7,014 matches
-
strada Vișinelor. DUMINICĂ 28 DECEMBRIE Revista presei 1 S criu în pat, pe genunchi, așa că scriu urât. Măsimt somnoroasă și răsfățată, și îngrijorată, și cugândurile vraiște. Tânjesc. Azi-noapte m-am visat nici mai mult nici mai puțin decât în grădina raiului, semăna puțin cu grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut pe lângă un corcoduș care nu mi-a spus nimic, am ajuns la un măr, am văzut în el un mic fruct auriu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de imperfecțiune potențează misterul frumuseții. Fără puțin mister, frumusețea este o eroare. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Nu orice femeie poate transforma frumusețea în mister. Există întrebări mai durabile decât piramidele egiptene. Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Alergăm după propria noastră definiție. Există două filosofii: a sătulului și a flămândului. S-ar fi cuvenit ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul. În viață nu poți să spui decât adevărul, ori să arunci cu pietre în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
învins atât necunoscutul cât și indiferența celor din jur. Biblioteca nu poate face dintr-un prost decât un ignorant studios. Omul-un conglomerat de tensiuni și de speranțe. Nu turna informație nouă în minți sclerozate. Prohibiția incită curiozitatea. Dacă în rai ar fi fost interzis șarpele, scăpa cu viață mărul. Nu doar întrebările greșite rămân fără răspuns. Artistul are o curiozitate de copil rămas singur acasă. Incertitudinile mișcă spiritul uman. Ideile mari nu pot fi decât limpezi. Omul contemporan pendulează între
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gânditoare continuă să-i sporească, mai ales, fragilitatea. Omul - o argilă fulgerată de curenți cosmici. Omul contemporan a transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Cum să nu trăim prost, noi, pământenii, când chiar la prima negociere am dat Raiul pe o mușcătură de măr. Marile cărți ascut dinții întrebărilor, nu se hazardează să dea răspunsuri. Irumpe tot mai des din noi magma iraționalului. De unde atâtea pretenții. În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de speranță. Cea mai mare popularitate o au întemeietorii și demolatorii de religii Omul leagă de credință sublimul. Dar și frica. Cât încă mai pot greși, mai lasă-mă, Doamne, pe Pământ! Paradisul poate fi sublima monotonie a imaginației umane. Raiul ar fi minunat. Dar prea multă prohibiție s-a îngrămădit în el. Religia i-a lăsat omului o rană deschisă : nevoia de sacru. Dacă a creat o lume, înseamnă că și Dumnezeu este poet. Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
grăbesc primenirea religiilor. Prima icoană cu chipul lui Iisus a fost bobul de grâu. Unii cred în Dumnezeu doar când mănâncă ciuperci, ori zboară cu avionul. Chiar și seninul Acropole e o însumare de golgote. Nu pot lega mirosul de rai decât cu cel al fânului proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația om - divinitate sintaxă sau mister? Doar două lucruri mă apasă : cerul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Să fie, oare, suferința o precondiție a mântuirii? Nici în Paradis nu există democrație. De foarte multă vreme nu s-au făcut alegeri libere. Creștinismul a reușit să logodească cea mai accesibilă exprimare cu cel mai profund conținut. Unde e Raiul, părinte? Dracu știe, fiule! Totuși Golgota este preludiul învierii. Suferința poate fi o formă de mântuire prin pedeapsă. Spre deosebire de filosofie, religiile au știut să cucerească lumea prin accesibilitate. Deși sursele luminoase s-au perfecționat la maximum, numai bătrâna lumânare își
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tem de chinurile iadului, cât de aglomerația de acolo. Până te vezi instalat într-un cazan, îți iese probabil sufletul. Criza poate fi a doctrinei religioase, ori a slujitorilor ei. Nu poți să fii și ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea întunericului, se împuținează și numărul ateilor. Cerul - această epidermă a dumnezeirii. Religia - o iubire platonică fată de un mire bănuit, dar nevăzut. În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu și-i caută pe ai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de fascinația unicatului, ci de cea a varietății. Cândva, dragostea era ca vărsatul de vânt. Nu te puteai îmbolnăvi de ea decât o dată în viață. Acum, o poți contracta și de trei ori pe zi. Iubirea - o sublimă caleașcă spre rai. Iubirea - această academie a instinctelor. Dragostea e oarbă, constată cu bucurie oftalmologii. Mă tem că violul va înlocui iubirea. Din deliciu, iubirea poate deveni oricând ... capriciu. Căutăm în iubire streașina mării risipită în noi. Pe la treizeci de ani, tinerii pun
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aspirația spre absolut. În rememorarea tinereții lor, bătrânii nu uită să spună ce donjuani feroce au fost. În privirile îndrăgostiților zburdă licurici. A doua căsătorie este adulter, ori pedeapsă? Cine își inițiază partenerul într-ale iubirii are loc rezervat în rai. „Iubiți și faceți ce vreți!” spunea Sf. Augustin. L am ascultat și uite ce a ieșit! După exuberanța tinereții, iubirea se retrage în mausoleul casnic. Telenovelele au un pronunțat caracter educativ. Ele demonstrează că alte căsnicii merg mult mai prost
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și insipidă. Există o diviziune a muncii și în artă. Unii șoptesc în poezie, alții urlă prin redacții. Pasărea Phoenix a artistului este copilăria. Și în artă s - a schimbat proporția dintre grosier și suculent. Muzica - o compensație, poate, pentru raiul pierdut. Până la un punct, destinul creației se află la mâna receptării. Postmodernismul - un clișeu împotriva clișeelor. Se înmulțesc în proporție geometrică veleitarii și purtătorii de fumuri culturale. Arta este încă generatoare de substanță activă. Pentru scriitor, coala de hârtie are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea poezie. Avangarda literară ar putea fi o sublimă gesticulație de operetă. Muzica - printre puținele materializări ale sublimului. Arta autentică te recheamă. Unii transformă spaima de neant în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pretenție la spațiul locativ. Presa fetidă e ca un copil obraznic care suferă numai când îl ignori. Săracul moare de foame, bogatul - de greață. Emisfera nordică a Pământului este mai sătulă și mai arogantă. Spiritul concurențial ne - a scos din raiul comunei primitive. Moda se regenerează autodepășindu-se. Apatia distruge România. Nu am găsit altă rimă ). Nu încurcați ușile ! Pe una scrie „ bărbați ”, pe alta : „ opinii despre bărbați ”. Studii superioare poți să faci, fiule ! Dar să nu ajungi cumva intelectual ! Laudă - ți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu a avut mai mulți fani decât dolarul. Ieșirea din contingent nu rămâne nepedepsită. Artiștii de curte formează o specie perenă. Inchiziția ni s - a infiltrat în priviri. Și chiar în suflete. Pentru unii, lenea este o anticipare pământeană a raiului. Nu s - au descoperit încă daruri gratuite. Ne rătăcim uneori prin regnul de sub condiția noastră. Bănuia că o va lăsa bărbatul, dar nu chiar de la o înălțime atât de mare. Acuzăm justiția , dar beneficiem uneori de inechitățile ei. Și democrația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este marea poartă spre uitare. La bătrânețe, așteptăm cu înfrigurare invitația la masa rotundă a neantului. Cei slabi își topesc deziluziile în sinucideri. În genomul uman este înscrisă și plecarea. În pragul desprinderii de viață, îndreaptă-ți ochii minții spre raiul copilăriei. Mulți dintre marii români au murit ori în ospiciu, ori în exil. Murim îndeosebi noaptea. Când lumina nu ne poate apăra. Cred că și moartea e poezie. Pentru că ne logodește cu Absolutul. Viața este un dar sublim. Iar moartea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-și mai amintea nimic. Se fâstâcise rău de tot. Observând deruta și stângăcia partenerului novice, preluase ea inițiativa. L-a invitat pe o bancă chiar din apropierea lor. El și ea alături și amândoi împreună au intrat, pe neobservate, direct în rai. În jur nimeni. Visa cu ochii deschiși. El, un muritor de rând, în paradis alături de o zeiță. O zeiță mică care-i șoptea ceva la ureche. Niște sunete, izvorâte din cristale înșirate pe corzile unei viori care sunau cam așa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Afrodita. După una din ele, cioplită anapoda, o fetiță în albastru, veselă, cu ochii de aceeași culoare, se ascunde de lentilele aparatului de fotografiat. Undeva în stânga, la o depărtare apreciabilă o colină verde, ce sugerează existența unei grădini desprinse din rai și aduse pe pământ, închide orizontul în acea parte. În continuare, sub un cer senin cât cuprinde zarea, se unduiesc lin valurile mării. E Aotearoa, Țara Marelui Nour Alb scăldată în inegalabilul albastru de Voroneț. Un carusel din Divertis Parc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înconjurător este lipsit de atmosferă. Contrar tuturor așteptărilor, un miros proaspăt de rășină îl învălui din toate direcțiile, ca și cum ar fi într-o stațiune de munte, numai între brazi și pini! Respira într-un loc lipsit de oxigen! O fi raiul la care el nu s-a gândit și de existența căruia a avut mari îndoieli? Din cărțile pe care le-a citit, și nu puține, știa precis că în presupusul rai totul e perfect organizat, că acolo există o ierarhie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Respira într-un loc lipsit de oxigen! O fi raiul la care el nu s-a gândit și de existența căruia a avut mari îndoieli? Din cărțile pe care le-a citit, și nu puține, știa precis că în presupusul rai totul e perfect organizat, că acolo există o ierarhie asemănătoare cu cea de pe Pământ însă mult mai dreaptă și mai armonioasă. Ori aici, în jurul său, totul e pustiu. Nu mișcă nimic, nu există nimic viu. În rai sunt îngeri cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că în presupusul rai totul e perfect organizat, că acolo există o ierarhie asemănătoare cu cea de pe Pământ însă mult mai dreaptă și mai armonioasă. Ori aici, în jurul său, totul e pustiu. Nu mișcă nimic, nu există nimic viu. În rai sunt îngeri cu aripi albe din puf, care plutesc deasupra unor livezi cu pomi roditori, încărcați cu fructe zemoase și parfumate, bune de mâncat; izvoare cristaline din care te poți adăpa oricând; câmpii cu plante și flori exotice, multicolore, chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un zar uriaș aruncat la întâmplare printre pomi, butuci de vie și flori. Așezate pe colț, la încrucișarea a două artere principale, atât grădina cât și locuința constituiau un loc de odihnă și de recreare ideal, un adevărat colț de rai, la care jinduia orice muritor. Prietenia dintre cei trei a rămas aceeași și în timpul liceului, chiar și mai târziu, numai că în timp ce Mișu Borza terminase Universitatea din Iași și Costică Bidaru pe cea din București, Lică Ignat nu a găsit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și-l făcea să uite și de lecții și de școală. După salutările de rigoare, soția lui Bidaru nu se putu abține și exclamă: Ce minunată grădină ai, un adevărat colț de rai! Apoi, după ce urcase cele patru-cinci trepte și se oprise chiar pe cerdac, în pragul ușii, neștiind cine se află dincolo, întrebă în continuare: Mai ai și alți invitați? În afară de voi și logodnica mea, nu am invitat pe nimeni. Doar mama
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bunicuțe și cu trei-patru moșneguți cu care servea din când în când câte un păhărel de țuică în timp ce susțineau că, dacă vor fi în fruntea țării, ar ști ce trebuie făcut, ar transforma-o rapid într-un adevărat colț de rai. Dacă ești așa de bun, de ce nu-ți depui candidatura? Îl întrebă odată Bidaru pe unul din ei. Strângi o sută-două de mii de semnături, le depui la tribunal și atât! Nu te împiedică nimeni. Acesta, după ce s-a scărpinat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie bună, ci fotografii. Probabil că se va face fotograf. Mai știi? Și când eram întrebat ce o să mă fac când mă voi face mare, repede răspundeam: fotoglaf, așa cum puteam. Eram la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]