8,023 matches
-
fete, făceau fente și loveau mingea prea tare. Fetele n-au rezistat și s-au retras. Au mers să culeagă flori de pădure. Au făcut câte un buchețel pentru mămicile lor. Nu știau ce flori sunt, dar erau frumoase și miroseau plăcut. Nu s-a afundat prea adânc în pădure. Se puteau rătăci. Oricum, le era frică. Băieții alergau de colo până colo, fără un scop precis și strigau tare. Au mai bătut mingea puțin și s-au așezat pe iarbă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ți-ai luat costumul de cioclu, am spus cu amărăciune. O tușă foarte potrivită! James nici măcar n-a încercat să zâmbească și atunci mi-am dat seama că-l pierdusem. Omul din fața mea arăta ca James, avea vocea lui James, mirosea a James, dar nu era James. Era ca într-un film SF din anii ’50 în care trupul iubitei eroului este locuit de un extraterestru - la exterior arată tot ca ea (pulover roz de angora, gentuță de mână, sutien cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a mutat, tot nu eram pregătită să văd spațiile pustii din dormitor și din bibliotecă și dulapul de haine gol. Era atât de îngrozitor. Încet, m-am așezat pe pat. Perna încă mirosea a James. Îmi era așa de dor de el. Nu-mi vine să cred, m-am smiorcăit la Judy. A plecat cu adevărat. Copila a început să plângă și ea, ca și cum ar fi simțit deșertul din casă. Și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai bun, iubitul meu, singurul meu punct de sprijin într-o lume complet nesigură. Într-un final am ajuns acasă. Unde totul arăta la fel. Și de ce să nu arate la fel? Viața, în ciuda tuturor așteptărilor, merge înainte. Și totul mirosea la fel. Era un sentiment așa de familiar și de liniștitor. Am cărat bagajele și portbebeul sus, în camera pe care toată viața o împărțisem cu sora mea, Margaret. Toată viața, adică până când mă mutasem la Londra. (Margaret, douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la ea acasă. În rândul tuturor, mai puțin în rândul băutoarelor de vodcă. Mamei i-a picat fisa a doua zi. A trimis după sticla de vodcă pe care a supus-o apoi la mai multe teste. (De pildă: Poftim, miroase! A ce-ți miroase? — A nimic, mamă. — Exact!) Rezultatele obținute în laboratorul criminalistic improvizat în bucătărie au demonstrat că în mod indubitabil cineva umblase la sticla de vodcă. Chiar de mai multe ori. A urmat o scenă lacrimogenă desfășurată între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rândul tuturor, mai puțin în rândul băutoarelor de vodcă. Mamei i-a picat fisa a doua zi. A trimis după sticla de vodcă pe care a supus-o apoi la mai multe teste. (De pildă: Poftim, miroase! A ce-ți miroase? — A nimic, mamă. — Exact!) Rezultatele obținute în laboratorul criminalistic improvizat în bucătărie au demonstrat că în mod indubitabil cineva umblase la sticla de vodcă. Chiar de mai multe ori. A urmat o scenă lacrimogenă desfășurată între mine și părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar Kate dormea, visând vise de copil mic, despre norișori roz și paturi călduțe și oameni pufoși care miros bine și multă mâncare și mult somn și mulți oameni care te iubesc. Și despre lipsa necesității de a sta la coadă la budă. Am luat sticla de vin și m-am dus jos, la bucătărie, unde am deschis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
câte erau și să urc Everestul. Făceam baie, din când în când, dar asta numai fiindcă mama se ocupa de tot. Era o combinație de persuasiune și constrângere. Mama umplea baia cu apă fierbinte și spumant parfumat, așa că, atunci când ieșeam, miroseam a kiwi și papaya. Îmi punea niște prosoape enorme și pufoase pe caloriferul încălzit, apoi îmi oferea, cu împrumut, loțiunea ei de corp cu parfum de lavandă (câh, nu, mulțumesc). Mama mă amenința că mă denunță autorităților ca mamă denaturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe mami. Înainte s-apuc să-mi cer scuze de la ea fiindcă arătasem atât de dezastruos în prima ei lună de viață, Kate a izbucnit în plâns. Era clar că habar n-avea cine eram. Nu arătam și nici nu miroseam ca persoana cu care era ea obișnuită. Am liniștit-o. I-am explicat că, de fapt, asta eram eu, cea adevărată, și că cealaltă femeie, cea care avusese grijă de ea în ultima lună de zile, era personificarea malefică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată de vâjâitul sângelui care-mi gonea prin trup, către cap, astfel încât să mă înroșesc într-un fel în care nu mă mai înroșisem de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase palmerzonul. Știi, ăla care se folosește la sosul presto. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Cina a fost cam ciudată, fiindcă toți eram impresionați de Adam. Helen avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gonea prin trup, către cap, astfel încât să mă înroșesc într-un fel în care nu mă mai înroșisem de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase palmerzonul. Știi, ăla care se folosește la sosul presto. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Cina a fost cam ciudată, fiindcă toți eram impresionați de Adam. Helen avusese întotdeauna hoarde de bărbați (deși mai precis ar fi fost să-i numesc băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
altceva decât să am parte de toată prăjitura și s-o și mănânc. În fond, ce altceva puteai să faci cu prăjitura? S-o pui în ramă? S-o folosești în loc de bere? S-o pui în bucătărie, în dulap, ca să miroasă frumos? Asta cred că e una dintre propozițiile cele mai cretine pe care le-am auzit vreodată. Cum o să ne separăm eu și James fondurile din contul bancar comun? Avea să fie o chestie similară cu operația de separare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ei, Frank, cam cu un an în urmă. Așa că, în ciuda iubitului ei adolescent, eram două femei singure care sorbeau vin într-un bar aglomerat din centrul orașului, într-o seară de joi, în martie. Mă întrebam dacă bărbații ne puteau mirosi disperarea. Mă întrebam dacă aveau ce disperare să miroasă. Oare îi acordam Laurei întreaga mea atenție? Sau poate că mă ocupam și cu scanarea mulțimii în căutare de bărbați atrăgători? Oare numărasem câți bărbați îmi aruncaseră priviri admirative de când intrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în ciuda iubitului ei adolescent, eram două femei singure care sorbeau vin într-un bar aglomerat din centrul orașului, într-o seară de joi, în martie. Mă întrebam dacă bărbații ne puteau mirosi disperarea. Mă întrebam dacă aveau ce disperare să miroasă. Oare îi acordam Laurei întreaga mea atenție? Sau poate că mă ocupam și cu scanarea mulțimii în căutare de bărbați atrăgători? Oare numărasem câți bărbați îmi aruncaseră priviri admirative de când intrasem în bar? Ei, ca să fiu sinceră, nici unul nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și cum îmi doream, cu invidie, să-mi cumpere și mie un pahar de Carlsberg. Unul singur. Adam s-a introdus către bar strecurându-se printre oameni. Eu aproape că-mi odihneam obrazul pe pieptul lui. Îi simțeam parfumul. Adam mirosea a săpun. Mirosea a proaspăt și a curat. Amuzată, mi-am spus că trebuie să mă țin în frâu. Începusem să mă comport în stilul Blanche Du Bois. Sau al bătrânei alcoolice din Sunset Boulevard. Nu mai știam cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doream, cu invidie, să-mi cumpere și mie un pahar de Carlsberg. Unul singur. Adam s-a introdus către bar strecurându-se printre oameni. Eu aproape că-mi odihneam obrazul pe pieptul lui. Îi simțeam parfumul. Adam mirosea a săpun. Mirosea a proaspăt și a curat. Amuzată, mi-am spus că trebuie să mă țin în frâu. Începusem să mă comport în stilul Blanche Du Bois. Sau al bătrânei alcoolice din Sunset Boulevard. Nu mai știam cum o chema. Sau asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a sărutat foarte ușor pe frunte. Eu am închis ochii, abandonându-mă clipei. Și-am încetat să mai respir fiindcă aproape că nu-mi venea să cred că mi se întâmpla așa ceva. Adam avea o gură caldă și fermă. Mirosea a săpun și a piele caldă și catifelată. Prin larma din cafenea am auzit pe cineva zicând: —Uite-i iar pe ăia doi. O voce a spus: —Care doi? Ei, ăia doi care se certau ieri în față la Switzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiecare dată când mă aflam la o distanță de minimum o sută de metri de o librărie. Eram înnebunită după cărți. Eram aproape la fel de înnebunită ca după haine. Și asta spune ceva. Îmi plăcea să le ating și să le miros. Pentru mine, o librărie era ca peștera lui Aladin. În spatele copertelor lucioase găsești lumi și vieți întregi. Tot ce trebuie să faci este să cauți. Întreaga lume și viață în care am ales să intru aparțineau unei femei pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât am crezut. Îmi doream ca fiica mea să arate divin. Voiam să fie cel mai frumos copil de pe planetă. Voiam ca James să tânjească după ea. S-o ia în brațe, s-o sărute, s-o hrănească, s-o miroasă. Voiam să-și dea seama la ce renunțase. Voiam să-l fac să-și dorească să fim din nou împreună toți trei. Se pare că toată casa s-a trezit la crăpatul zorilor. Anna și Helen știau că James sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tremura când am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a luat o veșnicie până când am reușit să bag cheia în broască. Mirosul evocator și familiar al holului de la intrare m-a lovit direct în stomac. Mirosea a acasă. M-am străduit din răsputeri să-l ignor - nu era momentul să devin sentimentală. Liftul m-a dus până la etajul doi. Împotriva propriei voințe, am parcurs culoarul până am ajuns în fața ușii mele. Când am auzit din apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă simt. Crezusem că uitasem cât de minunat era să fii cu el. Dar amintirile au năvălit peste mine cu forță. Capul îmi stătea îngropat în pieptul lui. Îi simțeam inima bătând prin materialul subțire al tricoului. Și-am mirosit același parfum subtil și minunat de săpun și aceeași aromă de piele caldă de bărbat. Voiam să rămân acolo toată viața: în siguranță, lipită de corpul lui frumos și ferm, înlănțuită cu tandrețe în brațele lui. M-am îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă literatura, geniile inexplicabile, toamna. Toamna mi se părea adecvată nemuririi. În ea cad frunzele moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a murături. Din pricina pătlăgelelor roșii imature, pe care le asociam cumva insucceselor erotice și trigonometrice, m-am gîndit din nou la sinucidere. Deși fata cu părul castaniu Încă nu mă părăsise. Nu la o sinucidere neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se rupe nimic, sînt nemuritori. Ceea ce-mi provoacă iar acea nostalgie hidrică incurabilă de la ora patru dimineața, Mar azul, fiindcă e duminică de cîteva zile, ca un blues, nostalgie după serile de altădată, separate atît de net de real, mirosind a mere, după toate (b)locurile pe care nu le-am văzut, după iluziile pe care le-am avut sau nu le-am avut, după cărțile pe care Încă nu le-am scris, cu atîtea ciorne-n cap, iar timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
comparat recent cu Marlon Brando În pofida ori poate tocmai din pricina permanentei lui stări de uimire, de nemuritor, de strabism, este incomparabil. Ca Andreea Marin și spre deosebire de Julia Roberts, comparată la fel de recent cu Audrey Hepburn. Îți vine să te călugărești, să miroși petunii, să privești cerul. Și Audrey are un Oscar, primit pentru Vacanță la Roma unde nu s-a luptat ca Crowe, dar s-a plimbat cu Gregory Peck pe scuter cu roată de rezervă. Această actriță de o eleganță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mucilaginos, poate fi zdrobit Într-un pumn. N-a fost numai o senzație, ieri, În metrou, ne-am mutat Într-adevăr În America de Sud. A secolului trecut. Așadar, chiar lîngă celebrul Ceas din Piața Universității din Bogotá, să zicem, patru justițiari mirosind a fitil, gaz, picioare nespălate și excremente cinstite, obținute prin muncă, au Înconjurat două femei, mamă și fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]