10,156 matches
-
toate aceste locuri pentru a ne bucura împreună de tot ceea ce vom vedea. Costel găsise o agenție turistică din Paralia care era mai ieftină și ne-am hotărât să mergem pe mâna lor. Mă gândeam că dacă nu apuc să pictez nimic, cel puțin voi face câteva desene care mă vor inspira atunci când mă voi întoarce acasă. A doua zi era chiar deplasarea la Meteora unde vroiam foarte mult să mă duc, astfel că după ce am mâncat am plecat la sediul
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
serie de lucruri noi, care le bănuiam doar și erau pentru mine incertitudini. Vroiam să cumpăr o icoană sfințită, dar am aflat cu mare surprindere faptul că grecii nu cred în așa ceva. Ei consideră că dacă pe o icoană este pictat un sfânt, deja această icoană este sfințită, așa că nu este nevoie de altceva. Am putut găsi totuși icoane sfințite după modul cum știm noi în România, dar erau foarte scumpe, 250-300 Euro și erau făcute la muntele Athos. În acel
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
de metri de acesta, cu 3 euro jumătate de litru!. De altfel în apropierea locașului unde era Sfânta Parascheva, era un loc cu vânzare de diverse amintiri, printre care puteau găsi “ochiul magic”, sau ochiul divinității. Dacă cumperi acest ochi, pictat pe sticlă albastră și îl pui la tine în casă, te va feri de lucruri rele, iar dacă vine la tine în casă cineva care îți vrea răul, în primul rând se va uita la acest ochi. Așa că am cumpărat
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
peisajul care defila pe lângă geamul autobuzului m-am gândit, după mult timp, la desen, închipuindu-mă desenând imaginile pe care le admiram. Au trecut doi ani de când practic nu am mai pus mâna pe un creion ca să desenez, dar să pictez măcar o acuarelă. După o oră de zdruncinături și hurducări am ajuns la destinație, în Reșița. Orașul era vechi, afumat și plin de praful ce se înălța ca o ceață în jurul construcțiilor sau a uzinelor. Totuși pentru mine era încurajator
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
Negoițescu, ar putea fi lămurit pornind de la unele sugestii freudiene din analiza făcută lui Leonardo, cu nuanțările aduse de Jung și Proust), subiectivismul, plăcerea de a se travesti (prezentă, între altele, și în dorința lui I. Negoițescu de a fi pictat ca artist renascentist). Autorul Engramelor n-a fost toată viața doar un „copil“, ci, mai mult decât atât, un „copil teribil“, ce se manifestă, cu predilecție, prin exhibiție, capricii, extravaganță și provocare, urmărind mereu să șocheze. Voința de a surprinde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de pe lângă Brăila. Într-o colibuță, cu un motan și un teanc de cărți. Nu lipseau Nietzsche, Biblia și Bacovia. Își tăia lemne din pădure, pescuia și-și pregătea o ciorbă de pește; mai avea un cocoș și vreo trei găini. Picta flori pe pietre colțuroase și le vindea în Brăila. Nu trăiești doar cu pește, îți trebuie pâine, ulei, pantofi... Fusese sudor la combinat. Apoi, rămas fără slujbă, încerca să-și vândă pietrele și pânzele cu peisaje de baltă. Nu-l
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să credeți că Italia este țara tu turor posibilităților și că aici se pot rezolva toate problemele! Trebuie să fii rezistent fizic și psihic. Ai parte de toate șocurile posibile. Nae a venit cu speranța că va munci și va picta. Credea că talentul lui va fi mai apreciat aici și că nu va mai suferi de foame. L-am așteptat în gară, ne-am cunoscut, mi-a cântat un colind pe viu, l-am ajutat să stea la adăpost în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
timpul lui părea că e stătut. S-a apucat cu patimă de pictură după ce marea lui patimă pentru chimie a trecut sau a început să se stingă în urma cru de lor dezvăluiri fără temei care s-au făcut în privința aceasta. Picta aproape cât era după-amiaza de lungă, la Versailles sau la Marly. Știa foarte bine să judece un tablou, le iubea, le aduna și și-a alcătuit o colecție care, în privința numărului și a desăvârșirii, nu era cu nimic mai prejos
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se întreabă nici odată, decât cel mult ca să afle dacă partea exterioară a sufletu lui său, vreau să spun gustul și imaginația lui sunt mul țumite, dacă gândirea lui s-a rotunjit, dacă frazele sună bine, dacă imaginile sunt bine pictate etc., negândindu-se o clipă dacă toate acestea sunt bune la ceva; e cea mai mică dintre grijile sale. Le vorbește altora, scrie numai pentru ei, nicidecum pentru sine; de aceea aspiră la aprobarea lor mai mult decât la a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
născocește pe "Rowley", călugărul medieval, și scrie sub această deghizare. La șaptesprezece ani pleacă la Londra, unde, "în dimineața zilei de 24 august 1770, probabil istovit de lupta cu sărăcia și nereușita,... a înghițit arsenic". Sinuciderea lui a fost ulterior pictată de Henry Wallis (1856), care l-a folosit ca model pe tânărul George Meredith. Relatarea lui Ackroyd îi demitizează pe amândoi, sinucigaș și model: aflăm o altă față a sinuciderii din cauza așa zisei sărăcii și nereușite literare, și suntem introduși
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George Meredith atunci când îl vizitează Charles. Vivien lucrează ca secretară la "Cumberland și Maitland, o mică galerie de artă", care la o licitație cumpără trei tablouri false de Seymour, pictate de fapt de ajutorul pictorului, Stewart Merk, înainte ca pictorul să moară. Merk l-a falsificat pe Seymour, Harriet pe Bentley, Chatterton (presupunere primejdioasă) a scris cea mai mare parte a poeziei secolului XIX. Charles se lasă păcălit de manuscrise
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pictor cu faimă în timpurile militariste de dinainte celui de-al Doilea Război Mondial, dezastru după care Japonia și-a schimbat cu totul politica veche. Lumea plutitoare este lumea plăcerilor de la lăsarea serii, pe care Ono a învățat să le picteze de la Mori-san, maestrul. E o lume a frumuseții efemere, miez de emoție, trăire pe care Ono o părăsește pentru a se alătura celor ce încercau să scoată Japonia din criză între cele două războaie. Colegul lui, Matsudo, îl învață pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o părăsește pentru a se alătura celor ce încercau să scoată Japonia din criză între cele două războaie. Colegul lui, Matsudo, îl învață pe Ono să privească în față lumea adevărată, sărăcia lucie ce-i înconjura. Astfel Ono începe să picteze cu teză, în sprijinul unei Japonii militarizate, care a pornit să cucerească viitorul, dar Japonia pierde al doilea război și e împovărată de o mare vină, ca și Germania, aliatul ei. Cartea începe în 1948 și se încheie în 1950
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care începutul și sfârșitul își iau locul reciproc fără încetare. Înaintăm către miezul cărții ca într-un vis care amestecă trecutul cu prezentul într-o ordine aparent întâmplătoare. În realitate, fiecare episod e perfect conturat, pare un tablou minuscul pictat de Ono însuși. Aceste episoade amestecate ne împing pe urmele povestitorului și încearcă să ne determine să-i dăm dreptate. Când ne dăm seama că nu putem cu niciun chip să-i dăm dreptate, când înțelege și Ono că a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie recunoscută latura etică a operei mele. Decembrie 2000 4.9. Alasdair Gray: "Numai cei cu credință într-un Dumnezeu ori un sistem politic pot răspunde la întrebările esențiale, dar nu e cazul meu" LIDIA VIANU: Scrii la fel de viguros cum pictezi. Imaginația ta îl silește pe lector să uite de toate și să trăiască în lumea pe care o creezi și pe care o părăsește împotriva voinței lui atunci când romanul se încheie. Te simți înrudit cu William Blake în modul cum
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eu unul, fiindcă arta mea e un mod de a o ocoli. Nu-mi displace eticheta, cu toate că mai toți mă consideră mai degrabă o fire veselă și inofensivă. (Dar câți indivizi nu sunt salvați de la disperare de ceea ce creează?) LV. Pictezi și scrii cu îndârjire, iar eroii tăi îmbătrânesc cu aceeași îndârjire. Pe măsură ce se întâmplă toate acestea, se derulează o gamă de emoții amare, la care personajele se supun de bună voie. Îți derutezi, îți domini cititorii. AG. Nu mi-am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
studiul științelor exacte. Am trecut, dar nu cu note prea mari. Începusem deja să scriu și, fiindcă aveam timp liber, am fost trimis din nou să studiez artele plastice. Dintr-odată și luat cu totul prin surprindere, am descoperit că pictez și desenez chiar bine. Renunțasem la arte plastice ca materie pe când eram elev, la paisprezece ani, și eram considerat nepriceput, în acel moment al vieții mele. Pe de altă parte, din prima clipă când am citit un poem cu adevărat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar acum aveam prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student, am cunoscut-o pe soția mea, Clarissa, pictor și ea (ea încă pictează), m-am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. Îmi plăcea deja Chagall în tablourile de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sensiblitate. Privești și notezi. Nu te confesezi. Îți manevrezi cititorul, îl faci să-ți exploreze imaginația. Poezia ta e un covor fermecat care plutește deasupra planetei. Ai vocația omului universal din Renaștere (poate așa se explică faptul că scrii și pictezi). Cum e să fii poetul a două spații simultan? GS. De câte ori nu i-am invidiat pe poeții care scriu în spațiul în care s-au născut! Ca de pildă Gabriel Fitzmaurice, căruia îi e dedicat primul din cele trei "Sonete
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un înțeles pentru mine. LV. Întocmai ca în tablourile lui Chagall, deși nu scrii despre asta în mod explicit, tragedia evreului rătăcitor e o temă centrală a sensibilității tale. Un vers spune, " Crematoriul așteaptă, cuptorul arde". Spaimele tale depășesc pogromurile pictate de Chagall. Dacă pictorul rus zbura peste un sat de coșmar, tu ai un întreg Holocaust peste care dai roată și nu e ușor. Concluzia ta este: "Duhoarea cruntă, cunoscută / A pierderii". Ce simți în fața unei istorii care a întunecat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
femeia slăvită-n toată Roma Și căreia Corinna în versuri eu i-am zis" (Triste, IV, 10. 59-60) În poeziile sale ulterioare, în "Heroida", de exemplu, Ovidiu face dovada cunoștințelor dobândite în anii de studiu la Atena, Creta, Siracuza, Alexandria. Pictează în versuri femeia, dă frumuseții acesteia suflet, puterea de a iubi. În poeziile sale se găsesc tipologii felurite în care femeia poate să iubească: Didona un tipar ultim pe altarul iubirii; Penelopa arhetipul fidelității conjugale; Phaedra tiparul-simbol al iubirii interzise
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
muncii țărănești, demnitatea dascălului fruntaș În toate ale satului, finețea sufletească a profesorului-scriitor, pentru care modestia constituia prima calitate. Din toate a rezultat o artă de neasemuită duioșie, filtrată prin sensibilitate bogată În armonii interioare. De aceea, Ștefan Hotnog nu pictează flori după sezon, ci floarea ca existență vegetală și necesitate a vieții noastre cotidiene. Gamele sale Închise sugerează un monumental durabil construit prin evitarea efectelor cromatice, aerul surprins de el vibrează; artistul nu se joacă cu meșteșugul, oficiază grav, concentrat
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
romană, construcție pentru spectacol cu o arenă eliptică, rezervat luptelor de gladiatori și de animale. Anluminură. Anluminura sau decorarea manuscriselor este o artă tipic medievală. Ea poate consta în litere ornate primul sens al cuvîntului "miniatură" este cel de literă pictată în roșu (minium) -, în decorații în jurul paginii sau în picturi în plină pagină. Arta anluminurii s-a dezvoltat pe tot parcursul Evului Mediu, pentru a înflori în epoca gotică și a-și atinge apogeul în secolul al XV-lea (Très
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
decorul pictat care acoperă pereții interiori ai bisericilor, în special în bisericile romane, în care deschiderile erau rare și zidurile întinse. Alături de sculpturi, fresca era folosită la educarea religioasă a credincioșilor. În sens tehnic, fresca este o manieră de a picta care consistă în a aplica culori dizolvate în apă de var pe o suprafață proaspăt tencuită. Fum. Grup de persoane care trăiesc în același cămin, servind în Evul Mediu ca unitate de bază pentru fiscalitatea directă. Listele de fumuri (fr.
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avangardiste subliniază importanța naivilor În evoluția artei moderne. Există o anecdotă faimoasă: prin 1907 (cu aproximație), la un dineu pe care Picasso l-a dat În onoarea lui Henri Rousseau, printre invitați erau Apollinaire, Jakob, Braque și bineînțeles RousseauVameșul. Picasso pictase cunoscuta sa lucrare denumită “Domnișoarele din Avignon”. Cine a văzut-o, a fost cel puțin iritat. Braque a spus că ar fi putut fi la fel de bine și un porumbel cu reacție. Uhde a numit acest stil de pictură drept ”egiptean
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]