6,888 matches
-
sociolog, jurnalist, scriitor și editor român. Studiază la "Liceul „Mihai Eminescu” din Botoșani", după care urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București, obținând licența în Sociologie, 1976. Absolvă facultatea cu o lucrare despre receptarea presei scrise. Debutează în publicistică la revista "Viața studențească". Debutul literar este girat de scriitorul Mircea Sântimbreanu. Încă din studenție este un apropiat al revistelor "Amfiteatru", "Luceafărul" și "România literară". Preocupat de universul țărănesc, se consideră un continuator al tradițiilor literare românești în acest domeniu
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
Și câinele râde”" (1990) - roman cuprinzător în care se încearcă, utilizându-se tetehnici literare moderne, o altfel de investigație în lumea țărănească unde disoluția pare a fi, pe moment, completă. De asemenea, Eugen Mihăescu este autorul a două cărți de publicistică "„Între solstiții și echinocții”" (1981) și "„Numele tău, Ioane”" (1985). După 1990 publică mai multe cărți în editura proprie, dar nu neaparat cu pretenții literare, ci mai degrabă documentaristice: "Codul bunelor maniere", "Marele zodiac al iubirii", "Carte românească de vise
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
Mircea Radu Badea (n. 24 februarie 1974, București) este un om de televiziune român. Este realizatorul emisiunii "În gura presei", la postul de televiziune Antena 3. A jucat de asemenea ca actor în câteva filme și a avut o activitate publicistică la "Jurnalul Național". Este un critic constant al puterii politice din România. După ce a absolvit Liceul de Informatică și Facultatea de Cibernetică din București, a debutat la Radio Total în 1993, unde era directoare o prietenă a mamei sale, Jeana
Mircea Badea () [Corola-website/Science/308187_a_309516]
-
Pentru aceasta, redactorul Nicolae N. Tomoniu împreună cu fiul său care avea și el experiență în domeniul asociativ, au creat Asociația „Semănătorul Tismana”, acronim AST, și Asociația „Dorna Tismana”, acronim ADT, site-uri necesare pentru continuarea proiectului editorial pe două direcții: publicistică asociația AST și editură ADT. După un timp, ADT a renunțat la editură, ocupându-se de proiecte pentru tineret.<br> Site-ul , a fost preluat de Asociația „Semănătorul Tismana” pe site-ul ei, deoarece vechiul site www.editura-online.ro, este
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
anul 1975. Alt referat din partea lui George Franga, alte recomandări călduroase. Directorul teatrului, actorul Radu Beligan este „"În principiu de acord cu rezerva avizului tov. Săceanu și Cebuc"”. Nu a contat că desfășurase timp de 6 ani o intensă activitate publicistică, în special de istorie și critică teatrală, că citise numeroase studii de muzeografie și istoriografie de teatru, că se inițiase sub directa supraveghere a lui George Franga... Visul de a conduce Muzeul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” i se împlinește
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
În 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la gradul de profesor suplinitor iar în 1913 a fost ales rector. În 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă fiind fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucând un rol important în Unirea Basarabiei cu România. În 2010 a fost ales
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
profesor titular. La 1897 susține teza de licență, la 1901 începe cariera de pedagog de la profesor suplinitor ca la 1913 să fie ales rector. La 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
și a zidirilor încărcate de istorie. După ieșirea la pensie, în anul 1994, Ion Mitican și-a păstrat spiritul dinamic și inovator: a organizat și predat cursuri de utilizare a calculatoarelor la Clubul CFR Iași; a desfășurat o susținută activitate publicistică editând foaia „Pagini Feroviare" și semnând ample articole în ziarele „Monitorul", „Opinia", „Ziarul de Iași”, „Lumina" și „Curierul de Iași"; a realizat interesante și documentate emisiuni TV dedicate Iașului (la TVR și TELE M); a publicat numeroase volume, îmbinând harul
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
Congres al Partidului Comunist din România atașează protocronismul marxismului oficial, afirmând că dacii fondaseră „un stat neorganizat” permanent. Protocronismul supraviețuiește regimului care îl integrase în ideologia sa oficială, deși trebuie menționat că nu este o „invenție” românească. Internetul dar și publicistica sau literatura oferă o gamă largă de exemple de teorii pseudoștiințifice bazate pe argumentații mai mult sau mai puțin elaborate. Unii autori văd în finanțatorii acestor proiecte personalități care au avut în trecut legături cu regimul ceaușist. În acest sens
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
este maternă, Angela Aramă mai vorbește foarte bine limba rusă și la nivel mediu limbile engleză și franceză. A fost căsătorită cu Constantin Leahu de care divorțat în 2008. Împreună au doi copii: Dan și Paula. Are o intensă activitate publicistică. În 2005 apare volumul de versuri "Și totuși am înnebunit" (ed. ARC), în 2010 - cartea audio "Cheralim și îngerul" (ed. Cartier). În 2008 este protagonista expoziției de fotografie "Click! pe clipă". Pe 22 noiembrie 2012 lansează romanul "Aici e dincolo
Angela Aramă () [Corola-website/Science/306782_a_308111]
-
limbă rusă. Deși a fost un autodidact a demonstrat în nenumărate rânduri că știe istorie, cunoaște perfect amănunte care ar face onoare oricărui licențiat universitar. La București audiază cursurile de istorie ale lui Nicolae Iorga. La Chișinău duce o activitate publicistică bogată ca redactor dar și ca editor. În 1936 devine membru corespondent al Academiei Române iar în 1937 pleacă din Basarabia și se stabilește la București. În 1938 este angajat la "Institutul pentru Studiul Istoriei Universale". În 1940 Nicolae Iorga propune
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
Omului și a Libertăților Fundamentale: organizează traininguri pentru judecători, procurori, polițiști, avocați și reprezentanți ai societății civile. Are mai multe cazuri de succes reprezentate în instanțele naționale și la Curtea Europeană. Are publicate peste 200 de articole științifice și de publicistică cu privire la teoria și practica respectării drepturilor omului în Republica Moldova În anul 2009, la Alegerile Parlamentare din 5 aprilie, candidează în calitate de candidat independent. În 2009 devine deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe lista Partidului Liberal. În 2010 este ales în calitate de Vicepreședinte al
Ștefan Urâtu () [Corola-website/Science/307803_a_309132]
-
și Muzicale. De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate. Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București. Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit
Dina Cocea (actriță din România) () [Corola-website/Science/307828_a_309157]
-
bilingvă română-engleză, traduceri de prof. univ. dr. Virgil Stanciu, Ziua canonului, În naosul râului, Manuscrisul de jad, Mâini de alint (versuri pentru copii), Schitul numelui, ediție bilingvă română-franceză, traduceri de Alexandre Luca și Anca Clitan, Îndurarea amiezii și volumul de publicistică Linia de contur. Are sub tipar: Absidă pentru ziua a treia, versuri, Italia, învelișul alb..., note de călătorie și Thanatosul ca ipostază a tragicului în literatura română, teza de doctorat. Ca președinte al Fundației Culturale „Cezara Codruța”, a organizat un
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
revista de poezie din România: POESIS. Principalul hebdomadar literar - ROMÂNIA LITERARĂ - îi dedică două cronici succesive); 1992 : "Convorbiri euharistice" dialoguri cu Petre Tutea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, Editura Institutul European, Iași, 1992 (volum distins cu premiul pentru publicistica al revistei „Cronică”) 1993: "Poesis / Elf lyrische Miniaturen" (poezii), ediție bilingva româno-germană, Editura Dionysos Verlag, Kastellaun, Germania, traducător: Christian W. Schenk; reeditat în 1996 1993 publică în Germania un volum bilingv de poezii: POESIS la Editură Dionysos din Kastellaun. 1994
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
1760 - 1761", editor coordonator, pref., indice și transcriere din chirilică (alături de alții) de ~, I-V, Editura Academiei Române, București, 2005; Timotei Cipariu, "Epistolar", text îngrijit, studiu introductiv și note de ~, Editura Academiei Române, București, 2005 (prefață de Eugen Simion). III. Articole (selectiv). "Publicistica științifică a lui August Treboniu Laurian", în “Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, XXII, 1979, p. 179-201; "Blajul luminist. O analiză a structurilor culturale", ibid., XXIII, 1980, p. 187-208; "Petru Maior și epoca sa", ibid., XXVII, 1985-1986, p. 19-30; "Începuturile
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
marxismul. A urmat cursuri universitare în științele economice la Basel, între anii 1887-1891. Teza de doctorat a avut ca temă repartizarea muncii. La Stuttgart, în Germania, a făcut cunoștință cu Clara Zetkin și Karl Kautsky. Aici și-a început cariera publicistică, scriint pentru gazetele social-democrate "Vorwärts" ("Înainte") și "Die neue Zeit" ("Timpul nou") sub pseudonimul Alexander Parvus. Activitatea publicistică a continuat-o la Leipzig, unde a publicat critica lui Engels a luptei pe baricade a maselor populare. Parvus s-a ocupat
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
ca temă repartizarea muncii. La Stuttgart, în Germania, a făcut cunoștință cu Clara Zetkin și Karl Kautsky. Aici și-a început cariera publicistică, scriint pentru gazetele social-democrate "Vorwärts" ("Înainte") și "Die neue Zeit" ("Timpul nou") sub pseudonimul Alexander Parvus. Activitatea publicistică a continuat-o la Leipzig, unde a publicat critica lui Engels a luptei pe baricade a maselor populare. Parvus s-a ocupat și de problema organizării grevelor, devenind unul dintre liderii revoluționari zeloși. A publicat și în presa rusă de
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
primul donator de obiecte din partea Diviziei de Mare. În perioada 13 ianuarie 1934 - 2 noiembrie 1937, viceamiralul Ioan Bălănescu a deținut funcția de comandant al Marinei Militare Române. În paralel cu activitatea operativă, el a desfășurat și o bogată activitate publicistică, având un număr impresionant de articole în revista "Marea Noastră" și publicând mai multe volume de specialitate referitoare la istoria marinei. Viceamiralul Ioan Bălănescu este autorul mai multor articole de tactică militară navală:
Ioan Bălănescu () [Corola-website/Science/307463_a_308792]
-
ziarul România Liberă și publică editoriale de opinie pe portalul anticorupție al inițiativei România Curată (vezi aici) și pe pagina online de știri "www.ziare.com". Texte ale ei au fost de asemenea preluate de revista online Critic Atac. În publicistică s-a făcut remarcată drept polemistă acidă, criticând aspru o serie de intelectuali de dreapta, precum Cristian Preda, Cătălin Avramescu, Ioan Stanomir, Mihail Neamțu, Sebastian Lăzăroiu, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Traian Ungureanu și Vladimir Tismăneanu. În 2008, a stârnit controverse
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
cu Pruteanu și deteriorarea prieteniei lor, punând în oglindă potențialul intelectual al lui George Pruteanu cu ambițiile sale materiale și politice, care s-au concretizat în cele din urmă în adeziunea acestuia la partidul extremist România Mare. O antologie din publicistică a fost tipărită în 2012 la editura Polirom sub titlul "De ce nu iau românii premiul Nobel", principalul liant al cărții fiind argumentul că deși România are același potențial intelectual ca alte țări, mecanismele socio-culturale clientelare de selecție nu permit adevăratelor
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
Veche, Revista 22, România Liberă și pe portalul "www.ziare.com". A fost întâmpinată cu recenzii pozitive de către criticii Dan C. Mihăilescu și Alex Ștefănescu. Alex Ștefănescu îi acordă cărții 3 din 5 stele, lăudând stilul recognoscibil caracterizat de „nervul publicistic, spiritul critic caustic, dus până la cruzime, folosirea dezinvoltă a numeroase informații culturale, cosmopolitismul, viteza de tren accelerat a dezvoltării oricărei argumentații”, însă o critică pe autoare pentru că „îi lipsesc răbdarea și generozitatea de a valorifica ceea ce este bun la contemporanii
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
(n. 15 februarie 1956, Caracal, județul Olt) este poet, eseist, jurnalist român, cel mai apreciat discipol al lui Nichita Stănescu. A scris și publicat peste 50 de volume de poezie, eseuri despre literatură și artă plastică, precum și de publicistică. s-a născut la 15 februarie 1956, în Caracal (conform organizării administrativ teritoriale a României de la acea vreme, orașul Caracal era în raionul Caracal din Regiunea Oltenia). Locuia cu mama, Maria, din familia Chirca din satul Redea, și cu tatăl
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
teza „Simple observații asupra sincronismului și protocronismului” la care l-a avut ca îndrumător de lucrare, din umbră, pe Nicolae Manolescu, oficial conducătorul de lucrare fiind Ion Cristoiu. În timpul facultății, a fost distins cu mai multe premii literare și de publicistică. Adrian Păunescu i-a schimbat repartiția angajîndu-l, cu dispensă de vechime, redactor de rubrică la revista „Flacăra”. În 1985, Aurelian Titu Dumitrescu este mutat disciplinar la „Rebus”, apoi, în 1987, la „Filatelia”, unde, în 1988, a devenit secretar general de
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
ul este o specie publicistică care, în baza unor date culese la fața locului, informează opinia publică, cât mai real și nepărtinitor, asupra problemelor de interes general sau constatate ocazional. ul poate fi "de informație" sau "de creație", fiind legate de o anumită "tematică" sau
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]