7,320 matches
-
în „Flacăra” (1972). În anii ’80, a frecventat ședințele Cenaclului de Luni. În anul 1984 i-a fost inclus un ciclu de poeme în Caietul debutanților al Editurii Albatros. Primul volum, publicat în anul 1987, este Poeme sororale, cu o prefață de Nicolae Manolescu. Încercând să protesteze în anul 1982 pentru că nu putea debuta editorial (s-a legat cu lanțuri de grilajul curții Uniunii Scriitorilor), D. a fost arestat și anchetat, apoi condamnat la închisoare. În 1984 a fost judecat pentru
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
intitulat Flux alb, a fost imprimat în Canada în 1970, cu ilustrații de Radu Dan. Poetul își destăinuie aici însingurarea vecină cu disperarea: „Și umblu străin în apele somnului, fără mărturii de fețe, ascultând zăvorât în mine tulburarea ostatecului” ( În loc de prefață). Lirica lui stă, evident, sub zodia lui Lucian Blaga, un ciclu de poezii, intitulat Zamolxe, având drept moto câteva versuri blagiene. La fel ca poetul Laudei somnului, C. încearcă o proiecție cosmică și, totodată, o adâncire în istorie și mit
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
a timpului, transpusa în franceză (Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Gală Galaction, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu, I. Al. Brătescu-Voinești, I.A. Bassarabescu, Adrian Maniu, D.D. Pătrășcanu ș.a.) și editata în 1931, la Paris, Contes roumains d’écrivains contemporains (prefață aparține contesei de Noailles), iar din Cezar Petrescu da o versiune la Aranca, stima lacurilor (Aranca, la fée des lacs, 1931). A tradus din literatura lumii pagini de mare popularitate (Jules Verne, Maxim Gorki, Lev Tolstoi, Heinrich Mann, Ștefan Zweig
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
substrat satiric, al doilea, pe vorbitorul ce, exploatând orice situație umoristică, riscă să nu depășească linia simplului amuzament. C. a mai publicat antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului liric (1977), antologia Drumuri și zări (1982, în colaborare). A scris prefețe la ediții din opera lui I.L. Caragiale, N. Gane, Delavrancea, Homer, Alejo Carpentier ș.a. SCRIERI: Caragiale. Universul comic, București, 1967; Tensiunea lirică, București, 1971; Stelele cardinale, București, 1975; Pygmanolion, București, 1982; Nu numai Caragiale, București, 1984; Alfabetul de tranziție, București
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități importante ale culturii românești (C. Brâncuși) și studii de folclor (Folclor în Țara Zarandului, în colaborare cu Ioan Șerb). În Arghezi și folclorul, lucrare considerată o contribuție
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
din 1776, a contribuit la românizarea completă a serviciului bisericesc. Principala lui operă rămâne editarea, între 1776 și 1779, a șase volume de Mineie (contribuția sa extinzându-se și la pregătirea volumelor următoare, tipărite de succesorul său Filaret), completate de prefețe originale, atestând orizontul iluminist al clericului, ce se inspiră masiv din Enciclopedia franceză și din opera bizantinologului Charles Le Beau. La traducerea Mineielor, lucrare colectivă, condusă de episcop, bazându-se pe vechile tălmăciri ale lui Dosoftei, Radu Greceanu și Damaschin
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
bizantinologului Charles Le Beau. La traducerea Mineielor, lucrare colectivă, condusă de episcop, bazându-se pe vechile tălmăciri ale lui Dosoftei, Radu Greceanu și Damaschin al Râmnicului, au colaborat mitropolitul Grigorie, Filaret de Râmnic, Anatolie ierodiaconul, Rafail monahul și Iordan Cappadochianul. Prefețele conțin, în ansamblu, o meditație asupra evoluției istoriei și a timpului. Predoslovia la Mineiul pe octombrie, apărut în 1776, reamintește biruințele în ordine cultural-religioasă (traducerea cărților de cult) și anunță renașterea națională a secolului următor, prin noul sens dat cuvintelor
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
C., care a fost distinsă cu Premiul Academiei Române. O altă antologie, Momentul adevărului (1996), este o incitantă lucrare de psihologie etnică și istorie politică. Fiecare dintre textele de aici poate constitui nucleul unei discuții pro sau contra. Și în ampla prefață a lui C. sunt reunite subiectele comune, abordate de participanții la discuție: națiunea și naționalismele, falsele modele și modelele autentice, chestiunea minorităților, educația, felul în care se face raportarea la exil. SCRIERI: Western. Filmele Vestului îndepărtat, București, 1966; Comedia burlescă
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Émile Zola, Théophile Gautier, Hippolyte Taine ș.a.), cât și asupra unor mari scriitori ai secolului al XX-lea (André Gide, Julien Green, Marguerite Yourcenar ș.a.). Fără să urmărească un program anume, C. a tradus mult, semnând de cele mai multe ori și prefețele sau tabelele cronologice din volumele propuse cititorului român. Traduceri: Miguel de Salabert, Exil interior, București, 1967; André Gide, Roger Martin du Gard, Corespondență, București, 1973; Jules Michelet, Scrieri alese, București, 1973; Pierre Gâscar, Ani de vraja, București, 1974; Hippolyte Taine
CISMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286279_a_287608]
-
Frankfurt pe Main, 1950). Traduceri: N.D. Cocea, Antidynastische Pamphlete [Pamflete antidinastice], București, 1951; Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, București, 1952, Das Liebeslied [Cântec de dragoste], București, 1981; Zaharia Stancu, Die Blumen der Erde [Florile pământului], București, 1955. Repere bibliografice: Ion Biberi, [Prefață] la O.W. Cisek, Eseuri și cronici plastice, București, 1967; Alfred Kittner, Oscar Walter Cisek - eine Dokumentation, în Oscar Walter Cisek, Die Tatarin, București, 1971; Al. Oprea, Argument, în O.W. Cisek, Sufletul românesc în artă și literatură, Cluj-Napoca, 1974
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
monumentalei construcții. Istoria literaturii române. Compendiu e o sinteză, un ghid care avea în vedere pe cititorul străin. Autorul a renunțat la biografii, a operat o selecție a scriitorilor, păstrând însă judecățile de valoare cunoscute din Istoria... cea mare. În Prefață disociază între politică și literatură, notând semnificative considerații ce i se pot aplica și lui pentru epoca de după 1944, când și-a compromis o parte a operei și a biografiei prin concesii făcute „esteticii” proletcultiste și regimului comunist. Cartea nunții
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Discobolul”, „Poesis”, „Altera”, „Neue Literatur”, „Magyarorság es Europa” (Budapesta), „Literatura na swiecie” (Varșovia). Editorial, debutează cu volumul de eseuri Poezie și livresc (1987). A redactat articole pentru Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), precum și numeroase prefețe și postfețe la volume de versuri. A beneficiat de stagii de pregătire și burse în Franța (Paris, 1991) și Italia (Roma, 1992 și 1994). I s-au acordat numeroase premii, între care, în 2000, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Filialei
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
a întregului este, în cazurile corecte, determinat de legile de structură internă din care face parte”. Teoria Gestalt stăruie asupra fenomenologiei (Husserl), ca „interpretare” obiectivă și ca descriere a proceselor subiective, adică a experienței imediate. Datorită imperativului metodologic relevat în prefața acestei lucrări, ne vom focaliza pe moment doar asupra unuia dintre autorii cuprinși în acest curent (ale căror direcții de cercetare vor fi utilizate în înțelegerea metodelor ce pun accent pe rezolvarea de probleme). 6.2. Viața și opera lui
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cu Emilia Saegiu (1923-1925), iar în 1925 și 1926 frecventează cursurile Conservatorului din București, avându-i profesori pe D.G. Kiriac și pe Alfonso Castaldi. Debutează cu un volum de versuri lipsite de originalitate, Cântările răsăritului (1925), ulterior renegat, în pofida unei prefețe încurajatoare, semnată de Demostene Botez. Între 1926 și 1929 participă la mișcarea de avangardă, contribuind la editarea revistelor de orientare suprarealistă „Prospect” și „XX. Literatură contimporană”. În paralel cu activitatea literară își continuă studiile muzicale la Viena (1928-1930) și la
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în prefața antologiei Poezii. 1928-1977 (1986), autorul predase Editurii Eminescu manuscrisul Cartea rondelurilor, ce venea să împlinească o „operă alcătuită cu o discreție exemplară”, în care limbajul rafinat al poeziei și al muzicii interferează, atingând adesea armonia sferelor înalte. Cartea nu a
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
reproduceri. În 1990 G. a scos un promițător „periodic de artă plastică”, „Mona Lisa”, care s-a oprit din păcate la primul număr, iar în 2002 și-a văzut editat și un album, Uși celebre. Uși umile, cu o substanțială prefață de Alexandru Zub, ilustrând o expoziție din 1995 care a stârnit multe ecouri. Crochiurile, desenele, tablourile sale filtrează materia concretă, percepută cu acuități senzoriale, în stilizări ce mizează, în tropismul lor către un conceptual bătând spre metafizic, pe rigoarea severă
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
șapte numere), având ca director pe Aurel Baranga. Promovând suprarealismul cu tonalități provocatoare, violent contestatare, valorificând, prin dicteul automat, delirul verbal sau „grafismele subconștientului”, publicația, subintitulată „Revistă de artă modernă”, nu are un articol-program explicit. Totuși, poate fi citită următoarea Prefață: „Subliniați subiectul cu o linie și predicatul cu două”, ceea ce ar putea constitui o sui-generis declarație de intenții. Ei i s-ar putea alătura, în aceeași direcție programatică, și „gândurile” adresate Aceluia care poartă 35 la inimă. Semnează versuri Gherasim
ALGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]
-
pe facultăți și al cercurilor studențești regionale din Cluj”. După Unire, vechea societate de lectură a studenților români de la Budapesta devine „Centrul «Petru Maior»”, iar almanahul reunește strădaniile tinerilor cărturari pentru ridicarea culturală a neamului. În anul inaugural, într-o Prefață semnată de „comisiunea literară”, se afirmă că ideea editării acestei publicații datează încă din 1885, la 25 de ani de la înființarea Societății, când scriitorii români intenționaseră să-și dea concursul în vederea scoaterii la lumină, din cinci în cinci ani, a
ALMANAHUL SOCIETAŢII DE LECTURA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285296_a_286625]
-
Sibiu în 1899 și 1900, întocmită de Iosif Velcean. Almanahul se vrea „un loc de întâlnire comună”, unde toți dascălii români „să-și poată da mâna, spre a se ajutora”, înfrățiți în greaua luptă „ce duc pentru luminarea poporului român” (Prefață). Rubrici: „Notițe din tipic”, „Cronologie pe anul 1900”, „Date genealogice”, „Reuniuni învățătorești”, „Pro domo”, „Școala confesională”, „Literatura noastră școlară”, „Cartea experiențelor”, „Anunțuri”. Secțiunea intitulată „Partea literară” cuprinde o Odă la dezvelirea bustului poetului Ienăchiță Văcărescu, „scrisă și declamată în grădina
ALMANAHUL INVAŢATORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285284_a_286613]
-
, publicație editată la Brașov în 1940. Într-o prefață semnată de Gh. I. Gologan, este exprimată dorința editorilor brașoveni de „a expune într-un volum problemele cu caracter moral, economic și social, legate de orașul Brașov”, de a trata pe larg „problemele ce interesează propășirea culturală și economică a
ALMANAHUL ZIARULUI „ARDEALUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285302_a_286631]
-
care scrie Călătoria mea printre români (Utazásom as oláhok között), în care expune și câteva principii și concluzii privind munca de culegere a folclorului; remarcabilă este aici insistența de a nu se interveni în text. Ideea este reluată și în prefața primului volum de Texte din literatura poporană română (1899), culegere ce include un mare număr de specii folclorice (balade, cântece, colinde, descântece, ghicitori, frământări de limbă, jocuri de copii, povești, legende, snoave ș.a.). Al doilea volum, rămas în manuscris, a
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
atipic, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005; Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană. Editura Timpul, Iași, 2006; Utopia negativă în literatura română, Editura Cartea Românească, București, 2008. Ediții îngrijite: Marin Mincu, Polemos. Dulelul cu/ în idei, ediție îngrijită, prefață și note de Bogdan Crețu, Editura Compania, București, 2011. Coordonează volumul Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012. Stagii de cercetare la Paris, Roma, Barcelona. Cronicar literar, eseist; a publicat peste 500 de articole în principalele reviste de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Compania, București, 2011. Coordonează volumul Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012. Stagii de cercetare la Paris, Roma, Barcelona. Cronicar literar, eseist; a publicat peste 500 de articole în principalele reviste de cultură și academice din țară. Semnează prefețe la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației pentru Literatură Generală și Comparată. Din 2006, semnează o rubrică săptămânală în "Ziarul de Iași". Premii: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un biet "pacient" al autorului, se află la cheremul lui, asemenea tuturor celorlalți. Este ultimul adevăr pe care Șoimul îl putea rosti de la înălțimea ipostazei sale privilegiate. 6. Liliacul angelic Procedeul romanului și-l dă în vileag Cantemir încă din "prefața" cărții, intitulată, în spiritul vremii, Izvoditoriul cititorului sănătate: "Așijderea în minte să-ți fie, te rog, că, ca moimâța omului, așé eu urmele lui Iliodor, scriitoriului Istoriii ethiopicești, călcând, mijlocul istoriii la început și începutul la mijloc, iară sfârșitul scaunul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
capuchehaia sa și a lui Antioh, sub masca unei jivine care, de regulă, nu are reputația unui iubitor de dreptate? Aici nu trebuie să ezităm: cunoscător al persanei, al arabei, Cantemir a apreciat culegerile de fabule care prelucrau Panciatantra; în prefața la traducerea celebrei cărți de înțelepciune indiană, Th. Simensky schițează câteva date despre răspândirea și versiunile acestei culegeri de fabule înlănțuite conform logicii povestirii în ramă, specifică spațiului cultural și mentalității orientale. Astfel, a existat o traducere în pehlvi, vechea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]