7,321 matches
-
a demonstrat justețea politicii duse de PCR, inițiatorul și organizatorul revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă. În egală măsură, actul de la 23 August a provocat consecințe majore asupra evoluției războiului, a scurtării duratei lui, a micșorării numărului jertfelor omenești, a înfrângerii Germaniei naziste la care România a avut o contribuție importantă.“ („Organizarea și conducerea de către PCR a mișcării de rezistență în perioada 1940-1944“, Convorbiri literare, august 1989) JIANU Nicolae, prozator „Îmi îngădui să cred că aceasta este steaua
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
liberă a intereselor și voinței oamenilor muncii în conducerea treburilor publice.“ („Statutul democrației muncitorești revoluționare, realizare istorică a poporului condus de Partidul său Comunist“, Radio București) POPESCU Nicolae Breb „Dacă străbunei vetre tot mai înalt îi-e focul Aprins cu-atâtea jertfe sub arcurile zării, E pentru că și slava inimii ei sporește Și însoțește viața primului om al țării.“ („Cântec“, Contemporanul, 5 ianuarie 1979) POPEȚI Corneliu „Partidul, care este centrul vital al întregii națiuni, este și factorul politico-ideologic fundamental al societății, urmărind
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
unde sunt așteptată de copii și nepoți». Iar venerabila doamnă Thiess va mai avea să afle dela părintele Ilarie că ciobănașul acela, Pilu lui Gheorghe Budac pierise de mult, în plinătatea puterilor, în urgia primului război mondial, făcând zadarnică supremă jertfă pe glie străină, apărând coroana imperială a unui Franz Iosef cu care nu avea nimic, nici în clin, nici în mânecă, pe undeva prin Polonia. CAPITOLUL III Ora de istorie Motto: «De-acest mănos pământ daco-român cine-ar putea, mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care va declanșa începutul marelui dezastru ce va rămâne în istorie sub numele de Primul Război Mondial. Tinerii cârțișoreni vor fi chemați sub arme ca să apere interese total străine de aspirațiile lor. Sunt duși pe câmpuri de bătaie, ca să dea jertfă de sânge în multe colțuri ale Europei. În 1916 România intră în război alături de Antantă, împotriva Triplei Alianțe în care era cuprins și Ardealul ca parte a imperiului austriac. Românii din Ardeal erau astfel obligați să lupte cu arma în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scrâșnit din măsele și au semnat, consfințind în felul acesta predarea întregii agoniseli de generații a familiilor lor, viitoarei gospodării agricole colective, știind că în felul acesta pierdeau tot ce înaintașii lor, de la căderea obăgiei încoace cuceriseră prin luptă și jertfă de sânge. Se știa la ora acea în sat că popa Nodea din Șinca, având doi feciori, unu, sportiv de performanță, om de bază al echipei naționale de handbal masculin la București, celălalt, tehnician de înaltă calificare la Telefoanele din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
eroică înfruntare a greutăților vieții". "Peste atâta politicărie de a treia clasă, ridicând din nimic valori de o zi sau de zece ani, am regăsit, când cel dintâi păr alb îmi răsărea în barbă, în primirea făcută unui război de jertfă, pentru datorie și pentru onoare, Iașul acela, în roadele, la generația ajunsă matură, a sfintei sentimentalități de acum aproape patruzeci de ani". "Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare sfințite de cununile puse în biserici în loc să fie târâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
istorie. Cu drept cuvânt, A.D. Xenopol spune dar, în "Istoria partidelor politice", care întregește opera sa capitală "Istoria românilor": "Dacă Unirea s-a făcut, ea se datorește excluziv Moldovei și în special centrului său, Iașul, care sângerează și astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului". Dar ce-ar fi fost, dacă lucrurile ar fi decurs altfel și dacă interesele țării ar fi cerut dimpotrivă ca Iașul să rămâie capitală a Principatelor Unite, a Regatului României și, mai târziu, a României Mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
15 Ianuarie 1913. Primul poartă titlul "Punctul negru" și are ca motto cuvintele acestea înțelepte, spuse cândva de regele Carol I: "toate cesiunile de teritorii sunt dureroase pentru că sunt în același timp și cesiuni de suflete". Al doilea e intitulat "Jertfa zădarnică". Ele au apărut nu numai pe prima pagină a ziarului, dar în primele două coloane ale sale, acolo de unde de obicei apăreau articolele mele, dar care era și locul special rezervat articolelor editoriale. Ca să se vadă spiritul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cultură, nici legături de rasă, nici nimic din ce poate apropia sufletește două neamuri între ele. (Astăzi, aș șterge cuvintele aceste, care nu mai exprimă sentimentul meu.). Dar recunosc, că prin ei înșiși, prin puterea lor, prin voința lor, prin jertfa lor, s-au încumetat să facă minunea de a da viață celui mai frumos și mai curat din visurile pe care le poate visa o națiune: au realizat dezrobirea celor de un sânge cu ei și acum sunt pe punctul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu ei și acum sunt pe punctul de a închega politicește unitatea lor națională într-o Bulgarie nouă și mare. Și în fața acestui lucru, îmi pare așa de crud și de nedrept să cădem deodată peste oamenii aceștia, pentru care jertfa nu s-a isprăvit și care așteaptă, încă, roadele târzii ale sforțărilor lor supraomenești... Îmi pare așa de absurd ca la sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot dezastrul nemăsurat al războiului, să cerem să adaoge încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
caz, dacă din cenușă iese altă pasăre Phoenix, rugul pe care se mistuie ea este unicul ei drept la dragoste. Singura ei posibilitate de a iubi e să moară, arzînd și prefăcîndu-se În cenușă. Cenușa, fruct și floare a dragostei! Jertfă și creație! Căci ceea ce părea un triumf este un sacrificiu. Opera ei, a păsării Phoenix, este iubirea și nașterea altei păsări Phoenix. Această operă Îi cere să moară. După ce-a zburat cinci sute sau o mie de ani, pasărea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-a creat decît sacrificiul propriu. Dedal știa exact cît va rezista ceara În funcție de altitudine. În schimb, fiul său era capabil să creadă În aripile sale, zburînd cu fața strălucitoare, turmentat de lumina ce-i pregătea mormîntul. Căderea lui e jertfa unui poet, a unui artist, nu moartea unui zburător. De aceea, poate, idealul de a birui gravitația și de a imita păsările și-a luat drept simbol victima, nu performeurul Întîiului zbor. Cum ar spune Hegel, mitologia ca și istoria
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ispită, m-am pus în genunchi, oferind faptul de a nu mai privi la alegerile asupra acestui lucru, ci să iau cele două zile, adică până luni, pentru a spune liturghia aducând mulțumire și repetând ofranda. În timpul acestei ofrande și jertfe, din nou atâtea lacrimi și atât de îmbelșugate, cu mulțime de sughițuri și daruri spirituale, încât, după ce am făcut șofrandaț Tatălui în prezența Stăpânei noastre, a îngerilor etc., necontenind lacrimile etc., am simțit că nu doresc să mă ridic, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută, nu fără evlavie sau mișcări cu lacrimi 1; ieșind la liturghie, la pregătirea altarului, la îmbrăcarea veșmintelor și la începutul liturghiei, șm-a potopitț mulțime de lacrimi, în timpul liturghiei, foarte puternice și îmbelșugate, pierzându-mi deseori chiar și graiul, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu fără evlavie), considerând lucrul deja hotărât, iar pe de altă parte marea evlavie pe care o simțeam mă trăgea să rămân acolo, savurând ceea ce simțeam. Apoi, întrebându-mă dacă să ies sau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ies, simțind îndeosebi mișcări lăuntrice și lacrimi, chiar dacă mi se părea că aș mai fi putut zăbovi; și cu mare îndestulare sufletească, am pornit cu hotărârea de a termina mâine, cel târziu înainte de masă, aducând mulțumire, cerând puteri și repetând jertfa de mai înainte din evlavie față de Preasfânta Treime, spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am amintit că mă puteam încredința tuturor sfinților ca să se roage Stăpânei noastre și Fiului ei pentru ca ei să-mi fie mijlocitori pe lângă Preasfânta Treime; plin de evlavie, am fost acoperit de lacrimi și am rămas astfel și am repetat jertfele de dinainte, vorbind despre multe lucruri, rugând și luându-i drept mijlocitori pe îngeri, pe Sfinții Părinți, pe apostoli și pe ucenici, pe toți sfinții etc., prin Stăpâna noastră și Fiulei, și rugându-mă din nou lor pe îndelete ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
astfel, în continuare, toate vizitele spirituale îmi veneau atunci când mi se înfățișa supunerea, nu numai față de Persoanele dumnezeiești, atunci când Le chemam și-mi aminteam de Ele, ci și închinându-mă în fața altarului și a celorlalte lucruri ce țineau de Sfânta Jertfă, refuzând lacrimile și vizitările atunci când șdin voia meaț mă uitam după ele sau le doream; astfel, ținând seama înainte de toate de supunere, vizitele veneau după aceea și socoteam drept rău contrariul, și anume să mă uit după vizite mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în când gândeam că nu se datorau puterilor mele nici iubirea, nici respectul etc. A ZILEI 16. l. Marți ș1 aprilieț - În timpul liturghiei, multe lacrimi, sfârșind în smerenie iubitoare etc., părându-mi-se că pentru a o afla în Sfânta Jertfă, trebuia ca de-a lungul întregii zile să trag folos din aceasta 2, fără a mă îndrepta spre altceva. A ZILEI 17. a. l. Miercuri ș2 aprilieț - În timpul rugăciunii obișnuite, Viziune apoi în odaie, în capelă și când mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atunci când greșeam și că Dumnezeu, Domnul nostru, (care mă iubește mai mult decât mă iubesc eu pe mine însumi) orânduiește aceasta spre mai marele meu folos spiritual și că era potrivit ca eu să merg drept nu numai la Sfânta Jertfă, ci de-a lungul întregii zile pentru a fi vizitat. Acest lucru se potrivea cu ceea ce întrevedeam zilele trecute din astfel de înțelegeri și din altele asemenea, atât de multe și de delicate, încât nu aflu nici memorie, nici înțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au plecat în țara lor.) 268. DESPRE CURĂȚIREA STĂPÂNEI NOASTRE ȘI PREZENTAREA PRUNCULUI ISUS, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,22-39. 1. Primul. L-au adus pe Pruncul Isus la templu, ca să fie înfățișat Domnului ca întâi născut, și au adus jertfă pentru El (o pereche de turturele sau doi pui de porumbel). 2. Simeon, venind în templu (L-a luat în brațe) spunând: („Acum slobozește pe slujitorul Tău, Stăpâne, în pace”). 3. Anna (venind mai apoi, dădea mărturie despre Domnul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai mari de 300 m. În ziua de 9 august 1896 când zbura cu un nou model de planor biplan (cu aripi suprapuse paralele) s-a prăbușit de la 20 m înălțime fracturându-și coloana vertebrală. Ultimile sale cuvinte au fost: “jertfe trebuie aduse”[1], [9], [11]. Încercările lui O. Lilienthal au fost reluate în Anglia de inginerul Percy Sinclair Pihcher cu planoare de concepție proprie, tip „Hawak”, căruia i-a montat roți în 1897 și a zburat timp de 3 ani
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu „ Apollo 11”, având protagoniști pe Neil (Ilie) Armstrong și Edwin Aldrin, omul a reușit să se smulgă din mediul său terestru și să zboare, folosind o extraordinară investiție de inteligență și realizări tehnologice deosebite, soldate cu numeroase eșecuri și jertfe omenești. Între anii 1969-1972, au ajuns pe Lună 12 oameni cu navele „Apollo 11, 12, 14, 15, 16, 17”, cei 12 magnifici care au ajuns pe Lună autorul articolului i-a numit ”Apostolii Lunii”. Astronautul James Erwin, pilotul modului lunar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
orientale însă se distinge de acestea în mod radical prin aceea că este un cod religios prin excelență. Cât privește formele exterioare ale cultului israelit el este oarecum asemănător cu cel al cultelor altor popoare caracterizându-se prin altare de jertfă, personal cultic asemănător, aceleași sacrificii de animale, dar specific pentru evrei este religia monoteista precum și sensul pe care l-au primit formele de cult. Astfel în general cultul iudaic este expresia adorării unui Dumnezeu sfânt, care spre deosebire de celelalte culte păgâne
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
v-a marca și mai departe nuntă creștină. Astfel primele mărturii istorice spun doar că nuntă trebuie făcută în Domnul (I Corinteni 7, 39), în rest formă exterioară a nunții era, probabil, ca în tot imperiul român cu exceptia aducerii de jertfe idolilor, aceasta fiind înlocuită, încă de la început cu împărtășirea euharistica a mirilor. Astfel chiar dacă s-a spus uneori că folosirea de cununii în timpul ritualului căsătoriei este în principal o supravețuire a unui riț păgân și o simplă expresie a bucuriei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]