6,948 matches
-
mă oprește. Nu e nimic de făcut. Îmi confirmă și Pitu, la ureche: "Autopsia..." Nu pricep nimic... Avem tot inventarul?... Vorbise pălăriosul cel mare... Apoi către tata și Pitu: "Mâine, la ora 8, la sediu, camera..." Pe cai!... Primul iese nea Onuț. Politicoși băieții. Politicoși și nu prea. Mama strigă: "Nu-l scoateți cu capul înainte, că nu-i animal! Suntem într-o casă de creștini!"... Pălăriosul șef și-a pierdut toată bruma de răbdare: "Ascultă, cucoană, te trezești la Mitropolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scoateți cu capul înainte, că nu-i animal! Suntem într-o casă de creștini!"... Pălăriosul șef și-a pierdut toată bruma de răbdare: "Ascultă, cucoană, te trezești la Mitropolie, aici?"... Mama insistă. Pălărioșii cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă strategia. Merg în șir indian, cu Burtă Multă pe post de detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11. La toate apartamentele din jur luminile sunt aprinse. Curioșii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
repede în mașini. Moare de ciudă din cauza faptului că nu-i poate depista pe strigători. Țipă către Burtă Multă: "Te scot la pensie, nenorocitule! Uite ce dezordine ai în sector!"... Vecinii așază lumânările aprinse pe masa din țarcul No 11... Nea Pitu către tata: "Hai să facem o tablă, în onoarea lui Onuț. Până mâine, la vorbitor, mai avem o groază de timp..." Burtă Multă prinde ideea și amenință: Dacă nu intrați în apartamente, vă..." Voce din întuneric: "Pe mă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
jos, dar nu zice nimic. Nici măcar nu se vaită. Dar nu se poate ridica. Îi întind mâna. O întinde și el. Dar eu o întind numai atât cât să n-o poată el apuca. Îi spun calm: "Îl rog pe nea Onuț să te ajute. O clipă..." Burtă Multă scapă printre dinți un "Dumnezeii și crucile...", se lasă ajutat, ca de o macara, de roboțelul întârziat de întuneric, și ajunge, șchiopătând ca un drac, la mașină... Nu uită să-mi arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
izbucnit din inimile tuturor, a bucurat întunericul nopții. A fost cel mai frumos salut de bun rămas pentru prietenul meu drag, foarte drag, nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule de țambalagiu, du-te-n mă-ta și te culcă"! Puteam să cânt acolo trei nopți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care..." Băi, țâcă, uite despre ce este vorba... Atunci am simțit că e groasă de tot chestia. Pe băieți îi furnicau palmele. Mi-am adus aminte de nea Onuț, care-mi spusese că prima oară scăpase de fraieri amenințându-i că, dacă nu-i dau drumul acasă, o să... Și chiar ca nea Onuț am zis: "Dacă nu-mi dați drumul acasă, o să dați de dracul cu unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că e groasă de tot chestia. Pe băieți îi furnicau palmele. Mi-am adus aminte de nea Onuț, care-mi spusese că prima oară scăpase de fraieri amenințându-i că, dacă nu-i dau drumul acasă, o să... Și chiar ca nea Onuț am zis: "Dacă nu-mi dați drumul acasă, o să dați de dracul cu unchiul meu de la partid!"... Strategie pe termen scurt, evident... Dacă nu ținea figura, mai rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă cu nea Onuț, mă consult, pun tot felul de întrebări suplimentare și, după o vreme, fac semnul sugerat de prietenul meu drag. Așez arătătorul pe o direcție vecină, foarte, foarte aproape de Dumnezeu... Stilații fac schimb de priviri. Eu, stăpân pe situație; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
între ironie și bunăvoință: "Unchiul are un nume?"... Of, al dracului unchi. Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în minte câteva pagini din cartea de telefon și nu-mi pică nimic de soi pe limbă. Dau din nou buzna peste nea Onuț, ocupat până peste cap, dincolo, cu trăsnăile celeilalte vieți. Isteț nea Onuț; ca de obicei. Și foarte disponibil la manevre de genul ăsta. Pricep dintr-o privire despre ce-i vorba și le zic, tot din ochi, stilaților: "Regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și le zic, tot din ochi, stilaților: "Regret. Sunt și secrete pe lume". Dar îi privesc, pentru că n-am altă variantă, cu oarece respect, și le explic, tot din priviri, că n-am dezlegare pentru o așa dezvăluire. Ține figura. Nea Onuț îmi spusese de fapt numai atât: "Tăcerea e de aur". Profundul, ins umblat prin lume, își așază din nou mâna dreaptă în poziția frunte-barbă și privindu-mă drept în ochi, după modelul acela prăfuit al toreadorului care vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noi sfinți strigați, dintre care unul mi-a atras în mod deosebit atenția: preacuviosul nou mucenic Gheorghe Croitorul, Metilineanul... Și ce-au vrut?... Explic. Povestesc și despre unchiul de la partid... Tata: "Dumnezeule mare, ce mă fac eu cu tine?"... Explic: "Nea Onuț m-a învățat chestia asta..." Tata tace. Se scarpină la ceafă. Nu mai zice nimic despre sfinți. Mama oftează. Curios, când stilații ne-au invitat în cuplu tata și eu n-am mai asistat la nicio lecție despre sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu mai avea resurse. Îmi amintesc de faptul că suntem un cuplu. Mă bag și eu în vorbă, ca unul deștept ce eram. Către tata: "Ferfenița aceea cu pătrățele de mate? Despre asta e vorba? Rufa aceea de hârtie de la nea Onuț?"... Tata, tresărind puțin, semiîngrijorat, se hotărăște: Da, da, ferfenița aceea!"... Solicit lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este vorba. Unde-i?"... Eu, minimalizând iar, dar și cu pieptul bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu sigur... Am aruncat-o la pubelă, cu al doilea transport menajer pe care l-am făcut, în timpul curățeniei generale de la nea Onuț... În familie, știți, eu răspund de treburile murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul celui mai mic..." Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat perfect: "Cum? Ai aruncat caietul lui nea Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea atârnată în aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe jumătate. Simt că-i rost de pescuit în ape tulburi... Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată aveți... Madam Lili rămâne în poziția trăsnit din senin... Plec. Ne întâlnim din nou. Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată mai aveți. Și nenea sportivu' o apreciază... Trăsnetul o lovește din nou. Apoi zâmbește precum mușcata din balcon. Doamna Lili e femeie cu scârț. Știe să aprecieze o vorbă bună... Și de mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o apreciază... Trăsnetul o lovește din nou. Apoi zâmbește precum mușcata din balcon. Doamna Lili e femeie cu scârț. Știe să aprecieze o vorbă bună... Și de mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc lu' nea sportivu' cu mustață. Are gusturi omu'... Și mai știe cineva că tu și cu nea sportivu' apreciați mușcata?... Timpul însemna bani. Nu puteam lungi la nesfârșit conversația: "Momentan, nu..." Din ziua aceea am înțeles că există pe lume cuvinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e femeie cu scârț. Știe să aprecieze o vorbă bună... Și de mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc lu' nea sportivu' cu mustață. Are gusturi omu'... Și mai știe cineva că tu și cu nea sportivu' apreciați mușcata?... Timpul însemna bani. Nu puteam lungi la nesfârșit conversația: "Momentan, nu..." Din ziua aceea am înțeles că există pe lume cuvinte care aduc bani. Când a auzit magicul momentan, Lili m-a luat de umăr, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ne-au dat mâna”? Pe urmă, nu pune egumenii să caute cea mai proastă moșie, “de care nici mănăstirile nu prea au folos?”... Ai dreptate, dragule. Eu cred că trebuie să mergem totuși mai departe “pe ogorul cunoașcherii” - vorba lui Nenea Iancu. ― Mai revoltat ca acum n-am putut fi nici când, sfințite. Da’ n-am încotro și trebuie să ne continuăm drumul. Și iată-ne la 3 august 1743, când: “Eu, Boroh, carele mai gios am iscălit, la mâna preosfinți
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață veniți din nou aici. De ce să mai venim? Ca să continuăm. Ce să continuăm? Ce am început; pentru proces, și pentru judecată. Fii om serios, nene șefule de post. Pentru hoții cei mari, ai țării, nu faceți cercetări și procese, iar pentru noi, da? Da. Fii serios, mă nenea șefule de post. Ia veniți la mâncare, la culcare, și pe mine să mă lăsați în pace
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unor probleme de ordin igienico sanitar. Noaptea era calmă, nu prea rece. Peste tot - lipsă de zăpadă. Peste tot, pe unde treceau, întâlneau alți și alți colindători. Nu cu mașinile, evident, ci, perpedes. De bucurie au și mai cântat. Până când nenea Fane i-a țâstuit, pe copii, să nu mai cânte, fiindcă faptul îl enerva, și-i distrăgea atenția, de la șofat. S-a făcut liniște. Urma penultima oprire, cu adresă sigură, pentru colindat. Urma; pentru că, nu a mai urmat. De ce? Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
menținut, neștirbit, numele de eroină. Într-o zi, nepreaavând ce face, Ion Sandu a prins a tot socoti și răssocoti, pe banca din grădină. Ce tot bâigui tu acolo, omule, l-a întrebat femeia. Ia, număr, să văd câți purcei nea adus, mama noastră eroină, și mi se pare că ar ieși cam prea mulți. Hai să te ajut. Vino. A venit. Au numărat, împreună, de două ori. Tot câte 111 au ieșit. Da, măi, să știi că ai dreptate. Sunt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Leuștean înaripat, zurbagiu și căpiat! Așa apare mereu țelul: este lucios ca oțelul! Și tot mai mereu valabil, argintiu inexplicabil! Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n patru mai bine tencuiești palatu’!... Decît să îngheți, dragă lele, mai bine aprinzi surcele! Mai bine zîmbești un pic, mai bine decît nimic! Poate o să și-nțelegi dacă nu le
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
firesc. Foamea, lăcomia, duc la reacții virulente. Nu-s ei prea flămînzi. Lacomi, da. Dar ce ți-a trebuit să te bagi iar? Uite, sînt mai mare cu cinci ani ca tine și, după cum arătăm, ar trebui să-ți spun nene. Așa crezi tu. Dacă stai culcat și mai pui mîinile pe piept, zău, aș putea aprinde o lumînare. Ce ai? Devii nesuferit, îmi stă berea în gît. Dacă ai ști cîte îmi stau mie în gît! Dar n-am încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și nu se antrena la vorbă. Desfăcea o hîrtie, își apleca mult capul, mușca și din nou împacheta. Mesteca tacticos un timp îndelungat, înghițea și din nou pleca foarte jos capul ca să muște din ceva. Din ce muști așa lacom, nea Vasile? întreabă un băietan, căruia îi mijea mustața. Din mă-ta. Ce, te freacă grija? Nu, dar prea mănînci pe ascuns! Muncitorii se îndreaptă cu privirea spre Vasile și chiar devin curioși. Chiar, băi Vasile, doar nu te-ai dilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]