7,031 matches
-
LiAlSiO) a fost descoperit în anul 1800 de către chimistul brazilian José Bonifácio de Andrada e Silva într-o mină de pe insulă Utö, Suedia. Cu toate acestea, abia în 1817 Johan August Arfwedson va descoperi prezența unui nou element în timp ce analiza minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
dinastiei Qin, pentru a acoperi vârfurile armelor. ul în combinație cu alte elemente are un colorit variat, fiind folosit și ca pigment în vopsele sau lacuri. Cromul a fost descoperit în anul 1797 de către chimistul francez Louis Nicolas Vauquelin, în minereul crocoit (cromat de plumb), mineral folosit ca pigment. Descoperirea cromului a fost primită cu mare interes, deoarece acesta este foarte rezistent la coroziune și este foarte dur. O altă descoperire majoră a fost faptul că adăugarea de crom în timpul fabricării
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
se disting două etape mai importante și anume: fabricarea oxidului de crom și obținerea cromului metalic. Face parte din categoria metalelor puțin reactive, în stare compactă prezintă o rezistență deosebită față de oxigen și agenții atmosferici chiar și la temperaturi ridicate. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul, metalul se obține printr-o reacție de reducere (redox) din cromit cu ajutorul aluminiului sau siliciului: Din cantitatea exploatată pe glob de cca. 15 milioane tone de cromit (anul 2000), 50% din producție
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
fost descoperite picturi vechi de 17000 de ani realizate cu pigmenți pe bază de bioxid de mangan. Egiptenii și romanii foloseau compuși ai manganului la fabricarea sticlei, fie pentru a o colora, fie pentru a o decolora. De asemenea, în minereurile de fier folosite de spartani se găsea și mangan, iar unii cercetători susțin că duritatea excepțională a oțelurilor spartane se datorează realizării accidentale a unui aliaj fier-mangan. În secolul 17, chimistul german Johann Glauber a obținut pentru prima oară permanganat
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
magnetit. Magnes-ul feminin, magnesia, nu atrăgea fierul, fiind folosit pentru decolorarea sticlei și este ceea ce se numește azi piroluzit, bioxid de mangan. În secolul al 16-lea se făcea o distincție între magnesia negra (piroluzitul) și magnesia alba, un alt minereu din zona Magnesiei (de fapt oxid de magneziu). Italianul Michele Mercati a transformat denumirea de magnesia negra în "manganesa" iar metalul izolat ulterior din ea a primit denumirea de mangan. Numele de magnesia a fost apoi folosit doar pentru magnesia
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
bază de litiu. Manganul nu se găsește în stare pură în natură. Totuși, sub formă de diverse combinații, el apare în sol în proporție de până la 900 ppm și astfel este, după fier, al doilea metal greu ca răspândire. Principalul minereu de mangan este piroluzitul (MnO). Alte minereuri importante sunt psilomelanul ((Ba,HO)MnO), hausmannitul (MnO), rodocrozitul (MnCO), rodonitul (MnSiO), braunitul (MnO), manganitul (MnO·HO) și manganozitul (MnO). Peste 80% din zăcămintele manganoase cunoscute se găsesc în Africa de Sud (Hotazel) și Ucraina
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
în stare pură în natură. Totuși, sub formă de diverse combinații, el apare în sol în proporție de până la 900 ppm și astfel este, după fier, al doilea metal greu ca răspândire. Principalul minereu de mangan este piroluzitul (MnO). Alte minereuri importante sunt psilomelanul ((Ba,HO)MnO), hausmannitul (MnO), rodocrozitul (MnCO), rodonitul (MnSiO), braunitul (MnO), manganitul (MnO·HO) și manganozitul (MnO). Peste 80% din zăcămintele manganoase cunoscute se găsesc în Africa de Sud (Hotazel) și Ucraina. Alte depozite importante de mangan se află
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
mangan) pe fundul oceanelor. Acești noduli conțin mangan în proporție de 1,5 până la 50%, precum și fier, nichel, cobalt, cupru etc. Încercările de a găsi metode eficiente de a colecta nodulii de mangan au fost însă abandonate în anii 1970. Minereurile de mangan nu pot fi reduse cu carbon la elementul pur, datorită formării de carburi stabile. Manganul metalic se obține în special prin electroliză din soluții de sulfat de mangan (II), MnSO. O altă posibilitate, rar aplicată, este reducerea prin
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
sa, sub formă de aliaje (bronzuri); în manuscrisele chinezești este menționat „cuprul alb” (aliaj al nichelului cu cuprul), cunoscut și sub numele de "batung", folosit pe aceste meleaguri în jurul anilor 1700 - 1400 î.Hr. În Germania medievală a fost găsit un minereu roșu în munții Erzgebirge (Munții Metaliferi), care semăna cu minereul de cupru. Dar atunci când minerii n-au reușit să extragă cupru din el, au dat vina pe un spirit răutăcios al mitologiei germane, "Nickel" (similar cu Old Nick) (chinuitor de
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
menționat „cuprul alb” (aliaj al nichelului cu cuprul), cunoscut și sub numele de "batung", folosit pe aceste meleaguri în jurul anilor 1700 - 1400 î.Hr. În Germania medievală a fost găsit un minereu roșu în munții Erzgebirge (Munții Metaliferi), care semăna cu minereul de cupru. Dar atunci când minerii n-au reușit să extragă cupru din el, au dat vina pe un spirit răutăcios al mitologiei germane, "Nickel" (similar cu Old Nick) (chinuitor de cupru). Ei au numit minereul "Kupfernickel", nichel de cupru, din
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
Munții Metaliferi), care semăna cu minereul de cupru. Dar atunci când minerii n-au reușit să extragă cupru din el, au dat vina pe un spirit răutăcios al mitologiei germane, "Nickel" (similar cu Old Nick) (chinuitor de cupru). Ei au numit minereul "Kupfernickel", nichel de cupru, din germană de la "Nickel" și "Kupfer" = cupru. Azi minereul este cunoscut ca nichelină sau nicolit (combinație a nichelului cu arsen). În 1751 baronul Axel Fredrik Cronstedt a încercat să extragă cupru din minereul "Kupfernickel", dar a
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
reușit să extragă cupru din el, au dat vina pe un spirit răutăcios al mitologiei germane, "Nickel" (similar cu Old Nick) (chinuitor de cupru). Ei au numit minereul "Kupfernickel", nichel de cupru, din germană de la "Nickel" și "Kupfer" = cupru. Azi minereul este cunoscut ca nichelină sau nicolit (combinație a nichelului cu arsen). În 1751 baronul Axel Fredrik Cronstedt a încercat să extragă cupru din minereul "Kupfernickel", dar a obținut în schimb un metal alb, pe care l-a denumit după numele
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
Ei au numit minereul "Kupfernickel", nichel de cupru, din germană de la "Nickel" și "Kupfer" = cupru. Azi minereul este cunoscut ca nichelină sau nicolit (combinație a nichelului cu arsen). În 1751 baronul Axel Fredrik Cronstedt a încercat să extragă cupru din minereul "Kupfernickel", dar a obținut în schimb un metal alb, pe care l-a denumit după numele spiritului minereului, "Nickel" (nichel). În germana modernă "Kupfernickel" este un aliaj de cupru - nichel. După descoperirea sa, singura sursă de nichel era minereul, dar
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
cunoscut ca nichelină sau nicolit (combinație a nichelului cu arsen). În 1751 baronul Axel Fredrik Cronstedt a încercat să extragă cupru din minereul "Kupfernickel", dar a obținut în schimb un metal alb, pe care l-a denumit după numele spiritului minereului, "Nickel" (nichel). În germana modernă "Kupfernickel" este un aliaj de cupru - nichel. După descoperirea sa, singura sursă de nichel era minereul, dar în 1824 s-a obținut nichel și din emailul numit albastru de cobalt. Primul producător de nichel, la
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
din minereul "Kupfernickel", dar a obținut în schimb un metal alb, pe care l-a denumit după numele spiritului minereului, "Nickel" (nichel). În germana modernă "Kupfernickel" este un aliaj de cupru - nichel. După descoperirea sa, singura sursă de nichel era minereul, dar în 1824 s-a obținut nichel și din emailul numit albastru de cobalt. Primul producător de nichel, la scară largă, a fost Norvegia. În 1889 nichelul a fost introdus în producția de oțel, iar cererea de nichel s-a
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
emailul numit albastru de cobalt. Primul producător de nichel, la scară largă, a fost Norvegia. În 1889 nichelul a fost introdus în producția de oțel, iar cererea de nichel s-a mărit. Pe parcursul anilor s-au descoperit mari zăcăminte de minereuri de nichel în Noua Caledonie (1865), bazinul Sudbury, Canada (1883), Norilsk - Talnakh, Rusia (1920) și Reef Merensky, Africa de Sud (1924). Aceasta a făcut ca nichelul să fie utilizat la scară largă. Nichelul este un metal alb-cenușiu sau alb-argintiu, cu o tentă ușor
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
impurități din procesul de topire, precum carbonul. O anumită proporție de carbon (între 0,2% și 2,1%) produce oțelul, care poate fi de 1000 de ori mai rezistent decât fierul pur. Fierul metalic brut este obținut în furnale, unde minereul este redus de către cocs la fonta. O prelucrare ulterioară cu oxigen reduce conținutul de carbon pentru a se obține oțel. Oțelurile și aliajele din fier cu conținut scăzut de carbon, în combinație cu alte metale, sunt de departe cele mai
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
metale în industrie, datorită numărului mare de proprietăți dezirabile. Compușii chimici ai fierului, care includ compuși feroși și ferici, au multe utilizări. Oxidul de fier amestecat cu pudră de aluminiu poate fi aprins pentru a crea termitul, folosit în prelucrarea minereurilor. Formează compuși binari cu halogenii și calcogenii. Printre compușii organometalici, ferocenul a fost primul compus-sandwich descoperit. Fierul joacă un rol important în biologie, formând substanțe compuse cu oxigen molecular în hemoglobina și mioglobina; acești doi compuși sunt proteine comune ce
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
cunoscut și utilizat de oameni provenea din meteoriți. În Egipt și Mesopotamia s-au descoperit vărfuri de suliță și obiecte decorative cu această origine, datând din jurul anului 4000 î.Hr. 2000 de ani mai târziu a apărut și fierul prelucrat din minereu (la început cel numit "fier de mlaștină" - în engleză "bog iron" sau limonit), folosit însă doar pentru obiecte de cult și considerat mai valoros decât aurul. Între 1600 î.Hr. și 1200 î.Hr. a început obținerea fierului în topitorii primitive, în
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
că planeta Marte își datorează culoarea roșiatică unui sol bogat în oxid de fier. Datorită reactivității sale mari, în natură fierul se găsește în stare pură doar în cazuri foarte rare, de obicei în meteoriții feroși. Cele mai des utilizate minereuri de fier sunt hematitul, magnetitul, ilmenitul (FeTiO), sideritul (FeCO), limonitul (amestec de goethit - α-FeO(OH) - și lepidocrocit - γ-FeO(OH)) și pirita (FeS). Cele mai mari zăcăminte de minereu de fier sunt asociate cu așa-numitele "formațiuni feroase în benzi" (în
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
cazuri foarte rare, de obicei în meteoriții feroși. Cele mai des utilizate minereuri de fier sunt hematitul, magnetitul, ilmenitul (FeTiO), sideritul (FeCO), limonitul (amestec de goethit - α-FeO(OH) - și lepidocrocit - γ-FeO(OH)) și pirita (FeS). Cele mai mari zăcăminte de minereu de fier sunt asociate cu așa-numitele "formațiuni feroase în benzi" (în engleză: "Banded Iron Formations"). Minereurile de fier se exploatează atât în exploatări de suprafață, cât și în mine. Cele mai importante exploatări de suprafață se găsesc în America de Sud
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
magnetitul, ilmenitul (FeTiO), sideritul (FeCO), limonitul (amestec de goethit - α-FeO(OH) - și lepidocrocit - γ-FeO(OH)) și pirita (FeS). Cele mai mari zăcăminte de minereu de fier sunt asociate cu așa-numitele "formațiuni feroase în benzi" (în engleză: "Banded Iron Formations"). Minereurile de fier se exploatează atât în exploatări de suprafață, cât și în mine. Cele mai importante exploatări de suprafață se găsesc în America de Sud (în special în Bolivia și Brazilia), în vestul Australiei, în China, în Ucraina și Canada. În ultimii
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
în mine. Cele mai importante exploatări de suprafață se găsesc în America de Sud (în special în Bolivia și Brazilia), în vestul Australiei, în China, în Ucraina și Canada. În ultimii ani, aceste țări au înlocuit treptat țările cu tradiție în extragerea minereului de fier din mine, cum ar fi Franța, Suedia sau Germania. Cel mai important zăcământ de fier se află la El Mutùn în Bolivia, unde se estimează că există cca. 40 miliarde tone de minereu cu un conținut de fier
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
țările cu tradiție în extragerea minereului de fier din mine, cum ar fi Franța, Suedia sau Germania. Cel mai important zăcământ de fier se află la El Mutùn în Bolivia, unde se estimează că există cca. 40 miliarde tone de minereu cu un conținut de fier de peste 50 %. După extragere, minereul se mărunțește și se macină, după care granulele de minereu se sortează după mărime și se sinterizează. Aceasta înseamnă că, sub influența unei călduri foarte mari și cu adaosuri de
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
cum ar fi Franța, Suedia sau Germania. Cel mai important zăcământ de fier se află la El Mutùn în Bolivia, unde se estimează că există cca. 40 miliarde tone de minereu cu un conținut de fier de peste 50 %. După extragere, minereul se mărunțește și se macină, după care granulele de minereu se sortează după mărime și se sinterizează. Aceasta înseamnă că, sub influența unei călduri foarte mari și cu adaosuri de materiale calcaroase, granulele mici se unesc în bulgări mai mari
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]