8,125 matches
-
TIMP, despărțit în ideee. Nu-i nimeni în lumea sufletelor de lună, e-o aghiazmă a nopților plânse. Nu-i nimeni în sufletul meu de pământ sau sufletul meu de poem prin arderea târzie a nopților. Undeva din ruine e pustiu și urlă din mine, PĂMÂNTUL, Ei, morții mei vin să mă vindece, îmi sărută prin vieți viețile, dar astăzi am dat mâna cu ei, cu morțile unui vis conceput. Fă Doamne ca bezna să dispară, Noaptea începutului să doară, Noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngemănările nopților. O, tu, iubitule, din glasul norilor ce-mi stăpânește ființa, în cele din urmă, fii tu, cel ce mi dăruiește, nemângâierea la capăt de mireasmă târzie unde poate Dumnezeu îți va binecuvânta această apropiere DIVINĂ. SUFLET DE PIATRĂ PUSTIE Nu poți fi singur atâta timp cât aerul îți încălzește sufletul. Nu poți fi singur dacă-n gândurile tale deții cea mai frumoasă idee despre iubirea absolută. Ea este ca o credință ce pătrunde-n toate depărtările, uneori și-n suflet de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poți fi singur atâta timp cât aerul îți încălzește sufletul. Nu poți fi singur dacă-n gândurile tale deții cea mai frumoasă idee despre iubirea absolută. Ea este ca o credință ce pătrunde-n toate depărtările, uneori și-n suflet de piatră pustie. Nu poți fi singur prin clipa memoriei când depeni cu sfințenie toate emoțiile prin care ai lăsat să se întrezărească DRAGOSTEA, dar EA poate fi acea vindecare a umbrelor, acea putere a vieții ce-ți țipă din toate măruntaiele nopților
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mele, Scăldate mereu într-o albă și nehotărâtă alinare... LA MARGINEA AMURGULUI Cine ar putea să priceapă? Deasupra tuturor muribunzilor pluteau stelele tulburi ale sufletului... M-a dezbrăcat tăcerea și nu puteam să strig. Nu se poate, mi-e țărmul pustiu, iartă-mă în jumătatea desnădejdii locuită de câtecul privighetorii... cu pereții de fum ai întunericului. Iartă-mă, aveam altă părere, mai bună, despre capcane, știu doar c-am hotărât sinuciderea înainte de săruturile imposibile ale vremii. Gesturi furate în cuvintele întoarse
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământul strămoșesc de mumă Ce-mi lasă liniștea, ca un izvor ce-mi moare. În pieptul tău cel tânăr se revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată-i lumea cu vorbele-ți mizere Prin ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și-am viețuit iubiri și-am colindat, Asfaltul rece al Zidului de șoapte, Ele-mi vorbeau că pot să fiu Cea mai frumoasă dintre stele Când din pământul meu cel viu, Voi dăinui prin sufletul de ERE. 09-09-2007, 1422h TEMPLU PUSTIU Nu știu de ce umbra se clatină din cer, De ce simt că-n mine e atât de târziu Ceva-mi pare schimbat și iubirea rămâne un mister, Oare când va fi soare prin TEMPLUL PUSTIU, Nu știu dacă boala de care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul de ERE. 09-09-2007, 1422h TEMPLU PUSTIU Nu știu de ce umbra se clatină din cer, De ce simt că-n mine e atât de târziu Ceva-mi pare schimbat și iubirea rămâne un mister, Oare când va fi soare prin TEMPLUL PUSTIU, Nu știu dacă boala de care zac ești tu, Iubire rece, iubire frumoasă de toamnă, Un vânt rebel te duce prin CÂMP STRĂVEZIU, Unde dorințele vor rămâne o Poveste de Soamnă, Nu știu de e bine să mai sper, În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
himere, Cu sufletul adormit în ecoul de zare Iar seceta rămasă-n poemele mele. Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit și pustiu. II Aș fi dorit în universul de noapte Să fiu lacrimă de înger devorat, Un cântec pe foșnet de de șoapte, Prințesă de vânt peste timpul uitat. Vaslui, 21-09-1994 SUFLETUL TĂCERII Din mine s-a născut o carte Și-am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Căci sunt în norii de morminte Și vă privesc prin gânduri seci Cum o s-aprindeți lumânări și lacrimi sfinte. VEȘNICIA DE PE UMERII NINȘI recviem pentru prof. Iancică Dobriță L-am întâlnit într-o noapte târzie, Ochii-mi căutau pe străzile pustii Orașul culcat pe-a mea poezie. A întins un braț ce voia să rămâi. Noaptea îmi arunca capcane de zări, Prin ținutul fantomei de stele, El, prin sufletul lunii un eșafod de chemări, El, roua de cer rostogolită-n speranțele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Număr zilele Elena Marin Alexe stau în cumpăna tristeții număr zilele pustii bat la ușa dimineții și-aștept Doamne să revii focu-n sobă ațipește vântu-afară a tăcut iar în suflet încolțește gândul timpului pierdut tânjesc după primavară să colind câmpul cu flori iarba verde să răsară când se-așterne roua-n zori
Num?r zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83338_a_84663]
-
început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit să fie auzit și văzut de cineva, să fie admirat, dar tot drumul era pustiu. „Nu e nimeni să mă vadă călare, dar... până acasă mai este. Voi fi văzut la intrarea în sat. Să vezi ce bucuroasă va fi mama! Dar tataie... se va supăra? Niciodată n-a vorbit despre călărit cu mine. A
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
istoria acestor așezări creștine datează de la anul 400, pe vremea împăratului Teodosie. Doar că aceste mănăstiri au fost în timp pustiite de hoardele năvălitorilor. Petru Athonitul, plecat de la Roma din porunca Maicii Domnului apărută în visul lui, a gasit muntele pustiu. El s-a adăpostit într-o peșteră întunecoasă plină cu tot felul de târâtoare otrăvitoare, pe care le-a dat afară cu rugăciunea sa, fără luptă sau foc ori altceva. El s-a hrănit cu ierburile ce creșteau în apropierea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că puștii de treisprezece ani din autobuz o să rânjească încercând să-mi zărească balcoanele. Judy, fetița și eu am ajuns acasă. Am deschis ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a mutat, tot nu eram pregătită să văd spațiile pustii din dormitor și din bibliotecă și dulapul de haine gol. Era atât de îngrozitor. Încet, m-am așezat pe pat. Perna încă mirosea a James. Îmi era așa de dor de el. Nu-mi vine să cred, m-am smiorcăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viața mea era aici. Cel puțin deocamdată. Mă simțeam mizerabil. După toată înflăcărarea generată de gândul că puteam să vorbesc cu James și cu un sărut să îndrept toată situația, acum mă trezisem cuprinsă de cea mai mare și mai pustie tristețe pe care o simțisem vreodată. Era o tristețe mare cât un continent. Și la fel de adâncă precum Atlanticul. Și la fel de pustie precum era creierul lui Helen. Au început să-mi înghețe picioarele. Cu toate că mă simțeam sfârșită, cum se simte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James și cu un sărut să îndrept toată situația, acum mă trezisem cuprinsă de cea mai mare și mai pustie tristețe pe care o simțisem vreodată. Era o tristețe mare cât un continent. Și la fel de adâncă precum Atlanticul. Și la fel de pustie precum era creierul lui Helen. Au început să-mi înghețe picioarele. Cu toate că mă simțeam sfârșită, cum se simte o persoană bătrână de o mie de ani, am realizat că nu voi mai fi în stare să dorm niciodată. Durerea provocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai văd? A, nu prea știu, am răspuns eu timidă ca o puștoaică. —Faci ceva duminică seara? m-a întrebat el. — Nu cred, am răspuns eu prefăcându-mă că mă gândesc. Deși agenda mea socială se întindea în fața mea la fel de pustie și de lipsită de formă ca deșertul Gobi. Atunci îmi dai voie să-ți gătesc? m-a întrebat Adam. Da, ar fi minunat, am răspuns. —Bine, a zis el. Jenny și Andy sunt plecați în weekend așa c-o să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sărut. Alte insistențe. La care eu am opus o rezistență hotărâtă. El mi-a dat drumul împotriva voinței. În sfârșit, am ajuns la mașină. Ceea ce n-a fost puțin lucru. Am plecat cu mașina către casă. Străzile erau întunecate și pustii. Eram foarte fericită. Nici măcar nu m-am simțit vinovată fiindc-o lăsasem pe Kate în grija altora atâta vreme. Ei, nu foarte vinovată. Capitolul douăzeci și treitc "Capitolul douăzeci și trei" Am parcat mașina și am băgat cheia în broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
intrigate. Le-am surprins strânse în grupulețe și uitându-se îngrijorate la mine. Probabil credeau că tocmai suferisem un avort. Când am ajuns în Dublin, ploua. Pista de aterizare era alunecoasă și sclipea în întuneric. Iar holul de la sosiri era pustiu. Am trecut pe lângă benzile de bagaje care tăceau la ora aia. Tocurile mele înalte și sexy țăcăneau pe gresia de pe podele cu ecou. Nu anunțasem pe nimeni că mă întorc, așa că nimeni nu mă aștepta. Și se părea că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că să pierzi un avion e o chestie nefericită, dar să pierzi două avioane e o dovadă de neglijență. Am trecut țăcănind pe tocuri pe lângă magazinele oblonite, pe lângă birourile de schimb valutar care se profilau în întuneric și pe lângă standurile pustii cu mașini de închiriat. În sfârșit, am ajuns la intrarea unde ploua cu găleata. În noaptea umedă nu aștepta decât un singur taxi. Șoferul citea un ziar. Arăta de parc-ar fi stat acolo de mai multe zile. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am Împărtășit aceleași tristeți, aceleași bucurii, aceeași muzică, același dangăt de clopote. La Începuturi, izvorul era și el plăpînd, fragil, nesigur parcă de menirea lui, făcea primii pași, cu numai cîteva cruci destul de neconvingătoare, Împrăștiate-ntr-un spațiu generos aproape pustiu, copacii impozanți de la maturitate fiind pe atunci trei puieți debili. Îi puteam desluși de la fereastră, Împodobiți cu ciori. Ori de cîte ori, mai Întîi rar apoi tot mai frecvent, trecea mortul, mă repezeam la fereastră privind cu ochi inocenți. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu pe o insulă pustie, Robinson poate fi liniștit. Robinson Crusoe, nu cel al lui Cline. O asemenea vietate nu are copilărie. E chinuit de mic. În timp ce copilăria mea s-a desfășurat atît de normal Încît, cu excepția canarului, aproape nu mi-o amintesc. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înconjurată de polițiști În spatele cărora s-a format un baraj de camioane și autocare, puse bară la bară. Ora zece dimineața. Urc la etajul trei al unui bloc din apropiere, la un prieten neliniștit. Piața e acum goală. Încercuită și pustie. Corturile nu mai sînt. Au dispărut pancartele, tribuna. Grupuri de curioși discută Înapoia baricadei guvernamentale. Pro și contra. Tensiunea plutește În aer, se simte pînă la etajul trei. Polițiștii refuză să răspundă Întrebărilor. Unii par Încordați, alții rîd. Privesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndit să dea o fugă pînă În satul cel mai apropiat, ca să ia prînzul acolo. Au pornit așa cum erau, pe cai, echipați de luptă, cu scuturi, sulițe și iatagane. CÎnd au ajuns, după vreun sfert de oră, satul era complet pustiu, au intrat prin case, mămăliga fumega În ceaune, pîinea era pe masă, dar prin jur, țipenie de om. După ce-au mîncat, au aflat ce se petrecuse. În clipa-n care fuseseră văzuți năvălind asupra comunei neajutorate, Într-un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]