7,953 matches
-
creaturi, dar Chris n-a dat deloc dovadă de înțelepciune, deși ție ți-a dat o grămadă de sfaturi. E ușor să vorbești. Mai bine te uiți la cum se comportă oamenii, decât la ceea ce spun. Dar la casa de nebuni a fost foarte drăguț cu mine, m-am simțit eu obligată să protestez. Sunt sigură că așa a fost, a recunoscut Nola plină de înțelegere. Mai ales atunci când erai supărată? — Da, am răspuns eu întrebându-mă de unde știa. Sigur, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în hol la chemarea Nolei. —El e Harry, mi-a spus ea. Soțul meu. L-am întâlnit la trei ani după ce m-am lăsat de droguri, deci când aveam cu opt ani mai mult decât ai tu acum. Harry e nebun după mine, nu-i așa, Harry? a spus Nola întorcându-se spre el. Harry a clătinat din cap. —Sunt pur și simplu nebun după ea, mi-a zis el pe un ton confidențial. Avem o relație fantastică, a continuat Nola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi vine să vomit. Nu-l mai doream, dar nici nu voiam s-o călărească pe soră-mea, când cu mine nu fusese în stare să-și mențină erecția. Și îl cunoști și tu. Știu. — A fost cu tine, la nebuni. Știu. — Și știu că n-ar trebui să iasă cu nimeni până nu trece un an de când a lăsat sticla, dar sunt nebună după el, s-a lamentat Helen. N-am ce face! — Nu sticla, drogurile, am zis eu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuia să-i explic toate astea lui Helen. —Care Chris? —Chris Hutchinson, noul tău... , m-am forțat să rostesc cuvântul,... prieten. Nu, a exclamat Helen extrem de nedumerită. Barry Courtney e noul meu prieten. —Barry? am bolborosit eu. Care Barry? La nebuni, îi ziceai Barry-copilul. Dar nu e copil deloc, a adăugat ea pe un ton protector. Pentru mine e un bărbat în toată regula! —Dumnezeule! am șoptit eu. —Și ce-i cu toată porcăria asta cu Chris? m-a întrebat Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales că micuțul scotea o mulțime de sunete, între care lui i se părea că aude cuvântul "tata". De când născuse Ileana, Toma era nebun de fericire. Copilul îi umplea viața, abia aștepta să termine orele de program ca să vină repede acasă și să petreacă cât mai mult timp cu feciorul. Se străduia să-și ducă la bun sfârșit obligațiile de serviciu și îi refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stare să-l susțină. Se lăsă pe spate fără vlagă, gemând ușor. Dă-mi șișul tău! auzi el vocea bărbatului care îl înjun ghiase. De ce? întrebă celălalt. Al meu s-a rupt. Vreau să-i tai gâștireața gaborului ăsta! Ești nebun? Lasă-l în pace și hai să plecăm de aici. Oricum e terminat, nu vezi? Să-i luăm și pe ceilalți și s-o ștergem mai repede de aici. Acușica vine presa și nu-i cușer să ne găsească lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveau nici o noutate despre copil. Zilele acestea, stând aplecat cu capul în jos peste tipsia în care spăla nisipul, i se păruse de câteva ori că-l aude țipând. Aruncase talerul cât colo în apă și se năpustise ca un nebun în pădure, convins că îl va găsi printre copaci. Seara, nici mâncare nu îi mai trebuia. Îi lăsa pe ceilalți în tabără, iar el pleca de unul singur prin pădure în căutarea copilului. Îl striga pe nume, răscolind desișurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
No, hai! Mai bem un păhărel și merem la culcare. La noapte avem iarăși treabă! Să știi că invitația mea e încă valabilă, asta în caz că te-ai răzgândit și vrei să rămâi. La noapte, nu mai vreau să umblu de nebun prin pădure. No, și ce? Crezi că eu vreau? Din păcate însă, nu ne întreabă nimeni dacă ne face plăcere ori ba. Asta este crucea noastră, trebuie s-o ducem, n-avem încotro. Ba, eu cred că avem, spuse Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sustras-o, pardon, a obținut-o. Acum ai priceput? Ce mă interesează pe mine treaba asta? M-am dus la el, am plătit cât mi-a cerut și am luat-o. Deci o avea în casă? Ai căpiat? Cine e nebun să țină dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rog, continuă Godunov, văzând că șeful său tace, cam ce cantitate de aur speri să extragi, sau, ca să fiu mai explicit, cât îți dorești să scoți? Oricât, răspunse Vlad imediat, cât mai mult posibil. Îți dai seama că nu sunt nebun să-mi fixez o limită și, odată ce o ating să mă opresc. Mă înțelegi, din moment ce zăcământul este acolo, doar n-o să închid mina, numai pentru că am deja cantitatea propusă. Ba, chiar n-ar fi rău s-o faci. Lăcomia poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prețul va fi mult mai mic. Doar nu credeai că totul va fi ușor. Își vor bate joc de noi, vor oferi un preț derizoriu. Atunci, găsește un alt cumpărător! Care? De unde vrei să știu eu? Poate o bancă? Ești nebun? Deloc. Știu că băncile centrale sunt interesate să cumpere aur. Nu și în țara asta. Banca Națională a României nu face acest lucru. Au declarat că este suficient aur în rezerva națională. Nu mai spune! fluieră admirativ Boris. Bogată țară, din moment ce nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare între ceea ce ieșea din pădure și ce se trecea în registrele firmei. Adică înregistrau mai puțin, nu-i așa? Nu, exact invers. Fugi de aici, doar nu sunt tâmpiți! Exact așa i-am spus și eu. No, cine e nebun să facă așa ceva? Am pus denunțul său pe seama faptului că basarabeanul tocmai îl dăduse afară de la firmă și omul era nemulțumit. Eu nu mă pricep la infracțiunile economice dar una ca asta, până și unuia ca mine nu-i poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
muiat și tu? Știi bine că nu e cazul, spuse Boris cu același glas plat, întreb numai dacă te-ai gândit bine la acest lucru. Vezi altă rezolvare? Poate că ar trebui să ne oprim, așa cum ne cere bătrânul. Ești nebun? izbucni Mihailovici, sărind din nou în picioare, plin de furie. Nu, e limpede ca lumina zilei, te-ai boșorogit de tot. Auzi, să ne oprim! Tocmai acum, când suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat îl oprise să intre înăuntru, chiar și cu toiagul în mână. Oare nebunii aceia tocmai asta puneau la cale? Voiau să intre peste bestie? Fără îndoială că habar n-aveau cu cine se pun și ce îi așteaptă. Trebuia să urce și el după ei, ca să vadă cu ochii lui ce au de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acasă. Nu știu cum aflase de isprava noastră. Eu nu-i spusesem nimic iar ceilalți băieți s-au jurat că nici ei nu au făcut-o, pentru că fiecare dintre noi fusese pedepsit în seara aceea. L-am bănuit atunci pe Calistrat cel nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot timpul, era singurul care nu ținea seama de blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat capacul după ea. Simplu, nu-i așa? Hm, foarte simplu la prima vedere, mormăi Vlad, dând din cap. Mai este însă un detaliu la care nu știu dacă te-ai gândit, cum faci ca duhul să nu plece de nebun la vânătoare ci să intre în capcana pregătită de noi? Asta chiar că nu-i o problemă! rosti Boris cu satisfacție. Ca orice capcană, trebuie să aibă și o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Izabela în ogorul din Izreel, și nu va fi cine s-o îngroape." Apoi tînărul a deschis ușa, și a fugit. 11. Cînd a ieșit Iehu la slujitorii stăpînului său, ei i-au zis: "Toate bune? Pentru ce a venit nebunul acesta la tine?" Iehu le-a răspuns: Voi cunoașteți bine pe omul acesta și ce poate spune." 12. Dar ei au zis: "Minciună! Spune-ne dar!" Și el a zis: "Mi-a vorbit așa și așa, zicînd: "Așa zice Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ți pasă de pace? Treci înapoia mea." 20. Caraula a dat de știre, și a zis: "S-a dus pînă la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mînă ca un nebun." 21. Atunci Ioram a zis: "Înhamă!" Și au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda au ieșit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu, și l-au întîlnit în ogorul lui Nabot din Izreel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
oameni. 10. David a simțit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: Am săvîrșit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!" 11. A doua zi, cînd s-a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David: 12. "Du-te și spune lui David: "Așa vorbește Domnul: "Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
comedia Antichității și Evului Mediu există o varietate a tipurilor de măști. Primul ar fi mimul (actor, farsor) din care se evidențiază „stupidus”; în Evul Mediu joculator (jongleur) cu sinonimele „morio”, „praestigiator”, „scurra”, „jocista”, „pantomimus”. Alte personaje comice „profesionalizate” sunt nebunii (Clown, Bouffon, Tölpel) care „având la origine pe saltimbanci și cantastorii, apar în teatrul popular apoi în alte diverse spectacole, care-i cer complexitate fizică și spirituală”<footnote Ibidem, p.379. footnote>. Apropiat de clovnul tradițional e văzut arlechinul „un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Ibidem, p.379. footnote>. Apropiat de clovnul tradițional e văzut arlechinul „un fel de bărbat neterminat, un copil mare cu sclipiri de inteligență, la care disprețul și maliția au ceva picant”<footnote Ibidem, p. 369. footnote>. La acestea se adaugă nebunul de curte care provoacă amuzamentul prin cleveteală veselă, renghiuri și diformități fizice sau mentale. Aceste categorii de personaje în sens vechi dispar, fiind înlocuite de alte tipuri, în funcție de exigențele altor epoci. Se pot găsi mai multe referințe și la personajul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
profesionalizării, în funcție de exigențele epocii. În teatrul lui Caragiale străvechea „nebunie mimică” e întruchipată de Catindatul și de Cetățeanul turmentat, personaje cu rol secundar, dar în jurul cărora se concentrează interesul comediei, a „carnavalului umbrelor”. S-a observat că dramaturgul român păstrează nebunul care spune adevăruri, integrându-l în universul piesei. Catindatul 48 nu are încă o situație, e „catindat” la postul de copist de doi ani de zile. Prestând un serviciu pentru care nu e „Personaj de o simetrie perfectă, Catindatul stabilește
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mirosul gurii) e-adus de-afară? Și cum te-a lăsat cu atâtea kile de wolfram la vamă? Dac-am declarat... Am spus, tată, am zece kilograme de... ăia au început să râdă, au zis toți lasă-l că-i nebun... Așa am trecut, vezi? - Da’ spune-mi ce-ai mai făcut cu plecarea aia la Strasbourg. - Ce plecare? - Păi nu spuneai anu’ trecut, domnu’ Ambrozie, c-o să pleci acolo cu o delegație de țărani, de expropriați? - Ți-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aproape de pârâiașul copilariei mele iar când grămada era mare, tata ruga un vecin care avea căruță, să-l ajute să care gunoiul departe, la groapa comună de gunoi a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama. “A Început să râme prin curte, (din cauza solicitării râtului, i-a scăpat și sârma din nas) parcă trecuse tractorul În urma lui. A pătruns În grădina de legume și a distrus tot ce era pe rod; straturi de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
proaspete, ecologice, s-a dus pe “apa sâmbetei”. Când a văzut dezastrul pe care Îl face porcul, mama a fugit spre el, să-l aducă În coteț. Aș! Ce să-l aducă, parcă dăduse strechea În el, așa era de nebun, a doborât-o și pe mama la pământ iar fiul nostru a Început să plângă. După ce distrusese tot ce Întâlnise În cale, Ghiță dădu peste grămada de vișine, care era tocmai boasca din vișinata veche. A Început să se Înfrupte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]