6,973 matches
-
decât ceea ce vedem și trăim pe această lume. Creștinismul ne oferă un îndreptar de îndemnuri și acțiune pentru desăvârșirea noastră. Ni se oferă o șansă, ne putem salva dacă dorim și dacă avem puterea s-o facem. Iadul ca și Raiul sunt două lumi aflate la îndemâna noastră. Dar, pentru că suntem ființe mici, creații ale lui Dumnezeu, mântuirea 265, izbăvirea nu vin decât ca urmare a unui efort. Nu știm să mai existe religii care să-i ofere omului o asemenea șansă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
târziu de lumea capitalistă. Exista chiar o ostilitate față de avere, moștenită și cultivată probabil tot în linia creștinismului, oamenii fiind marcați de insistența cu care Noul Testament amintește de faptul că bogatului i se va face cu greu un loc în rai. Spiritul de fructificare a banului întârzie să apară în toată splendoarea sa, cu toate că așa cum demonstram rădăcinile lumii occidentale se bazau și pe spiritul economic iudaic. Folosința banului rămâne în urmă, împiedicată fiind de intensitatea fenomenului religios. Nu apare și nici
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dintre cer și pământ, revoluție prin care se va realiza în mod decisiv o reconstrucție a sălașului oamenilor, separat de dependența divină"76. Subliniez încă o dată că Reforma și capitalismul care i-a urmat nu reprezintă o nouă izgonire din rai, pentru că omul rămâne alături de Dumnezeu, de această dată, numai că își permite, iată, să construiască, cu de la sine putere, o lume în care să-l invite pe Dumnezeu. Reforma nu trebuie, deci, înțeleasă ca un eveniment izolat, în interiorul căruia cineva
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cu părerile personale care se încetățenesc și capătă aureola unor adevăruri. Vremurile bune de altădată au și un substrat cultural-religios adânc. Suferința umană, a vieții zilnice, este greu suportată și omul oftează nostalgic după liniștea primară a apartenenței sale la raiul divin. Poate că nici azi nu suntem obișnuiți cu bătălia cu viața în fața căreia ne-a pus Creatorul. Există ceva adânc în această remanență, poate chiar ceva de ordin genetic. Oamenii caută liniștea și își doresc liniștea, prea adesea obosiți
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru că omul nou, comunistul, nu va mai dori și nu va mai avea. Și ce este cel mai important lucru, prin îndepărtarea de religie, omul își va căuta o nouă independență, o nouă putere. Omul nou, socialist, trăiește într-un rai în care este perfect egal cu ceilalți și nu în conflict sau competiție cu ei. Comuniștii sunt toți frați între ei pentru că nu mai au nimic de împărțit, deoarece nu mai au nimic în proprietate. Totul este al tuturor, iar
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
provocării de a părăsii o situație câștigată și desăvârșită ca atare și de a se încumeta în angajarea pe o cale nouă, deosebită, la capătul căreia s-ar putea ivi sau nu o nouă integrare în desăvârșire. Izgonirea din grădina raiului, într-o lume neprietenoasă, în care femeia va fi silită să nască prunci în durere, în vreme ce bărbatul va trebui să mănânce o pâine scăldată în sudoarea frunții, este încercarea implicată în acceptarea provocării Șarpelui". Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei, Editura
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o vom considera ca fiind o ,,criză de sistem", în sensul pe care îl oferă oamenii de stânga acestei sintagme. Pentru ei toate crizele capitalismului ar fi trebuit să fie ultimele, sistemul să dispară și să apară pe pământ un rai în care leii sunt, în sfârșit, prietenii gazelelor. Ilie Bădescu crede că: ,, Ea este o criză care atinge fundamentele actualei civilizații. Wallerstein o numește ,,criză sistemică", încadrând-o între fenomenele care atestă sfârșitul unei civilizații". Ilie Bădescu, Despre criză în
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
înfrângere serioasă, exploatatorii răsturnați - care nu se așteptau la acesată răsturnare, nu credeau că ar putea fi răsturnați, nu admiteau această idee - se aruncă în luptă cu o energie înzecită, cu o patimă turbată, cu o ură însutită, pentru recâștigarea ,,raiului" care le-a fost luat; pentru familiile lor care trăiau atât de bine și care acum sunt condamnate la ruină și mizerie (sau la muncă ,,simplă"...) de către ,,prostimea mârșavă". Iar explatatorii capitaliști sunt urmați de marea masă a micii burghezii
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a colindat toate mănăstirile din țară. Le cunoștea pe toate. Când a ajuns prima dată la Rohia de jos de la poalele dealului a simțit că plutește. Simțea că era ceva deosebit, chiar și înainte de a vorbi cu oamenii. Aici e raiul, aici e pentru mine." Aici a și rămas. A murit conștient, cu lumânare, și i s-au citit rugăciunile. Am aflat după aceea că la înmormântare nu au participat foarte mulți. Nu s-a organizat nici masă pentru că nu le-
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
de după căderea în ispită și păcat. Caz în care, mîna dreaptă a lui Adam nu mai este pe inimă, ci îndreptată, ca o acuzație, către Eva. Barba și mustața lui Adam sînt atunci o mărturie că perechea se afla în rai de ceva vreme. Este momentul aici să semnalez un lucru care m-a frapat. Nici o scenă nu ne arată că perechea s-ar fi bucurat, în Rai, de Rai. Paradisul, pentru ei, pare a fi reprezentat exclusiv de interdicție și
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
oarecum. Fiindcă, în extrema dreaptă, îl vedem pe Dumnezeu creîndu-l pe Adam. Iar în extrema stîngă, Arhanghelul Mihail, cu spada ridicată, îi prigonește pe Adam și Eva. Cu următorul pas, nefăcut încă, aceștia vor ieși definitiv din cadru și din rai. Această scenă, cea mai cinematică din tot tabloul, este atît de bine concepută, încît implică și căderea, prăbușirea. Și, poate, și eterna alergare. Adam și Eva pot fi precursorii lui Isaac Laquedem. În fond, ce face omul, pe Pămînt, decît
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
stînga lui, din punctul de vedere al privitorului, se află un soare care încadrează, ca o aură, chipul divin, ce totul priveghează, chiar și atunci cînd pare a fi absent. Soare menit să lumineze/să lipsească de lumină fuga din Rai a cuplului primordial, urmat, la o distanță respectuoasă, de cîteva animăluțe cam speriate. Fugă la care asistă, volens-nolens, dar mai mult întorcînd spatele dezastrului, și niște îngerași stîrniți dintr-un tufiș. Dar tot în stînga, pe fundal, vedem și niște
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
la Capri. Pînă aici, sînt de acord. Și eu am fost în Arcadia, și am simțit nevoia să rămîn, etern, acolo, contemplînd, de pe o stîncă, cerul, marea. Totuși, deși nu citisem, pe atunci, nuvela lui Somerset Maugham, am plecat din raiul factice de lîngă vedi Napoli, poi Mori (Mori e un sat din imediata apropiere a orașului Neapole, în caz că ați uitat!) după doar cîteva ceasuri. Eroul lui Maugham alege altă cale. Calea care îl va duce spre mai mult decît pierzanie
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
boschete, veșnic hăituit, mereu simțindu-se amenințat. Nu pierde numai Paradisul, ci se pierde și pe sine. E sortit să renunțe la însăși condiția de om. Dacă drumul către iad e, uneori, pavat și cu intenții bune, opțiunea exclusivă pentru rai te poate duce la o catastrofică dezintegrare. Este nevoie de o măsură în toate, pare a spune Maugham, ca și anticii, ca și renascentiștii. Se spune că hăul iadului - groapă incomensurabilă pentru durerea lumii - ar fi apărut atunci cînd Lucifer
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Pînă și diavolul are dreptul la un avocat. Însă nu asta voi fi eu aici. Tot ce vreau să spun este că-i înțeleg durerea fără de măsură, chiar dacă din plin și-a meritat-o. Nimic nu poate, vreodată, compensa pierderea Raiului. Totuși, pentru Adam și Eva, s-ar părea, există compensații. "Raiul era acolo unde era ea", spune Mark Twain că ar fi scris Adam pe piatra de mormînt a singurei femei din viața lui. Mulți afirmă că iubirea împărtășită poate
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
voi fi eu aici. Tot ce vreau să spun este că-i înțeleg durerea fără de măsură, chiar dacă din plin și-a meritat-o. Nimic nu poate, vreodată, compensa pierderea Raiului. Totuși, pentru Adam și Eva, s-ar părea, există compensații. "Raiul era acolo unde era ea", spune Mark Twain că ar fi scris Adam pe piatra de mormînt a singurei femei din viața lui. Mulți afirmă că iubirea împărtășită poate fi un paradis. Chiar dacă, de regulă, o spun cînd nu o
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
clemenți. Da, desigur, poți să te întorci și ai aceleași drepturi ca și paradisiacii en titre. Tu ai chiar o calificare în plus: aceea de a fi fost cîndva, illo tempore, zvîrlit afară. Chiar dacă atunci cînd suni la interfon, porțile raiului ți se deschid larg, nefiind vegheate de nici un arhanghel, și chiar dacă nu vezi, pe panoplie, nici o spadă, chiar dacă știi perfect că și fărîmele de rai la care mai ai dreptul tot ți-ar fi, măcar pe un plan, benefice, tu
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
a fi fost cîndva, illo tempore, zvîrlit afară. Chiar dacă atunci cînd suni la interfon, porțile raiului ți se deschid larg, nefiind vegheate de nici un arhanghel, și chiar dacă nu vezi, pe panoplie, nici o spadă, chiar dacă știi perfect că și fărîmele de rai la care mai ai dreptul tot ți-ar fi, măcar pe un plan, benefice, tu tot nu poți să te întorci. Fiindcă porți în tine, înăuntru sau afară, urletul perpetuu al lui Lucifer, vag ascuns de un surîs de circumstanță
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
porți în tine, înăuntru sau afară, urletul perpetuu al lui Lucifer, vag ascuns de un surîs de circumstanță. Poate că greșeala pentru care ai fost alungat a fost chiar asta: de a fi crezut, cu obstinație, că acel loc e raiul și de a continua s-o crezi orice s-ar fi întîmplat, orice s-ar întîmpla. Dacă ai putea să-ți spui: m-am înșelat, nu am fost în Arcadia, ci numai într-un loc ceva mai bun ca altul
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
un alambicat tablou de Cranach, cu o simbolistică pe care, în mare parte, nici nu o înțeleg - ai fi salvat. Ai putea să uiți, să ierți, să nu mai suferi. Liberul arbitru ne-a fost însă dat pentru a recunoște raiul și cînd îl găsim și dacă-l pierdem. Deci alungarea e definitivă și nici măcar scrisul - sau pictura - nu eliberează.
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
buzele lui împletite, trăgând câte un picior în burta calului, colțosul Achim și Nilă cu fruntea lui lată și groasă, încrețită în sus a nedumerire, Niculae terorizat de o Bisisică infernală, la antipodul mioarei năzdrăvane de pe-un colț de rai, liniștita Tita și copilăroasa Ilinca, Guica, imagine sfredelitoare a răutății, bestecăind la ghemul ei de lână neagră, Birică îndrăgostit și cântând dumnezeiește, Polina vorbind tăios și înalt, în timp ce ochii îi sticlesc a veselie, Bălosu cu ceafa lui albă, nearsă de
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
nici un fel de ezitare de către numitul Sorban, posesorul unei stranii biografii publice și-al unui impecabil accent maghiar sunt decorabile într-o țară ce se vrea civilizată și europeană, înseamnă că bătaia de joc a atins proporții maladive. Numai în raiul infracțional numit România se pot petrece, simultan, astfel de lucruri: ca asasini dovediți pentru că asta sunt Stănică și Creangă să zburde netulburați, dispărând, pur și simplu, de sub ochii polițiștilor, și ca reprezentanților de frunte ai ideologiei servite de numiții să
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
ne privim ne-au mai rămas/ Ferestrele de iarbă"). Există Dumnezeu, în poezii care amintesc destul de mult de Psalmii lui Arghezi ( " Atât ar fi,/ Față de față-doamne,/ Să te mai văd odată și să tac"). Aceeași răzvrătire: ( "Voi copii goniți din raiuri,/ Pe Pământul tristei veri;/ Voi, sătui de ruguri sfinte/ Și de-atâtea învieri;// De-ați căzut în valea noastră,/ Frați cu noi întru durere,/ Să ne-ntindem la o umbră/ Prin ierboasa încăpere" Balada îngerilor căzuți). Există dezgust: ( "Onan se
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
și vise/ lupul trăsnit trecea urlînd prin duminica omului/ care murise" ( Cimitirul vesel). După cum cadența folclorică își face loc, ca un paradoxal luminiș întunecat, în desimea stihurilor de ortodoxă constituție expresionistă: "hai hai și iar hai/ fă Doamne o crîșmă-n rai/ ai lichior de toporași/ spune Doamne cui mă lași/ și-i bătută și-nvîrtită/ și-i bătută și-nvîrtită/ moartea-i mîndră și gătită/ mîndră-i moartea și horită/ să te bucuri țintirime/ pentru-acela care vine" ( ibidem). E o sugestivă întîmpinare a morții
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
urează o călătorie ușoară de-a pururi". Lăsînd la o parte aluziile facile și poeziile de efect ieftin, rămîn cîteva imagini, sau chiar cîte un poem întreg, pline de savoarea și clocotul lumii pestrițe în care trăim. Grișa Gherghei - Culisele raiului, Ed. Coresi, Colecția "Poeții orașului București", 2000, 48 p.
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]