8,628 matches
-
cunoscut, am vederea cam scurtă, mare cinste pentru biserica noastră... — Cucernice, nu mă mări, că nu mi se cuvine, nu sunt vodă... — Iertare, am greșit, așa este. Mare cinste pentru noi, domnia sa marele spătar Mihai Cantacuzinul, ctitor și binefăcător, a pășit pragul bisericii noastre, spuse preotul fericit către cei opt sau nouă credincioși, apoi scuzându-se, reluă: În seara aceasta poporul este dincolo, la mânăstire, arătă el cu mâna în direcția în care era biserica Radu Vodă, este priveghi mare cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar pe lângă garduri și ziduri mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse în cingători, mergeau în șir Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-ți port. Mâine, când călăul îmi va tăia firul vieții, nu va pleca dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e groază că n-o să pot să mă lepăd de cele lumești, așa cum spunea cuviosul Gherasim, să lepăd grija lumească și să mă bucur că pășesc în veșnicia iubirii lui Hristos. Mi-e dor de Dinuț, de Anița nevastă-mea, am grija lor... Nu poate să fie păcat asta. — Iubește-i, frate, iubește-i în clipele puține care ți-au mai rămas, iubește-i în asemenea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i cântau în suflet, vocile lui Dinuț și Aniței. Sau erau glasurile lor înmulțite de o mie de ori sau erau altele iar ale lor nu se împleteau printre ele. Ah, da, el trecuse deja, și ei rămăseseră în urmă. Pășise în lumină. Ce bine, nu mai aude cum bubuie sângele în cap. Ce a rămas ține doar de țărână. Făcu un pas. Doamne, câtă lumină! Încă doi, trei pași, îngenunche și de acolo de jos simți nevoia să spună ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însoțit Fiul urcând pe Golgota, a stat, pe rând ca părinte cu Constantin, Ștefan, Radu și apoi, luându-l de mână, l-a dus spre jertfă pe Mateiaș. Era atunci să se coboare, gândindu-se la vânzătorii săi? Apoi a pășit el însuși alături de Fiu, plecându-și de astă dată capul său în fața sabiei călăului. Era un voievod mare, un adevărat suveran și nu putea să facă acest ultim act fără să aibă sentimentul măreției împlinite. Cât a durat execuția, el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
musulmanilor, aflați sub conducerea abilă a lui Saladin cel Mare, victorie urmată de mai multe cruciade și de zeci de mii de morți. Apelul la războiul sfânt a avut ecou în cea mai mare parte a lumii. Deși omenirea a pășit încrezătoare în secolul XXI, auzim din nou același apel. Evreii și arabii se luptă pentru aceleași teritorii și locuri sfinte disputate acum 1000 de ani. O bandă de teroriști, acționând în numele Islamului, a comis cel mai sângeros atentat din istoria
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
malefică ea fiind locul în care teroarea comisă în numele Islamului s-a născut, a crescut și a fost finanțată. Așa cum sugerează citatele de mai sus, termenul "confuză" se potrivește mai bine decât "malefică". Nici o altă țară n-a încercat să pășească mai brusc în epoca modernă decât Arabia Saudită. Puține țări au fost mai puțin pregătite din punct de vedere psihologic să facă acest alt. Cultura saudită a fost puternic influențată de wahhabism, o mișcare sunnită puritană apărută în secolul al XVIII
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
predictibilitatea par să nu reprezinte altceva decât concepte amorfe și lipsite de fertilitate gnoseologică. Globalizarea tot mai accentuată și mai derutantă a cunoașterii, alături de mulți alți factori ai schimbării contemporane ne indică o realitate de netăgăduit: suntem pe cale de a păși peste un nou prag în evoluția socială. Așa cum afirma Alvin Toffler, "O nouă civilizație este pe cale de apariție în viețile noastre și peste tot oameni orbi încearcă s-o oprească. [...] În fața omenirii stă un salt cuantic înainte. În fața ei stă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu majoritățile contează, ca în Al Doilea Val, ci minoritățile: "regula majorității nu numai că a încetat de a mai fi un principiu adecvat de legitimitate, dar nici nu mai are neapărat un sens umanizator și democratic în societățile ce pășesc în era celui de Al Treilea Val" (id., p. 567). b) Democrația semidirectă constă "într-o reducere a dependenței față de reprezentanți și o creștere corespunzătoare a autoreprezentării. Democrația semi-directă este o mixtură a celor două modalități de reprezentare" (id., p.
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
amintirea patriei absente. Astăzi, deși mai puțini nomazi, mai fac încă excursii îndepărtate. Tribul stabilit la București nu numără mai puțin de cinci sute de indivizi; din primele zile cu timp frumos își desprinde roiurile ce vor trece Dunărea, vor păși peste Carpați sau se vor răspândi în Valahia, peste tot unde sunt chemate. Lăutarii nu păstrează nicio notă scrisă tot repertoriul lor le este gravat în memorie de la vârsta cea mai timpurie. La patru sau cinci ani, băieții au în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din lemn. La scara din frânghie verticală, înclinată sau orizontală, se pot executa toate procedeele de cățărare descrise anterior. Pentru creșterea dificultății execuției, scara poate fi pendulată. Specifică este cățărarea în atârnat mixt cu fața spre una din laturi, picioarele pășind de-o parte și de alta a scării. Cățărarea la frânghie Învățarea cățărării la frânghie începe cu inițierea în tehnica apucării cu mâinile și cu picioarele. Pentru obișnuirea cu priza frânghiei, vom folosi legănări în atârnat mixt (apucat de frânghie
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă!” Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt Pășea trăgând piciorul, încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur, adânci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfund Dar fruntea lui
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
dă un imbold acestuia de a face față cu succes modalității intedisciplinare. Interdisciplinaritatea este necesară și ea presupune muncă, documentare și măiestrie pedagogică. Capitolul 2 Interdisciplinaritatea în învățământul primar 2.1 Considerații privind interdisciplinaritatea în învățămâtul primar actual Copilul care pășește pentru prima dată pragul școlii vine convins că aici este locul unde descoperă adevărul, învață tot ceea ce este nou, se educă, se instruiește, se formează ca om folositor societății. Un rol deosebit în formarea tineretului îl ocupă învățătorul căruia îi
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
personală de limbaj. Cînd, totuși, semnalele se referă la o situație personală de limbaj la care actorii participă fără ca anterior să coboare de la nivelul lor narativ, atunci avem o interferență textuală. Așa e în cazul f.II. N1(p) a pășit într-al doilea nivel, ca să spunem așa. Dar aceasta este doar una dintre posibilități. Inversul se întîmplă mai des. Atunci, cuvintele actorilor sînt reprezentate la primul nivel, astfel încît naratorul adoptă discursul actorului. Cea mai întîlnită formă de acest fel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
povești. Acestea nu numai că o aprovizionează cu amintirile de care are nevoie ca să-și facă o părere despre sine pentru că, așa cum am menționat mai devreme, a povesti este un dar al vieții dar îi și pictează o imagine vizuală: "păși ușor în povestirea istorisită care i se așternea în fața ochilor pe cărarea pe care o putea zări de la fereastră". "Jocul" cu succesiunea, prea complex ca să fie urmărit pas cu pas, atrage atenția asupra sa deoarece contribuie la îmbinarea în roman
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
faceți asta? întrebai eu. -Trăind în spațiul atemporal noi nu îmbătrânim, avem viață și tinerețe veșnică. -Dar femeile și copii unde sunt? -Nu există așa ceva aici. Toți suntem puri, servitori ai Domnului. Femeile și copii sunt ale oamenilor de pe pământ. Pășirăm în ultima încăpere, unde ne întâmpinară gnomii cu haine verzi. Aici am văzut zeci de sipete de argint încărcate cu pepite mari de aur, bucăți de argint, platină, pietre nestemate, safire, diamante și rubini. Îmi ieși în întâmpinare un gnom
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ele extrăgeam pilde și poveți pentru mai târziu. Ea avea și o livadă cu pomi fructiferi În care mă cățăram În fiecare zi În câte unul să culeg fructe Încă necoapte și În care Îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima Îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia Îi spuneam „valea plângerii”datorită
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În care Îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima Îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia Îi spuneam „valea plângerii”datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a Îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
MILĂ. CEI DOI ALESESERĂ ARMA: UN INSTRUMENT NIMICITOR, ÎN LOC DE NEUTRALIZATOARELE MAI PUȚIN FATALE. FACĂ-SE VOIA LOR! CU O SINGURĂ MIȘCARE PRECISĂ, MARIN ÎȘI DESCĂRCĂ DEZINTEGRATORUL ASUPRA OMULUI ÎNARMAT; ACESTA SE PRĂBUȘI, CU CAPUL TRANSFORMAT ÎNTR-O MASĂ ÎNNEGRITĂ. MARIN PĂȘI ÎNAINTE PRINTRE DRAPERII ȘI TRASE ÎN INDIVIDUL ÎNALT, CARE SE RĂSUCI, CĂZÂND INERT PE PODEA. \ Hai, David, spune-mi tot ce s-a întâmplat. Tu... SE OPRI MIRAT. TÂNĂRUL ÎL PRIVISE TOT TIMPUL, CU GURA UȘOR CĂSCATĂ, DAR CU OCHII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adeseori de respectarea unor reguli minore. Pentru Marin, alternativele de a acționa erau extrem de simple: fie intra în casă pe ascuns, pe căi lăturalnice, fie... Acționând cu încredere și calm, Marin se îndreptă spre ușa din față, o deschise încet, păși înăuntru și o închise cu atenție în urma lui. În dreapta lui, o lumină difuză emana din vestibul, în rest fiind întuneric. Nu se auzea nici un sunet în acea clipă simți o fericire, o euforie sălbatică, o emoție prea năvalnică, prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE URGENȚĂ. SE AUZI UN ȘUIERAT UȘOR, APOI O MIȘCARE DE ALUNECARE ȘI UȘA LIFTULUI SE DESCHISE. UN FASCICUL DE LUMINĂ INUNDĂ HOLUL ȘI PĂTRUNSE ÎN SALA MARE PRIN CARE TRECUSE, FĂCÂNDU-L SĂ TREMURE. DAR RĂMASE PE LOC. APOI PĂȘI ÎN INTERIORUL CABINEI. AICI AVU UN NOU TREMUR, DE UȘURARE ÎNSĂ. PANOUL DE COMANDĂ ERA UN SISTEM DE COMBINAȚII CU ZECE BUTOANE NUMEROTATE DE LA 0 LA 9 ȘI UN AL UNSPREZECELEA PENTRU PORNIRE. SE PUTEA FORMA ORICE NUMĂR, CA LA O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fumegând, transformat rapid într-o cenușă fină. Iar în clădirile dărâmate din jurul lui, membrii grupului 814, care îi arătaseră atâta bunăvoință lui Trask, muriseră arși în focul distrugător. Cel mai dramatic era că ei muriseră fiindcă savantul descoperise un secret. Pășind țeapăn pe podeaua plină de moloz, se îndreptă spre fostul laborator. Îi veni încă o idee: chiar dacă el va supraviețui pedepsei cu moartea, Creierul îl va căuta neîncetat pe cel care știa despre existența lui \ adică Marin în persoană. VENISE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
din orașe și din calea holerei. Astfel, Isprăvnicatul ținutului Suceava a trebuit să dea seama la 4/16 iunie 1848 Departamentul Treburilor din Lăuntru cu privire la aga Iancu Canta, supravegheat de autorități. "Potrivit luminatului ofis de sub nr. 71 - raportează cinovnicul Isprăvnicatului -, pășind însumi la satul Horodnicenii, unde găsind pe dumnealui aga Iancu Canta, dimpreună cu beizadea Iorgu Șuțu - ce este venit acum de o lună de zile, dimpreună cu familia dumisale, fugind pentru boala holerii -, cum și pe dumnealui logofătul Canta, părintele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să ajungem, ci trecerea râului ne-a condus către sinele nostru profund, către cotloanele sufletului pe care s-a așezat praful. Călătoria noastră s-a făcut înapoi către rădăcini, înapoi către punctul de plecare, înapoi către geneză. Grație volumului, am pășit într-un spațiu și un timp primordial, arhaic, atât de cunoscut și apropiat de noi încât nici nu l-am putut observa până acum. Iată: “a fost întuneric, a fost lumină și a trecut și ziua a șaptea.” Ai mei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]