6,725 matches
-
constă în aceea că propune, printr-o metamorfoză a trimiterilor, un decalaj în raport cu lumea cunoscută, realizat prin diverse mijloace narative și strategii romanești, pe care totuși nu el le-a inventat. Scopurile vizate sunt mai multe. Ele merg de la simpla mirare la siderare, trecând printr-o eventuală repunere sub semnul întrebării a evidențelor, și deci realizând o posibilă critică a reprezentărilor instaurate, fără a pierde nimic din potențiala admirație. 1. Universurile SF-ului Narațiunile SF sunt de diferite tipuri, în funcție de temele
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
acela carele el au arătat. Acela au răspuns că cu adevărat sunt eu, atuncea hatmanul, zicându-mi ca să mă odihnesc în pace, îndată cu toată suita au eșit afară din casă și iarăși am rămas amândoi cu Șăndrea, carele, pe lângă mirarea ce avea pentru venirea hatmanului, îmi făcea uprecuri (mustrări) că nu am urmat pildei lui de a mă scula în picioare ca să dau cuviincioasa cinste unui asemenea însemnat om precum hatmanul. După aceea, nemaiputând adormi, făceam feluri de închipuiri de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mulți se găsesc întrebuințați în particularnice slujbe, precum unul Dumitru Blaga, rândaș în ograda Dumitale, unul Grigore Cărnici la un boer Scarlat, unul Iordache Hârganul pristav la facerea unui iaz a Domnului Spătar Iancu Greceanu, aceasta apoi descoperire adunând departamentul, mirare când el nădăjduia ca singur Dumneata vei îngrădi pe alți subalterni de la asemenea călcări de așezământ iar nu singur a da pildă cu întrebuințarea slujitorilor ocârmuirii în particularnice slujbe și încă rândaș prin ogrăzi. Se scrie ca îndată să pui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
arhiepiscopul Netzhammmer nota în jurnalul său în data de 6 noiembrie 1914 următoarele: "Zilele acestea a ajuns să fie expediat ultimul număr din cel de-al treilea an de apariție al revistei noastre românești, Revista Catolică. În fond, este de mirare că, cu colaboratorii noștri puțini și foarte ocupați în altă parte, scoatem în fiecare an un volum de 540 pagini. Acest lucru este posibil numai pentru că canonicul Auner, parohul unit Bălan, politicianul Teodorian Carada, scriitorul Karalevskij de la Roma si alții
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
XXVIII 18-20) cu ocazia sărbătorii Prea Sfintei Treimi. Versetul "O adâncire a bogăției, a înțelepciunii și a cunoașterii lui Dumnezeu: cât de nepătrunse sunt judecățile tale și cât de necercetate sunt căile tale" a fost interpretat în felul următor: "Cauza mirării Sfântului Paul în această lectură este nepătrunsa înțelepciune și dragoste a lui Dumnezeu, căci El a lăsat pe evrei și pe păgâni să cadă în necredință, pentru ca tot El apoi, să se miluiască de toți și pe toți să-i
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mai puține. Iezuitul spaniol Balthasar Gracian cunoaște și dezvoltă întrebuințarea ce se poate da surprizei pentru a mira și a dobândi dominarea unei situații. Surpriza asigură dominarea celui care se lasă surprins și această superioritate care face să se nască mirarea și admirația este un resort al oricărei strategii sociale. A-l surprinde pe celălalt și a nu te lăsa tu însuți surprins este una din bazele artei curtezanului. Există o parte de înșelătorie în acest atac neașteptat al surprizei care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și se zbat este poate o creștere progresivă a unei singure acțiuni în aceleași organe, creștere care are o infinitate de termeni dintre care nu prezentăm decât câțiva prin expresiile vocii; acești termeni sunt în cazul de față: surpriza, admirația, mirarea, alarma, spaima, groaza etc.233 Plăcere, așteptare dejucată, amăgire, secret, emoții ale corpului 234, iată ce ne îngăduie să deschidem povestirea lui Vivant Denon care ne va folosi de exemplu Fără continuare, în versiunea ei din 1812 mai interesantă decât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care trezirea distruge visul", ca într-o operă cu surprize. Ceea ce reține atenția la surpriză este modul în care ea scurtcircuitează timpul îl suspendă și îl surprinde. Ea este prinderea clipei, care derutează, alarmează, uluiește și distonează. Nu e de mirare atunci să amintim aici că "surpriză" este și un termen de ceasornicărie. În ceasornicărie "surpriza" este o placă "potrivită pe spirala sferturilor, se învârte odată cu ea cu ajutorul cepului care intră în scobitura "surprizei". Traseul pe care steaua o conduce împiedică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pete. El este "căpriorul pătat", marcat cu un semn precum Cain și părinții săi descriu soției acestuia "niște semne anume pe care Iulian le avea pe trup" pentru a dovedi că el este cu adevărat fiul lor414. "Nu e de mirare atunci că scrisul imprimat în carne își găsește apoteoza sau chiar epifania în figura dramatică a leprosului" scrie Shoshana Felman care adaugă cu o rară perspicacitate: "Pentru prima dată Iulian se iartă și se acceptă: el se iartă pentru pielea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
inspecție a fiecărui colțișor al casei, în detrimentul locuitorului ei, dar foarte curând cititorul înțelege că este vorba mai mult decât de curiozitate sau, mai degrabă, că ceea ce animă această curiozitate este o dorință de nemărturisit. "Nu era desigur deloc de mirare faptul că această casă exersa asupra mea într-un fel sau altul, o asemenea atracție; dar spun că această atracție mi se părea în acea clipă să se cristalizeze într-o chemare anume; de unde, prin cine, prin ce, asta era
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
om de lume plictisit, care se supune unei circumstamțe". În ciuda unei sincerități de care naratorul nu se îndoiește, totul în atitudinea gazdei este dublu, ambiguu. Gazda rămâne mută, paloarea sa cadaverică, o anumită incoerență sau inconstanță în manierele sale stârnesc mirarea. "Acțiunea sa era când vioaie, când indolentă". Comportamentul lui Roderick urmărește să-l ia pe oaspetele său ca martor al unei greșeli de care încearcă să se disculpe, al unei drame despre care el nu dă nici o explicație. Pictură, muzică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
patul cu baldachin, mâncat de molii, prăfuit, capetele de căpriori, vechiul corn de vânătoare, pușca ruginită pe culoar, toate acestea atestă mai mult decât dezordinea, atestă o rătăcire. În acest loc aspru și mucegăit "simțeai [în fiecare obiect] o anumită mirare, era să spun o rătăcire". Acest termen de rătăcire revine de altfel adesea pentru a desemna o anume nebunie care domnește la fel de bine în obiecte ca și în ființele vii. Pentru soldat, se pune mai întâi problema să doteze locuința
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
faptul că soarta îl transplantase aici pentru totdeauna". Trăind în vag, în indistinct ca într-o vaporoasă sferă de vise și simțind și mai ascuțită durerea abandonului, a propriei sale izolări, el acceptă căsătoria ("cum vrei" răspunse Cleen...) spre marea mirare a unchiului care exclamă: Niște nebuni, curat nebuni! Cum au putut să se înțeleagă când nici unul nu știe o boabă din limba celuilalt?" Norvegianul nu poate să se adapteze la obiceiurile siciliene și se simte "umilit de toate aceste constrângeri
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de însuși Rakosi, prin procesul lui Rajk, ce a provocat o ascuțire a conflictului, trecerea lui într-o nouă etapă, când Moscova proclama Iugoslavia țară condusă nu doar de revizioniști, dar și de „spioni și ucigași”). Nu e deci de mirare că Tito și anturajul său, apropiindu-se de URSS, în același timp continua să se distanțeze accentuat de conducerea maghiară. Este adevărat că, la începutul anului 1955, la adresa lui Imre Nagy au fost făcute unele gesturi prietenești, netrecute cu vederea de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de țara care, după 1948, s-a aflat mulți ani în postură de „renegat”. în timpul convorbirilor, printre problemele ridicate a fost și cea ungară. Ținând cont de rolul regimului lui Rakosi în campania antiiugoslavă din anii precedenți nu e de mirare că, în iunie 1956, Tito i-a dat de înțeles lui Hrușciov: atâta timp cât la cârma Ungariei se află Rakosi, normalizarea relațiilor ungaro-iugoslave, dorită de Moscova, e încă sub semnul întrebării. Nedorind din principiu să se întâlnească cu Rakosi, Tito a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mele de căpetenie a fost aceea de a-i ruga să se întoarcă în țară”. Deci, o dată ajuns printre românii americani, el și-a reexaminat propriile intenții, acceptând însă numai arareori sentimentele și argumentele celor în cauză. Așa se explică mirarea și chiar surprinderea lui, cu atât mai mult cu cât, pentru el, acei americani continuau să rămână români. Auzind că se simțeau bine „acolo”, deci se acomodaseră, devenind cu adevărat americani, ilustrul studios nu putea accepta că pentru ei cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exagerări sau afirmații discutabile: „noi, cei mai în vârstă, care am apucat acele vremuri de teroare, știm câți preoți au plătit convingerile lor ferme cu viața sau cu ani grei de temniță. Cifra oficială se ridică la peste zece mii. De mirare este însă faptul că nicăieri nu se menționează acest lucru. Se vorbește pretutindeni despre martirii din sânul tuturor celorlalte confesiuni, categorii sociale etc.” (p. 222). După cunoștința noastră, conducerea BOR nu a lansat „cifra oficială” de 10.000 de clerici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cunoștința noastră, conducerea BOR nu a lansat „cifra oficială” de 10.000 de clerici arestați (s-ar putea ca întregul cler ortodox de la momentul 1948 să numere 10.000 de membri! Din această cauză nu mai e loc de nici o mirare). în anul 1998, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a editat volumul Biserica întemnițată. România. 1944-1989 (autori: Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stănescu) care identifica 1.725 de preoți ortodocși arestați; autorii Dicționarului personalului ecleziastic încarcerat au apelat inclusiv la sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
data aceasta, dar pare a fi introdusă în așa fel încât, dacă ar fi scoasă cu foarfecele, romanul să reziste totuși în liniile lui mari” (p. 17). Față de alți scriitori precum Tudor Arghezi, Monica Lovinescu are o atitudine de continuă mirare însoțită de dezgust căci îi este greu să recunoască faptul că un talent așa de mare - pe care l-a respectat cu sfințenie în copilărie - se poate compromite într-o asemenea manieră încât să considere că „ocuparea țării de către ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu prea sunt atrași de exercițiul scrisului (p. 39), „clarificările critice din interiorul disciplinei istorice au întârziat” nepermis de mult (p. 38). Lipsește o reflecție teoretică sistematică (p. 40) care favorizează arhaismul conceptual și metodologic (p. 44). Nu este de mirare că istoria se află într-o „izolare cvasi-deplină față de celelalte discipline socio-umane” (p. 42), iar „istoricul nu este îndeobște obișnuit și pregătit să facă incursiuni în domeniul științelor socio-umane” (p. 53). Cât privește conținutul istoriei, el este cu precădere politic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la unitățile de pază și ordine se infiltrase germenul anarhiei”. Iar Chirilovici XE "Chirilovici" a scris În Încheiere: „Neputința de a domina situația... a dus la asasinat În masă”99. Raportul nu i-a amintit pe germani. Nu-i de mirare că acest raport a dispărut. Marele Cartier General s-a aflat În legătură directă cu autoritățile din Iași, iar Secția a II-a, care a condus pogromul, a știut de toate În fiecare moment, după cum a notat Chirilovici XE "Chirilovici
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
declarații și mărturii despre lichidarea de evrei În zona de operațiuni a regimentului l-a Înfuriat mult pe comandant, colonelul Mateieș XE "Mateieș" , și-a permis să se pronunțe În mod deschis Într-o corespondență internă, În documente militare: „De mirare că se mai revine Într’o chestiune din care ostașii acestui regiment de la Sculeni XE "Sculeni" au avut f. mult de Îndurat de pe urma tuturor jidanilor rămași În acest târg. De aceea șevreiiț au fost executați conform ordinelor superioare”17. A
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
lui Dragoș Pătrașcu poate fi denumită suprafață, obiect. Găsite undeva, unde nu te aștepți, pâlnia unui instrument muzical de suflat, o mașină de scris sau un căluț se pot "combina" într-o relație de amiciție ori de amorul artei, stârnind mirarea, curiozitatea, chiar dorința de a le găsi un loc acasă la tine. E preferabil să vezi mai întâi obiectele altădată orfane, adunate într-o familie/colecție în care se consumă o dragoste cu năbădăi, o imposibilă iubire. Am scris corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu suprafețe netede și "asprimi țepoase", ca să citez o formulă aparent pleonastică a aceluiași Dan Hăulică. Rândurile de până acum sunt urmarea ce mi s-a părut firească a întârzierii hedoniste printre lucrările lui Dragoș Pătrașcu. Rândurile ce urmează reproduc mirările, convingerile, tristețile, mulțumirile, căutările unui artist și pedagog de școală nouă. Atâtea câte au încăput în ora de confesiuni improvizate între șevalet, microfoane, camere de luat vederi și reflectoare discrete. A.V. De ce ați agățat balanța aici, deasupra măsuței pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și Louis Armstrong și toți cei care după cum își închipuia dezinhibatul romancier cubanez Alejo Carpentier preclasici, romantici sau jazzmeni, trăiesc în bună înțelegere, undeva, deasupra noastră, invidiindu-se frumos unii pe ceilalți, cel mai des admirându-se.4 E de mirare și de admirat, mai ales de admirat la spectacolele lui Gigi Căciuleanu, armonia "vocilor" culturii de aici și de oriunde, arta de a seduce spectatorul, pe care o stăpânește atât de bine acest Cassanova al mișcării efemere. "Armele" seducției sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]