6,769 matches
-
în care murise unchiul lui. De pe coridor se auzea o muzică de orgă molcomă, neliniștitoare. Au coborât din nou la parter și au fost prezentați celorlalți membri ai familiei Kenneth: verii lui Guy, Jane și Malcolm, unchiul lui Edward și mătușa nebună Emily, pentru care timpul părea să se fi oprit în loc după primul război mondial. Cu o clipă înainte ca avocatul să înceapă că citească testamentul, a mai apărut o femeie; o tânără blondă și frumoasă, interpretată de Shirley Eaton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea la fel de groaznică: bunicul și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început să-l acuze pe unchiul Lawrence că și-a ucis fratele! L-a atacat fizic în hol când cobora la masă: a încercat să-l pocnească în cap cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se scrie istoria familiei lor! — Întâmplător, sunt chiar familii celebre. Ai auzit de familia Winshaw, nu-i așa? — Cea din care face parte Henry Winshaw, dementul ăla care apare tot timpul la televizor? Începu să râdă. — Exact. Ei bine, mătușa lui Henry - cred că îi e mătușă - vrea să se scrie o carte despre ei toți. Numai că vrea, înțelegi, un scriitor ca lumea. Nu orice scribălău. Doamne, dar trebuie să fii de o lăcomie proverbială ca să accepți așa ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sunt chiar familii celebre. Ai auzit de familia Winshaw, nu-i așa? — Cea din care face parte Henry Winshaw, dementul ăla care apare tot timpul la televizor? Începu să râdă. — Exact. Ei bine, mătușa lui Henry - cred că îi e mătușă - vrea să se scrie o carte despre ei toți. Numai că vrea, înțelegi, un scriitor ca lumea. Nu orice scribălău. Doamne, dar trebuie să fii de o lăcomie proverbială ca să accepți așa ceva, nu crezi? — Probabil. Dar să știi că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la o masă din colț. Unul din ele îi aparținea lui Dennis Price, cunoscut încă pentru rolul principal din Kind Heads and Coronets după 12 ani, celălalt era chipul stafidit și excentric al Esmei Caston, care-i amintea irezistibil de mătușa lui Tabitha, încă închisă într-un ospiciu de mare securitate undeva la marginea mlaștinilor din Yorkshire; și al treile îi aparținea în mod inconfundabil lui Sid James, una dintre vedetele filmului care se turna în prezent - o adaptare comică liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Vremea nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de serviciu. Imnul cântat a fost insuportabil de inconsistent și încercarea de a se întâlni după aceea la o cârciumă a fost greșit calculată. Michael stătuse doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Într-un fotoliu lângă foc ședea o femeie micuță, cu spatele încovoiat, înfășurată într-un șal și privind cu ochi atenți de pasăre andrelele pe care le mânuia cu degete îndemânatece. Aceasta era, bănui Michael, Tabitha Winshaw: asemănarea ei cu mătușa Emily, fata bătrână nebună interpretată de Esma Cannon în filmul Ce hăcuială, era inconfoundabilă. În fața ei, pe o canapea, privind flegmatic în gol cu un pahar de whisky în mână, era Thomas Winshaw, bancherul comercial, în timp ce la o masă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pasaj din acea încăpere. Duce la unul din dormitoarele de sus. — Despre ce vorbești, omule? se răsti la el Thomas. — E adevărat. Întreab-o pe Tabitha: ea știe. Știe pentru că l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce tâmpenie! Se întoarse spre mătușa lui, care ascultase această conversație aparent amuzată. Ai auzit, mătușă Tabitha? — Da, am auzit tot. — Și ce părere ai? — Cred că a fost colonelul Mustard în bucătărie cu sfeșnicul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! spuse Hilary. Pierdem timp prețios. Dorothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sus. — Despre ce vorbești, omule? se răsti la el Thomas. — E adevărat. Întreab-o pe Tabitha: ea știe. Știe pentru că l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce tâmpenie! Se întoarse spre mătușa lui, care ascultase această conversație aparent amuzată. Ai auzit, mătușă Tabitha? — Da, am auzit tot. — Și ce părere ai? — Cred că a fost colonelul Mustard în bucătărie cu sfeșnicul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! spuse Hilary. Pierdem timp prețios. Dorothy n-a coborât de peste o jumătate de oră: trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dorothy, nu? se aventură Hilary. — Singura persoană pe care am văzut-o, spuse bătrâna, a fost tatăl tău. A trecut pe aici acum câteva minute. Am sporovăit și noi un pic. Phoebe și Hilary schimbară priviri îngrijorate. Hilary îngenunchie lângă mătușa ei și începu să vorbească foarte rar și deslușit. — Mătușică, Mortimer nu mai e printre noi. A murit, alaltăieri. De aceea suntem aici, îți amintești? Am venit să auzim citirea testamentului lui. Tabitha se încruntă. — Ba nu, cred că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
filmul meu, înțelegeți. Fie că vă dați seama sau nu, asta sunteți. — Exact ca Alice și visul Regelui Roșu, ciripi Tabitha. — Exact. — Michael, ți-aș sugera, spuse Hilary pe un ton dulce care se acri rapid, să te retragi cu mătușa Tabitha într-un colț liniștit la o întrunire personală a asociației Țicniții Anonimi, în timp ce noi ceilalți ne stoarcem mințile cu banala problemă de a afla cum vom trece restul nopții fără să fim sfârtecați. I-auziți, auziți, spuse domnul Sloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă așteptam. Aceiași ochi. Exact aceiași ochi. — Hai odată, spuse domnul Sloane, trăgându-l pe Michael de mânecă. Adăugă în șoaptă. E dusă, săraca. N-o băga în seamă. Să n-o zăpăcim și mai mult. Hilary rămase singură cu mătușa ei. Rămase un timp în picioare în fața focului, mușcându-și unghiile și străduindu-se să înțeleagă ultima sugestie derutantă a lui Michael. — Mătușică, spuse ea, după un minut sau două. Ești foarte sigură că ai vorbit cu tata aici? — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pocum”, adică Paraschița, că așa îi spuneam noi, că folosea foarte des această expresie. Aveam armata făcută și mai mergeam când aveam timp pe la Butnaru cel șugubăț. Și o mai întrebam din când în când pe Pocum: Ce mai faci, mătușă? Răspunsul venea imediat: Pocum, bre, nu rău. Eu nu calculam că răspunsul cel bun trebuia să fie un răspuns de consolare, de mângâiere, de compătimire, îi răspundeam: Las că-i bun mătușă sau las că-i bine ... După ce plecam îi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
când în când pe Pocum: Ce mai faci, mătușă? Răspunsul venea imediat: Pocum, bre, nu rău. Eu nu calculam că răspunsul cel bun trebuia să fie un răspuns de consolare, de mângâiere, de compătimire, îi răspundeam: Las că-i bun mătușă sau las că-i bine ... După ce plecam îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sau las că-i bine ... După ce plecam îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine mătușă, deci îi pare bine că-s bolnavă. E drept că mama îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine mătușă, deci îi pare bine că-s bolnavă. E drept că mama îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure de suferința matale. E drept că primeam observațiile de rigoare și povața să mă corectez cu altă ocazie și să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
l-au băgat amândouă. Lucache B....ă Rămas orfan de tată la fragedă vârstă de doar nouă ani, a crescut numai cu mamă și sub protecția unchilor după tată, mai precis a lui Petrache și a lui Sava, ajutat de mătușa lui Maria, zis Cociocoaia. Astfel, Lucache a cunoscut greul de mic copil, fiind obligat să muncească. Ajuns de acum și el flăcău, semăna la statură leit cu tatăl lui, adică cu Dumitru B....ă, bărbat înalt la peste doi metri
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ai săi. Agripina A fost fiica unei văduve. Zamfira, mama Agripinei, pentru a scăpa de o piatră din casă, că o mai avea și pe Cociocoaia, de numai 14 ani, iar Agripina avea 16 ani, s-a sfătuit cu o mătușă a lui Dumitru B....ă, nevasta lui Costache Leuștean să o mărite cu Dumitru și au pregătit următorul scenariu: Zamfira a trimis-o pe Agripina cu niște ouă de schimbat la Leușteanca, ca să le pună cloșcă și să scoată pui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dimineață, o altă babă a brâncit-o pe niște scări pe la spate și Cociocoaia a căzut cu tâmpla de o muchie a scărilor și și-a dat duhul pe acele scări. Imediat a fost chemat Arghiruță, care și-a luat mătușa. Baba, cât a trăit la azil, a fost mustrată de conștiință că i-a făcut de urât lui Nuță, că i-a legat cununia, că i-a făcut să nu aibă spor niciodată. Dar Niță nu s-a dus la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de vreo 18 ani. Făcându-se mare, Dumitru s-a însurat cu Tița lui Mandache, s-a însurat nelegitim, că Tița fusese măritată cu Ghiță al lui Corciu și o lăsase. Și cum Tița avea o casă moștenire de la niște mătuși de ale ei, s-a mutat la ea. Nu a trecut mult timp și Tița l-a născut pe Mitică. Și, cum a început exodul de la sat la oraș, au plecat și Dumitru cu Tița lui la muncă la Iași
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
te iubește de parcă ai fi feciorul ei?! Cum să nu le spunem, tată? Numai să se întoarcă din țarină. Da, da. Mama Maranda s-o dus s-o ajute la tăiat niște păpușoi, că ea sărmana îi bătrână și neputincioasă. Mătușii Dochița am să-i spun mâine seară. Am să trec pe la ea, să mi iau rămas bun, că de poimâine începe școala și trebuie să plec la liceu. Vacanța asta a trecut așa repede! Ca tot ce-i bun. Se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
capului și rămînÎnd În picioare, ea Își coborî din nou privirea În podea ca Înainte După puțin am plecat, condus pînă la poartă de doamna care mă Întîmpinase. În curte, luîndu-mă de braț, cu dezinvoltura femeilor care Îți pot fi mătuși, Îmi vorbi: - Domnule judecător, v-am spus la telefon, dimineață, că Înmormîntarea e mîine, dar că mai am ceva să vă spun, Însă nu la telefon... - Așteptam de la dumneavoastră, cum v-am rugat, fotografia fiicei. - Tocmai despre asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de altădată, poate imaginația mea, dar nu cred. Am vrut s-o opresc, să-i vorbesc, s-o Întreb ce caută Încă În România chiar În orașul acesta și exact pe strada asta unde-i fusese locuința odinioară, În casa mătușii mele dinspre tată (murise mai tîrziu, pe vremea cînd eram student În București, pe la mijlocul studenției mele), dar n-am oprit-o, mi-a fost teamă. Se Întîmplă uneori lucruri ciudate și eu n-am oprit-o s-o Întreb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Eu m-am măritat cu un ofițer francez de aviație care a pierit Într-un accident deasupra Mediteranei, Îmi cresc fiica, locuiesc la Paris. Mi-aduc aminte de multe ori de tine și de țara ta atît de ospitalieră, de mătușa ta, mă Întreb dacă mai trăiește, și despre tine, m-a, Întrebat, ce ai ajuns? unde ești? Ne-am Întîlnit abia acum și-mi spui că ești judecător; orice m-așteptam să fii, numai judecător, nu, rîdeai, glumeai, mîncam plăcintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Întreb dacă mai trăiește, și despre tine, m-a, Întrebat, ce ai ajuns? unde ești? Ne-am Întîlnit abia acum și-mi spui că ești judecător; orice m-așteptam să fii, numai judecător, nu, rîdeai, glumeai, mîncam plăcintele făcute de mătușa ta, le mîncai cu zgomot, cu bucurie de copil, amănunte ce n-ar fi anunțat un viitor magistrat, dar eu niciodată n-am fost un bun psiholog. Am reflectat mult pentru că am pierdut mult, și cel mai important este țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]