8,671 matches
-
fost o zi memorabilă. Vă mulțumesc că mi-ați Îngăduit să iau parte la ea. La revedere, domnișoară Bosanquet, Îi răspunde dna James, strângându-i mâna fără căldură. Minnie Închide ușa În urma Theodorei. — Mă duc În camera mea, să mă odihnesc, Kidd. Sunt epuizată. Da, doamnă. — Roagă-l pe Burgess să stea cu domnul James. Pare să-i facă plăcere să Îl găsească lângă el când se trezește. — Da, doamnă, spune Minnie. PARTEA A DOUA 1 În anii 1880, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zise Du Maurier. I-am spus că nu pot crede Într-un Dumnezeu capabil de atâta meschinărie și că intenționez să revin la arta după natură cu prima ocazie. În realitate, mă lăsasem de desen și de pictură ca să-mi odihnesc ochiul, dar era o replică bună de final și cu ea am ieșit din biserică, val-vârtej. A strigat după mine: „Nu-l pune la Încercare pe Domnul, Dumnezeul tău!“ Și recunosc că am avut clipe, În zilele care au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
următoare duminica, În trenuri personale lente, cu legături proaste. Actorii făceau aceasta timp de patruzeci și șase de săptămâni pe ani, cu Săptămâna Patimilor, când toate teatrele erau Închise, și o vacanță de vară de patru săptămâni pentru a se odihni. Inițierea lui Henry În această lume se petrecu În luna septembrie, când plecă la Sheffield, unde trupa Își interpreta repertoriul la zi la Teatrul Regal, pentru a citi piesa terminată În fața actorilor adunați laolaltă. Compton se afla la gară, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la adresa propriei persoane, care făcu un trecător să Îl privească atent și dezaprobator, evident convins că era beat. Își continuă drumul spre teatru. Bărbatul din ghereta de la intrarea actorilor Îl recunoscu. — N-a venit nimeni din trupă, domnu’ James. Se odihnesc toți după-amiază. — Știu, zise Henry. Mulțumesc. Vreau doar să mai văd niște detalii la decor. Se Învârti o vreme pe scenă, făcându-și de lucru cu recuzita din primul tablou, „Un salon parizian“, la lumina stinsă a unei singure lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se autointitulase apărător al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era datoare să Îi ceară permisiunea și sfatul Înainte de a scrie o piesă. Cinară liniștiți și mulțumiți, recapitulând numeroasele puncte forte ale serii, ca niște soldați care se odihnesc În cort, retrăind o bătălie victorioasă. Era aproape ora două noaptea când grupul vesel se sparse. Înainte de a se duce la culcare, Henry compuse o telegramă care urma să Îi fie expediată lui Alice la prima oră a dimineții, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urmă fusese o experiență cu efect calmant și Îi părea rău că amânase atât de mult pelerinajul. Îi plăcuse Întotdeauna cimitirul protestant, umbrit de chiparoși, cu mormintele modeste contrastând cu marea piramidă păgână a lui Caius Cestius, din apropiere. Aici odihneau Shelley și Trelawney, și Keats sub semnificativul, descurajantul epitaf „Aici zace unul al cărui nume s-a scris cu apă“. Pe piatra de mormânt a lui Fenimore nu era nici un epitaf, doar numele: Constance Fenimore Woolson, și data: 1894, frugalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desfășoare -, alte perspective existau simultan, În paralel, cum s-ar spune, Între paranteze. [George Alexander fu primul dintre membrii distribuției care sosi la teatru, dar mai degrabă În calitate de director decât de actor. Florence, soția lui, se asigura Întotdeauna că se odihnea acasă, În Knightsbridge, În ziua dinaintea unei premiere, dar Alexander era un perfecționist căruia nu Îi plăcea să lase pe mâna altuia ce putea face el și căruia Îi era imposibil să se țină prea mult departe de teatrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plus o pălărie cu totul extraordinară. Elizabeth presupuse că trebuie să fi fost copiată după vreo ilustrație veche, dar nu mai văzuse așa ceva până atunci. Arăta mai degrabă ca un manșon gigantic, sau ca o perniță pe care Îți poți odihni piciorul bolnav de gută decât a pălărie. Era făcută din blană neagră, cu formă vag cilindrică, dar cu diametru mai mare la vârf decât la bază. Părea să aibă cel puțin șaizeci de centimetri Înălțime, iar capacul plat era Împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de palpabil solid, că oricine s-ar fi bucurat să locuiască În el cu adevărat. Și primele scene, Între dna Peverel și Fanny, și Între dna Peverel și Frank Humber, readuseră farmecul actului Întâi. Actorii care interpretau aceste roluri se odihniseră În cabine pe toată durata actului doi și nu erau marcați de evoluția lui nefericită. Jucând cu delicatețe și ținută, Începură să recâștige interesul amabil al publicului. Dar, odată cu apariția lordului Devenish (dornic acum, din motive personale, să grăbească relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frontal. În consecință, În timp ce suia ultima pantă abruptă către New Grove House, Își pregăti un discurs, În care se lansă imediat ce Du Maurier Își făcu apariția În hol, pentru a-l Întâmpina. — Vrei să-ți scoți paltonul și să te odihnești puțin? Îl Întrebă acesta. Sau preferi să plecăm imediat la plimbare? Hai să mergem la plimbare, cher ami, spuse el. Hai să regăsim banca noastră cunoscută, să ne așezăm și să ne străduim să descoperim - dacă va fi posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării, prețuind obiecte În magazinele de antichități, odihnindu-se pe meterezele Turnului Ypres și citind inscripțiile de pe pietrele de mormânt din cimitir. St Mary era o biserică normandă, care suferise multe adăugiri și restaurări, cu contraforți gotici, un ceas din secolul al XVIII-lea cu figurine mecanice mișcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceea ce era de neconceput. Încercă să scrie cu mâna stângă, dar rezultatul arăta ca eforturile unui copil idiot, aflat sub influența alcoolului. Unica soluție era de a angaja o secretară. Ideea veni din partea lui William, care Îi propuse să Își odihnească puțin mâna dictându-și corespondența, așa cum făcea el la Harvard, cu o economie considerabilă de timp și efort. Henry nu se vedea adoptând aceeași metodă decât pentru scrisorile de afaceri, impersonale, dar Își aminti că Du Maurier Își realizase romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
totuși în poartă... Întors acasă târziu... Afară în fața ușii... De multe ori încă am mai scotocit prin căpițele de fân de-a stânga și de-a dreapta drumului de țară, mai puțin pentru tânăra femeie cu fața mare, pe care se odihneau lumina lunii și o sumedenie de pistrui, mai mult în căutarea mea, a eului meu dispărut din anii tinereții; dar nu am trecut de zgomotul și de mirosul ce au constituit fundalul primei și mult prea grăbitei mele încercări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult ca și ea. Numai că el nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine în vizită, din păcate doar rar - „Dar te rog, data viitoare fără ceartă“. Trecutul trebuie lăsat să se odihnească. „Fii și tu un pic mai drăguț cu el, băiete. Sau hai să jucăm și noi un skat în liniște. Întotdeauna se bucură atât de tare când vii...“ În puținii ani care i-au mai rămas, mama nici măcar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
preocupat de sine, numai de sine. Tata a murit la optzeci de ani, în vara lui 1979. Când am ajuns, sicriul era încă deschis: arăta bine, îngrijit ca de obicei și prietenos cu întreaga lume. Acolo, în Opladen, acolo unde odihnește văduva Gutberlett, care a murit înaintea lui, odihnește și el. Ori de câte ori ne vedeam, el considera că trebuie mă încurajeze: „Ține-o tot așa, băiatul meu!“. În portmoneul lui se aflau cronici pozitive la cărțile mele, pe care nu le citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
murit la optzeci de ani, în vara lui 1979. Când am ajuns, sicriul era încă deschis: arăta bine, îngrijit ca de obicei și prietenos cu întreaga lume. Acolo, în Opladen, acolo unde odihnește văduva Gutberlett, care a murit înaintea lui, odihnește și el. Ori de câte ori ne vedeam, el considera că trebuie mă încurajeze: „Ține-o tot așa, băiatul meu!“. În portmoneul lui se aflau cronici pozitive la cărțile mele, pe care nu le citise. Fiul meu Raoul, care s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nemișcarea care căzusem În ea. Nu era momentu să cad la dulci contemplări: don Alejandro era puriu de anțărț și avea să-mi privească cu ochi nașpa esplicația că cum de nu-i purtasem dă grijă la turturica. Trăsese obloanile, odihnească-se În pace, da tot nu mi-a venit s-o las așa aproape dă balansoar, și am luat-o În brațe și am pus-o pă pat, cu păpușa. Am pupat-o pă frunte ș-am ieșit, mort dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umană care Îl Înconjoară, ci conștiința faptului că În el palpită ceva tăcut și tainic, care se joacă și doarme. țelul urmărit de Eisengardt În romanticele sale nesomnuri a fost pe deplin atins; oriunde se află vreun Inutil, mașina se odihnește, iar omul, din nou călit, muncește. Nemuritorii And see, no longer blinded by our eyes. RUPERT BROOKE Cine-ar fi zis, În acea vară candidă a lui 1923, că povestirea Alesul de Camilo N. Huergo, pe care autorul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
părul tuns scurt, o atitudine hotărâtă și o strângere de mână fermă, de politician. — Bun venit, doctore Johnson. Cum vă simțiți? — Obosit, răspunse Norman. — Sunt convins. Veniți din San Diego? — Da. — Așadar, vreo cincisprezece ore de zbor. Doriți să vă odihniți? — Aș vrea să știu ce se Întâmplă, replică Norman. — Vă Înțeleg perfect, zise Barnes, Încuviințând din cap. Ce v-au spus până acum? — Cine? — Cei care v-au luat din San Diego, tipii care v-au adus cu elicopterul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zâmbind cu un aer optimist. Îi Întinse apoi o mână vînjoasă și-i spuse: Bun venit În echipa FVN, doctore Johnson. BETH Norman fu condus apoi În cabina sa strâmtă și cenușie, asemenea unei celule de Închisoare. Valiza i se odihnea pe cușetă. Într-un colț, un calculator, cu tastatură aferentă. Lângă el, un manual gros, cu coperte albastre. Se așeză pe patul tare și neprimitor. Se rezemă cu spatele de o țeavă de pe perete. — Bună, Norman, se auzi o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
perspectiva de a coborî la o adâncime de trei sute de metri pentru a cerceta un naufragiu... — Ce-i cu tine? Îl Întrebă Beth. Arăți cam palid. — Nu-mi amintesc să fi pomenit cineva despre coborârea pe fundul oceanului. — Ei, zvonuri. Odihnește-te, Norman. O să-ți facă bine. INSTRUCTAJUL Cu puțin Înainte de ora 11, echipa FVN se adună În camera de instructaj. Norman era curios să-i vadă pentru prima oară reuniți pe membrii grupului selectat de el În urmă cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
izbucni Ted. Norman observă că Barnes nu era supărat. „Și el vrea să plece“, Își zise. „Căuta un motiv și noi i l-am oferit“. — În acest timp, reluă Barnes, mai putem face una, poate două incursiuni În navă. Ne odihnim două ore și apoi ne Întoarcem. Pentru moment, asta-i tot. — Aș mai avea ceva de spus... — Asta-i tot, Ted. S-a votat deja. Să ne odihnim puțin. Pe când se Îndreptau spre paturile lor, Barnes spuse: — Beth, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reluă Barnes, mai putem face una, poate două incursiuni În navă. Ne odihnim două ore și apoi ne Întoarcem. Pentru moment, asta-i tot. — Aș mai avea ceva de spus... — Asta-i tot, Ted. S-a votat deja. Să ne odihnim puțin. Pe când se Îndreptau spre paturile lor, Barnes spuse: — Beth, vreau să-ți spun ceva. — Ce anume? — Beth, când vom reveni pe navă, aș vrea să nu mai apeși pe fiecare butonaș care-ți iese În cale. Dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu era vie și ieșind din habitat ați riscat În mod inutil viețile a doi membri civili ai expediției. Norman interveni: — Ideea a fost a mea, Hal. Era Încă Înfășurat În pături, dar după băuturile calde Îngurgitate și după ce se odihnise se simțea mai bine. Iar tu, făcu Barnes, tu să mulțumești cerului că mai trăiești. — Așa am să fac, dar nu-mi dau seama ce s-a Întâmplat. — Uite ce s-a Întâmplat, zise Barnes, fluturându-i prin fața ochilor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
regulă. Totul este protejat contra apei. — Vreun semn despre căpitanul Barnes? spuse Norman, privind pata de sânge de pe perete. — Nu, domnule. Nici urmă de căpitan, răspunse Fletcher, urmărindu-i privirea. Am să curăț imediat locul, domnule. — Unde e Tina? — Se odihnește În Cilindrul E. — E-ul e mai uscat decât ăsta? — Da. E ciudat. În timpul atacului nu s-a aflat nimeni acolo și cilindrul a rămas complet uscat. — Vreo veste de la Jerry? — Nici un contact, domnule. Norman activă una din consolele computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]