10,986 matches
-
în cele din urmă, într-un eseu despre ce-nseamnă să pierzi pe cineva drag și cum să accepți această dispariție. În Sibiul lui 2007, au existat anumite probleme de „consum“ cultural. Să ne amintim: Piața Mică, unde se făceau proiecțiile gratuite, era plină ochi în fiecare seară. La fel a fost cortul, la proiecțiile filmelor românești prezentate la Cannes. În schimb, la Cinema Arta, filme excepționale au rulat și cu 10-20 de spectatori. Cum organizați ediția 2008 din acest punct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
drag și cum să accepți această dispariție. În Sibiul lui 2007, au existat anumite probleme de „consum“ cultural. Să ne amintim: Piața Mică, unde se făceau proiecțiile gratuite, era plină ochi în fiecare seară. La fel a fost cortul, la proiecțiile filmelor românești prezentate la Cannes. În schimb, la Cinema Arta, filme excepționale au rulat și cu 10-20 de spectatori. Cum organizați ediția 2008 din acest punct de vedere și care vă sunt așteptările de la public? Tocmai pentru că proiecțiile din Piața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
cortul, la proiecțiile filmelor românești prezentate la Cannes. În schimb, la Cinema Arta, filme excepționale au rulat și cu 10-20 de spectatori. Cum organizați ediția 2008 din acest punct de vedere și care vă sunt așteptările de la public? Tocmai pentru că proiecțiile din Piața Mică, în aer liber, au funcționat ideal, vom insista asupra lor, oferind, în fiecare seară, câte un film bubuitor: fie că e remake-ul lui Michael Haneke la propriul său film, Funny Games, un studiu cinic și inconfortabil despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
travesti și regretatul Heath Ledger), fie capodopera de arte marțiale a lui Wong Kar-wai, Ashes of Time Redux, care se va proiecta exclusiv la Sibiu. Ne așteptăm la același succes în Piața Mică și tot ce putem spera este ca proiecțiile din timpul zilei de la Casa de Cultură să fie mai frecventate decât cele de la Cinema Arta de anul trecut. 1/2 TIFF 2008. Profil de spectator Adriana Gheorghe Una dintre preocupările inteligente ale organizatorilor TIFF-ului e să capete feedback
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
mai puțin sălbatică, hipersensibilă turned alcoolică și, asemeni lui Charles, captivă într-un corp imens care n-are legătură cu ea) și David (un Cosmo Kramer magician plus tragic, care refuză să depășească moartea tatălui) de la The Pixies. Experiențe perfecte Proiecția în aer liber a horror-ului mut & hipnotic La Chute de la Maison Usher (1928) (regia: Jean Epstein, scenariul Luis Bunuel, adaptare după povestirea omonimă de Edgar Allan Poe), acompaniată live de Ansamblul Einuiea. Duminică seara, melancolia a sufocat curtea interioară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
ortorealitate. Căci ceea ce pretindeam eu de la cei ce greșiseră datele mele de naștere și de moarte era un soi de orto-realitate! O realitate corectă și impecabilă. Gândindu-mă la toate acestea cu varii ocazii, am înțeles cât de incontrolabil variază proiecția celorlalți asupra noastră, în cazul de față asupra mea. Și am făcut o recapitulare. Când am publicat volumul de poeme Oceanul Schizoidian, mi s-a spus că ar fi trebuit să stau câteva luni într-un ospiciu ca să fi putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
aflat cu stupoare că circulă zvonul după care am fișat în a doua parte a cărții mele experiențele avute cu cei 108 bărbați, pe care i-am înregimentat și clasificat într-un minidicționar! Toate aceste voci care au comis varii proiecții asupră-mi nu au fost, firește, majoritare, ci minoritare, dar acest lucru contează mai puțin. Orto-realitatea e greu de respectat și manageriat! Iar acum că am aflat că am murit în 2005, ce mai pot să spun? În curând voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și regatul craniului de cristal, al patrulea film din celebra serie creată de Steven Spielberg. Filmul a fost lansat la Cannes cu doar câteva zile înainte de premiera mondială, iar jurnaliștii de acolo l-au primit cu ovații și aplauze la proiecția de presă, ca pe stadion. Pe lângă că e profesionist și inocent și că se păstrează în hăinuțele seriei, fără a veni cu efecte speciale spectaculoase și update-uri ca nuca-n perete, filmul adăpostește o grămadă de trimiteri la succesele lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
al artei contemporane, așa cum și Tom&Jerry erau Marx și Engels ai părinților noștri. Și ea e marca Séchas. Tot Séchas e prezent și cu o lucrare parodic-critică din 1995: Profesorul de suicid așezat În fața elevilor le explică, printr-o proiecție, sinuciderea. Scena se repetă În instalație inevitabil, automat, cu sinuciderea la 10 secunde. Mulaj de ghips și opus 77 de Haydn: două elemente din inversarea funcției distractive a animației. Exercițiu despre moartea publică, prin teroarea „profesorilor“ și loop-ul explicativ al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
locomotivă și aduc, fiecare În parte, amănunte relevante. I se poate reproșa montării lungimea celei de-a doua părți, diluarea unor momente. Există scene care, fără să-și piardă din substanță și rol dramatic, ar putea să fie concentrate (scena proiecției bătăliei urmată de cea a Înfruntării propriu-zise). Pe de altă parte, acumularea de detalii concentrice, suprapunerea de fapte concrete și de mărturii ale temei-liant justifică, Într-o anumită măsură, această desfășurare temporală. Timpul interior al conceptului spectacolului, care implică urmărirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de liniaritate uneori, de iminente căderi și de necesare ridicări. De ratări, de transformări și de eseuri, În termeni de rugby. Există câteva redundanțe și supralicitări (un refren cântat de prea multe ori - „It’s so fascinating“ - anulează efectul scontat, proiecția luptei și lupta În sine, din scenă, trimit la unul și același sens, finalul e prea explicit și metaforizant - când fiul lui Eduard, Prințul Negru, vorbește fascinat de țările pe care englezii le vor distruge, de lumea care le va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Dacă este indicată istorisirea unor evenimente preliminare, așa cum sugerează Bertoli Brecht În „Scrieri despre teatru”, despre efectul de distanțare, se pot aplica și În euritmie cu eficiență artistică diverse efecte de scenă auxiliare, cum ar fi: În scenografie, cortine transparente, proiecții de film, etc. care mediază tehnica actului de distanțare. Aceasta face contactul dintre public și spectacol și se realizează nu prin starea de vrajă, catarsis, produsă pe scenă asupra receptorilor, ci tocmai prin luminarea lucidă, clară a sentimentelor acestora. Deci
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
ca filmul lui Cristian Mungiu să fie arătat în toate liceele din Hexagon). Nimeni nu și-ar fi putut imagina un asemenea succes, deși 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile fusese efectiv luat în brațe de critici imediat după proiecție. O dată pentru că gusturile criticilor nu se potrivesc decât foarte rar cu cele ale juriului, apoi pentru că, potrivit unei legi nescrise, filmele proiectate în primele zile n-au șanse la Palme d’Or. Pentru mine e în continuare incredibil că filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
îi apară în august, la Polirom, Maseurul orb. Și ne aștepta și pe noi, sus, în ceainărie. De ce scriem filme? A doua zi, ne-am reunit la „Joc secund“ (Librăria Humanitas de pe strada Lucian Blaga). Și am început cu două proiecții - un episod din serialul Animat Planet Show de la Antena 1 (scenariști: Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu) și scurtmetrajul Lampa cu căciulă (regia - Radu Jude, scenariul - Florin Lăzărescu). Colegii mei, care ar fi trebuit să le explice acelora ce au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
familia spectrală, care bâjbâie în întuneric ca o siluetă multiplicată ce duce cu ea umbra dinaintea sfârșitului, prietenii-spectre sexuale. O atmosferă mortambulă acoperă fiecare scenă ca și cum punctul zero e de mult prezent în spațiul alb, clinic, neutru, vitalizat excelent de proiecțiile video nostalgice - peisajele cu nori și păsări, ironic erotice -, inimile care pulsează, copilărești, jucăriile colorate care se dau peste cap. În aparența nevrotică de bine, moartea prinde cheag. Louis se întoarce acasă pentru că nu mai are mult de trăit. Monologul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
îi pare probabil la fel de enigmatic ca și activitatea Bursei. E limpede că ne lipsesc vocabularul tehnic, codul, miza activității la care asistăm. Și într-un caz, și în celălalt, acceptăm rezultatele finale, ierarhiile configurate, fără să înțelegem cu adevărat dinamica proiecției și consolidării lor. Altfel spus, pentru publicul larg, valoarea excepțională a lui Eminescu și a altor creatori este un dat, iar nu un rezultat al lecturilor întinse și aprofundate. Aceasta fiind, de fapt și de drept, meseria criticilor și istoricilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
tânăr cuplu care emană erotism la fiecare pas și traversează scena într-o coregrafie decalată - cei care cunosc textul și-ar putea imagina că e vorba de nepoata marchizei și de rivalul lui Valmont, însă cei doi nu sunt decât proiecții ale protagoniștilor și ale rolurilor pe care aceștia și le vor asuma pe rând. În sfârșit, a cincea apariție este aceea a unui bătrân senil lecturând o carte imaginară, figură la fel de fantomatică ce va anihila cu un glonte, în finalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
individuală ce transcede acesteia. Și atunci încercând un raport de cauzalitate ajungem în domeniul imaterialului, în care motivația „în sine” trebuie atribuită sufletului. Desigur lucrurile nu se vor opri aici pentru că într-o încercare de a descifra comportamentul uman, în proiecția lui somatică și psihică, Sigmund Freud elaborează celebra teorie care-i poartă numele, în care etapizează manifestările individuale ca interacțiune între Sine, Eu și Supraeu (id, ego și superego). Sinele ar cuprinde totalitatea manifestărilor și pornirilor instinctuale, native, ca dat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o oră înainte de începerea filmului, iar într-o jumătate de oră toate biletele erau vândute. Cinefilii din Satu Mare care nu au reușit să se numere printre spectatorii de marți seara au sperat să aibă succes la una din următoarele două proiecții, programate pentru miercuri. Pentru ca un număr cât mai mare de cinefili să poată viziona filmul premiat anul acesta la Festivalul de la Cannes cu Palme D’or, organizatorii au decis să sporească numărul locurilor din sală prin adăugarea de scaune. CIRCUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
rogi și la biserică. Da chiar așa, prostu’ satului? Nu, degeaba, vorbesc serios, eee... FILM Bunica la ora de vârf a dramelor din familie Iulia BLAGA Am văzut în aceeași zi cele două filme despre care vreau să vorbesc, iar proiecțiile au început cu Bunica-i șefa! (Georgia Rule) și au continuat cu Ora de vârf 3 (Rush Hour 3). Însă voi începe cu al doilea film, la care m-am distrat foarte bine și care mi s-a părut, așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
de tineri. Stau pe jos prin Hotelul Thermal (care seamănă cu unul dintre hotelurile comuniste de la Călimănești-Căciulata, dar are tot ce-i trebuie), mănâncă pate cu roșii pe mocheta din hol. Nu ies de la filme, nu dau SMS-uri în timpul proiecțiilor, nu vorbesc. Așa cum Sibiul e înrudit cu orașul Carabobo din Venezuela (fain, nu?!), Karlovy Vary e înrudit, mai firesc, cu Baden-Baden. Te mai miri? Te simți aici ca la Olănești, Borsec și Tușnad la un loc. Turiștii de toate națiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
film al său - Restul e tăcere -, Cristian Comeagă, critici de film din România - Alex. Leo Șerban, Andrei Gorzo, din partea TIFF Mihai Chirilov și Mihai Gligor, precum și Andrei-Călin Mihăilescu și redactorul-șef al revistei „22“, Rodica Palade. De asemenea, două dintre proiecții au beneficiat de invitați speciali: filmul Reconstituirea de Lucian Pintilie a fost introdus de regizorul Andrei Șerban, iar documentarul Marele jaf comunist al lui Alexandru Solomon, de Vladimir Tismăneanu. De altfel, majoritatea peliculelor au fost introduse de criticii prezenți, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
însă în publicul de calitate pe care l-a atras - public newyorkez în general, nu doar diaspora română. Unele sesiuni de întrebări și răspunsuri, precum cele de la California dreamin’ (nesfârșit) sau de la Restul e tăcere au dus la întârzierea următoarei proiecții. Selecția realizată de Mihai Chirilov a fost una foarte curajoasă, cuprinzând de la filme foarte noi precum 432 sau Restul e tăcere (care va fi prezentat în România abia în primăvara lui 2008), la documentare (Marele jaf comunist, Decrețeii), scurtmetraje (cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
pentru organizatori - sala fiind nu doar plină, dar reacționând extraordinar de bine la o peliculă nu tocmai recentă din istoria cinematografiei române. Restul e tăcere nu e mainstream Armand Assante, Răzvan Vasilescu și Jamie Elman au făcut show la finalul proiecțiilor cu California dreamin’ (nesfârșit). De fiecare dată când a luat cuvântul, Assante a ținut atât să evoce memoria regizorului Cristian Nemescu, cât și să susțină universalitatea filmului în care a jucat: „California dreamin’ nu este un film pentru România, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Nici Nae Caranfil și Cristian Comeagă nu au „scăpat“ de întrebările publicului - unul încântat de producția Restul e tăcere (la care au remarcat neasemănarea cu filmele românești din ultima vreme ale lui Mungiu sau Puiu), dar și unul - la prima proiecție - care a invocat corectitudinea politică. Un spectator a acuzat regizorul pentru o scenă în care prefectul Poliției Bucureștiului de la mijlocul anilor ’30 s-a folosit de faptul că producătorul francez „Gaumonde“ angajase actori evrei pentru a-i interpreta pe soldații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]