalt, ca dintr-o câmpie într-un munte, deocamdată tunetele nu încetează. strigăt eu m-am născut printr-o moarte, iubitul meu am fost o nou-născută salvată de transfuzii, un ghem de carne luptându-se cu nepotriviri, cu nedreptăți biologice cu efectele cele mai ciudate ale sângelui meu și acum trupul acesta poartă însemnele primului meu război iar cutiuța mea cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
speli pe ochi în roua dimineții îmbelșugate, vei lăsa furnicile albe să îți curețe dințișorii de fildeș, buburuzele să îți înroșească obrajii, gândacii de colorado să te gâdile, vei putea râde, de gâdilat și de bucuria că îți poți strânge iubitul în brațe, seara, după ce el îți va scrie un poem pe un carnețel verde ca iarba, pe eticheta căruia scrie made in china. cojire șase în al doilea loc: toamna îndepărtează frunzele de copaci, ploaia de nori, sufletele de suflete
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dimineața aburi, ești minunată, faci vrăji bune, ești ultima vorbitoare de kusunda din lume, speri să aduci pe lume un copil pe care să îl înveți kusunda, te sprijini pe munții nepalului și te înalți să vezi cât mai are iubitul tău de alergat până la tine, pronunți dintr-o suflare toate cele șase vocale din kusunda, ca pe o vrajă unică, mănânci o optime de măr sălbatic, cu miezul auriu curgător, nmn. șase în al treilea loc: e timpul curățării legumelor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]