7,756 matches
-
chem pe Elena de undeva, din imaginația amintirii și-o cert: „-De ce n-ai avut răbdare să-mi asculți tăcerea ca pe o poveste?” -îi spun. „-Toate n-au decît importanța că, la fel ca noi, există și vor pieri.” Don Juan de lîngă mine nu simte nici clipa de față. Și trebuie să o simți ca să o poți reține. Dar el e imun la fericire. N-a aflat-o, de aceea e sigur pe el. Își face bagajele și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
istoria simplei sale căderi nu reușește să descopere rotița viciată, eroarea prin care gîndul îi violentează instinctul și intră în capcana blocajului total. Caută soluții, căi de urmat prin care s-ar putea salva și descoperă că însăși nădejdea a pierit în el. „-La ce să sper?”-își spune. „-Moartea e atît de absurdă pentru mine cel viu că nu poate fi interesantă; și nici viața n-are sens. Iar mîntuirea... Ce mîntuire? De ce să mă scutească? Ce dragoste să-mi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai bine. Îi spuneam destul de recent Doctorului că, dacă un aparat fantastic ar înregistra concluziile la nivelul istoriei, din pîlnia sa s-ar auzi, strigat de miliarde de voci, un singur vuiet: „-Să nu mor, să nu mor! Să-mi piară chinul, cumva, dar să fiu veșnic. Doar, doar apare-va o bucurie.” Iată-l acum pe V. tînăr complet altfel decît ceilalți ce, după o primă lovitură primită, devin entuziaști în fața drumului închis, parcă vrăjiți de șansa de a-și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
crucea. Doar cel ce va gusta din fructul cunoașterii va muri. Dar nu așa, el va cunoaște moartea. Cel pur, poate că și el o va primi dar va trece prin asta fără să o recunoască. Faptul de a-ți pieri optimismul inconștient, de a te supune cu bună știință chinului cel mai atroce pare a avea un rost. Te lămurește, măcar, căci, altfel și cîinii crapă și zac umflați și inseminați de muște la marginea drumului.” „-Vrei să spui”-exclamă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și ridicate în văzul mulțimii aflate în delir. Pe cer Quetzalqoatl strigă mulțumit. Un cîntec despre supraviețuirea lumii se înalță din zeci de mii de piepturi. Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o știi prea bine și uitarea durerii. Programată în noi.” -îi spun. Și el rostește: „-Știu. Fără ea am înnebuni uciși de răutatea amintirii sau a sorții ce-o avem în față. Viața se apără, vezi? Fără uitare ea ar pieri.” Cu greu își poate aținti privirea spre mine de parcă ar vedea și el somptuozitatea și formele care mă înconjoară. Aștept puțin să-și cîntărească bine cuvintele rostite. Se vede că nici el nu poate crede pînă la capăt în ele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
niște străini și-i urmăresc impasibil. Cine sînt eu, atunci? Nu asta mă preocupă. Nici măcar îndoiala că exist cu adevărat nu-mi spune nimic. Pe undeva sînt bucuros că nu mă identific cu niciuna din vîrste. M-am născut, am pierit și am apărut altfel de atîtea ori... Parcă am refăcut în mine omenirea. Doar așa, tînăr și bătrîn, bun și rău, umil și arogant totodată, voi fi întreg cu adevărat. Gata de judecată. V. tînăr mă plimb agitat prin cameră
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ingrata meserie de scriitor. Mîngîi femeia. Și ea tresare, parcă ar vrea să fugă. Dar rămîne încordată la atingerea corpului. Zîmbesc înăuntrul meu. Femeia și nașterea au fost ieșirea de serviciu. Căci, alegînd strîmb, căzînd spre moarte, omenirea ar fi pierit. Ne-am salvat prin trup. O haină de protecție, asta e, pentru gerul cavourilor. Nu mai putem altfel decît, înălțîndu-ne în drumul spre cer, să reclădim imaginea cărnii, distilînd-o. Tremur și îmi îngrop capul în palme. Îmi repet că, răul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fiecare formă existentă în jur. Gândul apare de nicăieri. Te gândesc. Pe tine. Om nebun ce ești. Își simte pubisul dureros ca o vânătaie. Cavanosa se ridică de pe canapeaua din living și Sophia aude pașii lui apropiindu-se și gândul piere ca și cum n-ar fi fost, iar ochii Sophiei își modifică privirea pentru două clipe. Ochii ei devin doi nasturi mați. Ușa dor mitorului se deschide și mii de ape invadează ochii Sophiei, în timp ce privirea ei se întoarce către omul care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ușor talpa femeii adorate și atingerea se transformă în mângâiere și mângâierea capătă rapid o tentă de masaj. Apoi se stinge ca un foc mocnit pe care pui un clopot de sticlă. Sticla se umple de fum și focul a pierit. Mâna se retrage aproape frustrată și Cavanosa știe că acum va trebui să spună ceva. Trebuie să spună ceva. Acum. Orice. O banalitate. Ceva. Altfel, echilibrul fragil al lucrurilor care îl țin în viață se va clătina. Altfel, Sophia va
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tipar. E absolut fără cusur. Asta o să vândă revista ca pâinea caldă. Apoi redactorul-șef se întoarce către Cavanosa și-i spune bătrâne lup de mare. Cred că glu mești. Asta-i chiar nevastă-ta? Cavanosa clipește și redactorul-șef piere ca un fum. Redactorul-șef piere în fumul propriului său trabuc, iar Cavanosa zâmbește cu ochi tulburi și spune Adolfo e un snob. Apoi face o pauză și adaugă așa crede el. Vrea să pară snob, pentru că i se pare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o să vândă revista ca pâinea caldă. Apoi redactorul-șef se întoarce către Cavanosa și-i spune bătrâne lup de mare. Cred că glu mești. Asta-i chiar nevastă-ta? Cavanosa clipește și redactorul-șef piere ca un fum. Redactorul-șef piere în fumul propriului său trabuc, iar Cavanosa zâmbește cu ochi tulburi și spune Adolfo e un snob. Apoi face o pauză și adaugă așa crede el. Vrea să pară snob, pentru că i se pare că a fi snob e ceva
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
creadă că el se simte bine cu ea. Că o tachinează. Că ce-i mai place. Că hi hi hi. Și e penibil. Îi pune mâna pe umăr și o privește în ochi. Gata. Trebuie să plec. Acum. Zâmbetul nebunei piere brusc. Se dă la o parte, pentru ca el să poată trece. Iese pe ușă. Gata. A ple cat. A scăpat. A fugit. E liber. Respiră. Poate să facă iar ce vrea și poate să existe în lumea lui. Eu rămân
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
niciodată și brusc vârful limbii ei atinge vârful sexului meu tumefiat de așteptare. În închipuirea mea, mor. Buzele Sophiei descoperă încet fiecare venă și fiecare arcuire a sexului meu, iar eu simt că-mi pierd mințile, și prin mințile mele pier dute aleargă Cavanosa care tușește spasmodic și nebuna care plânge, iar bărbatul ăsta întunecat vine chiar acum lângă gura Sophiei și limba lui îi caută buzele, iar eu fac un efort supraomenesc și îmi retrag sexul din gura Sophiei, și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fiecărei curse. Am citit programul de cel puțin cinci ori și am învățat pe dinafară numele adversarilor noștri. Eram atît de încordat că am uitat să fiu înfricoșat, iar cînd am ieșit pe apă ca să ne aliniem la start, vîntul pierise și el. Așa că ne neliniștiserăm degeaba. Schneiderhahn, îngrijorat, bătrînul Schneiderhahn ne-a însoțit spre competiție și ne-a dat alte cîteva sfaturi. Au sunat precum ultimele lucruri pe care le-ar mai fi avut în servietă. Tot ce știa, știam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
faptului că voi, ca entități neafectate de droguri, Îl priviți pe celălalt ca fiind o ființă inferioară și nu-i oferiți liberul arbitru de a merge la detoxifiere, dezintoxicare. Nu Înseamnă că trebuie să-i lăsăm pe acești oameni să piară, dar ce vă faceți atunci când interveniți În liberul arbitru al persoanei respective? Și ajungem din nou la răspunsul pe care vi l-am dat: este o Întrebare neimportantă, pentru că ați Întrebat-o fără să vă amintiți Înainte lucrurile despre care
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
terorizeze? întreba Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât clipele astea de așteptare. Am senzația că de îndată ce-o să aflăm tot ce poate fi mai rău, o sa piară și blestemul care s-a lăsat asupra noastră. Adrian o să-mi vorbească din nou și o să facem ordine în viețile noastre. — Și dacă n-o să faceți? Atunci s-ar putea să-ți fiu recunoscătoare pentru camera ta de oaspeți, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-s ca altele semănătoare de vrajbă”. „Luați aminte că munca gândește și lenea visează”. „Nu lăsați mintea să doarmă că-i păcat”. „Mai marii de astăzi ne scot și lutul de sub unghii, dar trece și vremea lor” (optimism clar). „Pădurea piere de coada ei și omul de minte proastă și de lăcomie”. „Pleacă-te vremii dacă ea nu ți se pleacă și nu uita că v-am spus niște vorbe vechi și în drumurile voastre o să învățați și altele”. Sper că
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
1939. Între orele 17 și 19 am revăzut la televizor filmul despre devastatorul cutremur din anul 79 când orașele Pompei și Herculanum au fost îngropate sub lava clocotitoare și cenușa Vezuviului depusă în straturi de 20-25 de m. Atunci a pierit Pliniu cel Bătrân, iar Pliniu cel Tânăr, ca martor ocular, a descris cataclismul și nu a fost crezut de contemporani și de istoricii secolelor următoare. După 1500 de ani, săpături întâmplătoare aveau să-i dea dreptate, confirmând dispariția celor două
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
poștei unde urma să expediez cele trei plicuri format mare. Pentru 9 martie consemnez următoarele: De ce gândurile mele fug vertiginos cu 60 de ani în urmă? Era tot un 9 martie, dar în 1947. După foametea grozavă în care a pierit mai multă lume decât în patru ani de război - semnul vizibil era dat de marele număr de cruci noi și morminte proaspete ale celor dispăruți, lumea se uita în sus sperând ajutorul lui Dumnezeu. Atunci mă aflam la Gura-Dimienei - Buzău
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
iată că acum totul s-a sfârșit pentru ea... „Și rând pe rând ne ducem toți”, vorba poetului. Și o căldură încât în cameră temperatura urcă incredibil la 29 de grade. Un singur chibrit și lumea e în stare să piară de această caniculă blestemată! Oare cât va mai ține? Încerc să concretizez o recenzie a volumului „Acorduri pe strune de suflet”, dar probabil marcat de decesul finei Văleanu, lucrez fără spor și apoi sunt nevoit să amân finisarea acestei recenzii
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea, doamna doctor îi făcea concurență serioasă soțului ei: - Fugi deochi/ Dintre ochi/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat. - Nu m-a deochiat nimeni! se revoltă Mariana, cu o față care o îngrozi pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o fi întâmplat? Radu: Toamna chiar s-a instalat sus pe culmea dealului, în rochiță brumărie; Se așează pe câmpie. Prezentator: Iată, anul a trecut, iarna iarăși a sosit Când va
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref> Fanatismul numit aici este propriu omului teoretic, cel care se naște ca o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]