12,874 matches
-
voința lor de a o dezrobi de necredincioși. Dintre toți cei de față, nu eram printre cei mai puțin entuziaști. Când am rămas singuri, seara, am stăruit pe lângă unchiul meu: — Când crezi că ne vom întoarce? Nu a părut că pricepe ce voiam să spun: — Să ne întoarcem unde? Mi-am explicat reacția lui prin oboseala călătoriei. — La Granada, nu de asta vorbeai? S-a uitat la mine îndelung, măsurându-mă parcă, înainte de a spune cu glas încet și apăsat: — Hassan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-a chemat la el pe tata. I-a adus la cunoștință că proiectul îi era acceptat și că trebuia să pornească pregătirile, să caute câteva câmpuri plantate cu duzi albi, să mai planteze și alții, să umble după lucrători pricepuți la treaba asta și să construiască primele crescătorii de viermi de mătase. Regele însuși era entuziasmat. Voia să inunde Europa și țările musulmane cu mătăsuri, descurajându-i astfel pe neguțători să mai meargă până în China spre a importa această prețioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Deschide bine ochii, nu pe tatăl tău trebuie să-l convingi. — Totuși, nu Mariam ar fi cea care ar putea refuza să se mărite! Dacă ar cuteza să scoată fie și un sunet, i-ar rupe oasele! — Rămâne logodnicul! Nu pricepeam. Cu siguranță nu mă deșteptasem bine. — Zeruali? — Da’ cine altcineva, și nu te mai uita la mine cu ochii ăștia! Scoală-te și hai după mine! Pe drum, mi-a explicat stratagema. Nu la ușa bogatului bandit trebuia să batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar fi vorbit între ei, astfel că, un minut mai târziu, mii de gâtlejuri făceau zgomot și își dregeau glasul la unison, contagiune stranie care s-a prelungit până la sfârșitul predicii, încât credincioșii s-au întors acasă fără să fi priceput nici măcar o singură frază. De atunci, acest profesor a avut grijă să nu mai vorbească niciodată despre Ahmed și despre nobila, dar îndoielnica lui ascendență. Eu personal nu l-am urmat niciodată pe Șchiop, și desigur că ăsta era motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a îmbolnăvit. I se mai întâmpla să tremure de friguri în timpul zilei, când căldura era sufocantă, și să asude prin toți porii în timpul nopții, când era la fel de frig ca în vârf de munte. Un neguțător evreu din caravană, foarte priceput în îngrijiri medicale, a pus diagnosticul de friguri cu febră din patru în patru zile, care păreau că vin să pedepsească refuzul lui Khâli de a se conforma datinii dănțuitoare de la Um Junaiba. Singur Dumnezeu este stăpânul răsplății și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Creatorului. Ai să-ți pui sclava să se înfășoare în văluri din creștet până-n tălpi, ai să-i interzici să-și dea cu parfum, cu sulimanuri, să se pieptene și chiar și să se spele. N-am protestat, căci am priceput pe dată că zelul religios nu era singurul motiv al acestui sfat. S-au văzut adesea în caravane certuri, accese de nebunie sau chiar crime prilejuite de prezența unei preafrumoase sclave, iar unchiul voia cu orice preț să evite orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc de o metodă puțin obișnuită. Când vine câte un vizitator, îl poftesc să stea la ei acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că drumeții sunt siliți să-și astupe nasurile când trec pe lângă un ogor cultivat. Aceste oaze sunt ultimul popas unde se poate face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zece mii de monede de aur. Numai că, după doar câțiva pași, atât cel care cumpărase, cât și cel care vânduse apa se prăbușiseră unul lângă altul, morți de sete. Singur Dumnezeu poate dărui viață și avuție! Chiar de m-aș pricepe la istorisit, chiar dacă pana mi-ar da pe deplin ascultare, tot n-aș fi în stare să descriu ce poate cineva să simtă când, după săptămâni de traversare istovitoare a deșertului, cu ochii zgâriați de furtunile de nisip, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai dreranja pe Maiestatea Sa cu asemenea lucruri! Am sărutat mâna monarhului și am ieșit. Harun mă aștepta după gardul de fier al palatului. — Știi că tocmai ai făptuit o crimă împotriva Legii lui Dumnezeu? De la prima aruncătură de ochi, pricepuse că fusesem batjocorit și încerca să mă mângâie în felul lui. Am grăbit pasul fără să zic nimic. A stăruit: — L-am auzit de curând pe un șeic de vază susținând că majoritatea suveranilor din vremea noastră, dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Din fericire, hamamul apropiat de maristan era deschis la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându-mi trupul și fața, apoi m-am dus acasă la Harun. Eram încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în sfârșit am priceput! Vorbele mele erau sacadate și confuze. Am priceput pentru ce toate demersurile noastre se duc pe apa sâmbetei, pentru ce șeful cancelariei are, când mă primește, un ton atât de dulceag, un zâmbet atât de fals, pentru ce îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându-mi trupul și fața, apoi m-am dus acasă la Harun. Eram încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în sfârșit am priceput! Vorbele mele erau sacadate și confuze. Am priceput pentru ce toate demersurile noastre se duc pe apa sâmbetei, pentru ce șeful cancelariei are, când mă primește, un ton atât de dulceag, un zâmbet atât de fals, pentru ce îmi face necontenit promisiuni pe care nu și le ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l apuc de beregată pe Zeruali și să-l sugrum cu mâinile mele, ca și pe complicele lui, șeicul leproșilor. Am făcut chiar și gestul când vorbeam. Harun nu se arătă deloc impresionat: — Ai apucat o piatră prea mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți spun că ai apucat o piatră prea mare, mult prea mare. Când sunt pe stradă cu alți hamali, văd adesea oameni care strigă, își aruncă ocări și se îmbulzesc. Uneori câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iau de soție, va trebui să fug împreună cu ea. Îl cunoșteam de destui ani ca să știu că în mod sigur clocea un plan în minte și că n-avea să mi-l dezvăluie înainte de vreme. În schimb, nu izbuteam să pricep ce-l făcea să acționeze astfel. În numele prieteniei, eram dator să-i vorbesc. — Cum îți poți abandona așa, de bună voie, orașul, familia, breasla, ca să te duci să trăiești ca un proscris, ca un răufăcător, fugind de la un munte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
școli din Fès. Nu l-ai cunoscut tu pe Ahmed Șchiopul la medersa? — Așa e, stăpâne. — Mi s-a spus că erai unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, singurul pe care-l asculta cu respect și atenție. Am priceput pe dată motivul pentru care mă chemase și pentru care mă lăudase în chip atât de neașteptat. Ahmed începea să capete importanță, mulți învățăcei din Fès și din Marrakech părăsindu-și căminul pentru a pune mâna pe arme și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pumnii cât am putut de tare, repetându-mi întruna că n-ar trebui să-i răspund; dar la douăzeci de ani nu ești prea temperat în ce faci. — Așadar, am spus rostind cuvintele rar, de parcă aș fi vrut doar să pricep, vrei să lupți împotriva portughezilor, dar nu împotriva lor îți asmuți trupele: oamenii ăștia, care ți-au auzit chemarea la războiul sfânt, îți sunt trebuincioși ca să cucerești Fès-ul, Meknès-ul și Marrakech-ul! Fără să dea atenție sarcasmelor mele, Ahmed mă cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost mai îngrozită decât Zeruali. Soțul ei nu-i spusese ce avea de gând să facă, după cum nu-i spusese nimic nici despre sosirea fostului logodnic în Rif. De altfel, ea nu-l văzuse niciodată pe bătrân și nu putea pricepe ce se întâmplă. Lasă copiii aici și vino după mine, porunci Harun. Intră împreună cu prizonierul în odaia de culcare. Mariam veni după ei și lăsă în jos cuvertura din lână care închidea încăperea. — Uită-te la femeia asta, Zeruali! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei, în mânile ei. Întotdeauna pudoarea m-a împiedicat să spun „te iubesc“, însă inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în camera unde mă poftise șeful tribului să-mi petrec noaptea, Hiba veni să mă vadă aducând întreaga sumă, adică mai mult de o mie opt sute de dinari. — Pe Dumnezeul care te-a făcut așa frumoasă, Hiba, fă-mă să pricep! De-a ce te joci? Cum se face că oamenii din satul ăsta au atâția bani? Și, mai ales, de ce mi-i dau mie? — Ca să mă răscumpere! — Știi bine că ar putea să-ți obțină libertatea fără să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăsta au atâția bani? Și, mai ales, de ce mi-i dau mie? — Ca să mă răscumpere! — Știi bine că ar putea să-ți obțină libertatea fără să scoată o para din buzunar! — Și ca să-și răscumpere greșeala. Cum continuam să nu pricep nimic, consimți în sfârșit să-mi explice: — Vreme de generații, tribul meu ducea un trai nomad la apus de Sahara, până când bunicul meu, momit de câștig, a început să cultive indigo și să facă negoț. Satul ăsta câștigă astfel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care umplea văzduhul cu zbieretele ei. Cum să nu te cuprindă frica? Am strigat de la fereastră pe un bătrân care alerga mai încet decât ceilalți. Se opri și-mi înșiră pe limba lui câteva vorbe gâfâite. Când văzu că nu pricepusem nimic, își reluă goana, făcându-mi semn să vin după el. Șovăiam încă dacă s-o fac sau nu, când am văzut pe cer primele văpăi ale incendiului. După ce m-am asigurat că aveam tot aurul asupra mea, am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele. Când am readus discuția la problema Egiptului, îmi destăinui cu voce senină: — Noroc că monarhii merg uneori cam prea departe, altfel n-ar mai cădea niciodată. După care adăugă, cu ochii scăpărând: — Nebunia principilor este înțelepciunea Soartei. Credeam că pricepusem: Va fi în curând răzmeriță, nu-i așa? — Cuvântul ăsta nu e de pe meleagurile noastre. E adevărat că pe timp de epidemie, oamenii de pe străzi se arată curajoși, puterea sultanului părând extrem de fragilă față de cea a Atotputernicului care seceră regimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie din Málaga. A fost cel care s-a dus să-l cheme pe Harun, arătând un asemenea respect, încât am priceput că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui Barbă Roșie. Harun își făcu apariția însoțit de doi turci, pe care i-a expediat cu un gest ferm, înainte de a se azvârli în brațele mele. Am rămas o bună bucată de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și constatare. Da, am spus. — Crezi că ar putea fi o capcană? — Nici una. Mai curând las să mi se taie capul! — Tocmai asta trebuie să evităm. Dar, dacă ai atâta încredere în Harun, să mergem cu toții. Nu eram sigur că pricepusem bine. Mi-a explicat cu voce hotărâtă: — Trebuie ca ochii lui Bayazid să poată contempla orașul și palatul lui. Poate că nu va mai avea alt prilej cât va fi tânăr. Călătoria pe mare presupune riscuri, desigur, dar fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai tânăr totuși, îi aruncă o căutătură atât de furioasă, încât celălalt se făcu livid, simțind că i se clatină capul pe umeri. De altfel, mai curând privirea aceea și pălirea celuilalt au fost cele ce m-au făcut să pricep că tocmai fusese dat de gol un lucru extrem de grav. Într-adevăr, în anul acela, sultanul Selim voia să lase să se creadă că pregătirile sale de război erau îndreptate împotriva sufiului Persiei; îl invitase chiar pe stăpânul de la Cairo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de vreo zece bărbați înarmați cu săbii și pumnale, printre care i-am recunoscut imediat pe cei doi vecini de la masă. Unul dintre ei scuipă câteva exclamații într-o arabă stâlcită; am priceput totuși că nu trebuia nici să vorbim, nici să ne mișcăm dacă nu voiam să fim străpunși pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a pumnului care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]