8,278 matches
-
civilizată. Astfel, le récit de vie devine temă obligatorie a fiecărui membru al sectei elohimiților o sectă religioasă pe care autorul insistă mult -, aspirant la nemurire. Există, așadar, două nivele de autentificare, dintre care primul, cel al prezentului, Îndeplineste funcția realistă a romanului, iar al doilea, cel al viitorului imaginat, exercită asupra primului o funcție critică, semnalînd permanent caracterul ficțional al scrierii. Tot atît de adevărat este Însa că influența celor două planuri unul asupra celuilalt poate funcționa invers: viitorul ficțional
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atunci cînd face parte dintr-un patrimoniu literar - de ficțiune. Pentru că, pe măsură ce criza identității sporește printre indivizii unei societăți, e normal ca textele literare apărute s-o ilustreze mai mult sau mai puțin acut printr-o Îndepărtare crescîndă de la reprezentarea realistă clasică - holistă - și apropiere concomitentă de individual (ceea ce poate primi o mulțime de nume - sine, eu, subconștient, Cu-ul etc.) Tot mai puțin stăpîn pe realitate, sau știindu-și cititorii astfel, creatorul de literatură dezvoltă universuri referențiale compensative și, cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-și pune În paranteză vigilența deconstructivă. Chinul scriitorului de a scrie și credibil și frumos se Întîlnește cu acela al cititorului de a crede și În ce e frumos. Autobiografia apare astăzi textul autentic prin excelență, delestat de pretenții reprezentative “realiste” și moralizatoare a căror autorizare a expirat (unul din motivele pentru care texte ale scriitorilor români ai generațiilor trecute se văd demolate de percepția estetică tînără). Dar constrîngerile formale, deontologice și nu În ultimul rînd economice ale autobiografiei sînt prea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cu alte cuvinte, literatura se autojustifică pe măsură ce ajunge să echivaleze cu o nesfîrșită supapă, să se instituie ca un cîmp al libertății și ca un recipient de violență imposibil de exercitat În real. Mai există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mult truisme. Altele, clișee flaubertiene. Putem bunăoară să apreciem o provocare asumată, o autenticitate cu atît mai elocventă cu cît iese de sub incidența convențiilor și pactului autobiografic - nu denunțîndu-le, ci prin indiferență. Putem aprecia din loc În loc pasaje de literatură realistă prin care autoarea dă dovada unui talent literar remarcabil, dar nu ieșit din comun. Nu putem În schimb să ne mai aventurăm În bărcile revoluției sexuale a cărei ștafetă ar fi preluat-o directoarea revistei de artă contemporană Art Press
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
capacitate de asimilare a societății consumeriste. Merită să observăm că diagnosticele sociale fidele discursului care a dus la politicile de șoc suportate În secolul XX s-au numit - atunci cînd au fost date, prin deturul ficțiunilor, de romancieri - realism. Romanul realist francez din zilele noastre și-a mutat accentul de pe “noi” pe “eu”, În concordanță cu recenta resurecție a individualismului (cu cîteva excepții notabile și cu atît mai semnificative, ca cea a lui Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
recenta resurecție a individualismului (cu cîteva excepții notabile și cu atît mai semnificative, ca cea a lui Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum de cea ficțională, revendicativă. Ea se cantonează, Într-o primă diviziune, fie În social și realistă la modul mizerabilist (dar cu infuzii lirice), fie În metafizic și realistă la modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
semnificative, ca cea a lui Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum de cea ficțională, revendicativă. Ea se cantonează, Într-o primă diviziune, fie În social și realistă la modul mizerabilist (dar cu infuzii lirice), fie În metafizic și realistă la modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie), cantonată În individual avidă de actul scriptural În sine care aspiră, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revendicativă. Ea se cantonează, Într-o primă diviziune, fie În social și realistă la modul mizerabilist (dar cu infuzii lirice), fie În metafizic și realistă la modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie), cantonată În individual avidă de actul scriptural În sine care aspiră, În fibrilații disperate sau doar neurastenice, viața. Această tipologie ad-hoc s-ar putea să fie incompletă, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se pune nici cea a vreunei opțiuni estetice. Funcționarea acestei literaturi este caracterizată foarte bine de paradoxul lui Crisip: „Dacă spui ceva, acel ceva Îți iese pe gură; dacă spui car, atunci un car Îți iese pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
optime pentru apartament. Reglajul se face, e drept, și prin climatizor, dar, chiar și-așa, artificial, spațiul caloric vede renăscînd un personaj mult mai aproape, cu toate măsurile de precauție luate pentru a nu fi confundat, de cel al reprezentării „realiste”. Paralel, Însă, cu literatura de douzeci de grade, Marie Redonnet este scriitoarea care trebuie considerată, prin romanele, nuvelele și piesele ei, prima autoare a literaturii cu temperatură pozitivă. Cu atît mai mult cu cît literatura ei nu pare să vină
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestea pot fi considerate reflexe de realitate istorică, cu greu porțiuni din textele lor acceptă iradierea istoriei, astfel că povestea, deși programatic minimalizată prin viteza derulării, capătă o individualitate remarcabilă. Apoi, În comparație cu Mersault, personajele Mariei Redonnet iau distanță față de reprezentarea realistă, iar, față de estetica camusiană Îndatorată categoriei sublimului, cea redonnetiană rămîne minimală, simulată: un test ar putea fi și cel al personajului. La Camus există un antierou, la Redonnet personajele seamănă și se individualizează cu greu unele de celelalte. Categoria personajului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorba despre personaje care traversează agonic, sau brutal, situațiile cele mai banale - pentru că tocmai lipsa de orizont a acestor situații constituie sursa unor dezechilibre incurabile. Din acest punct de vedere, contrastiv, literatura Mariei Redonnet oferă o reprezentare mult mai puțin realistă, mai șarjată, față de colegii ei care, deturnat, reușesc totuși să descrie cu minuțiozitate omul contemporan. Personajele Mariei Redonnet sînt ținute În mod artificial la temperaturi joase, pentru a nu constitui noi capete de acuzare În procesul literaturii celei mincinoase. Literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca loc de Întîlnire Între două personaje, se dovedește a fi un non-loc: „Ne dăduserăm Întîlnire cu Li Qi În fața gării din Shanghai, mai bine spus În China.” Sub zodia clipirilor rele din ochi și a elogiului fugii stă dimensiunea realistă - mereu implicită - a cărților lui Toussaint, unul infinitezimal, repet, care reușește să pătrundă În interstițiile suprafeței plate a lumii globalizate. Romanele lui Toussaint sînt, ca și cele ale Noilor romancieri francezi din care descind - deși În alt fel, mult mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
urma. Jean, personajul absent din romanul lui Adely, este astfel o figură a absenței, și de aceea nu contează foarte mult cine - În termenii societății civile sau ai Înfățișării fizice - este el. Absența justifică monologul, discreditează polifonia rațională a romanului realist și pretenția estetică a armoniei. În sfîrșit, din preeminența monologului interior În fața celorlalte forme de discurs reiese ultima tendință Întruchipată de cartea lui Emmanuel Adely, minimalismul formal. În ciuda tematizării, cel puțin la nivel freatic, a excesului, veți fi remarcat deja
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autoficțiuni), mai toate noile ficțiuni franceze au, În centru sau la margine, critica nocivității Sistemului. Pe cît de veche, pe atît de actuală rămîne revoluția franceză, asumată acum pe diverse registre ca gest nu atît iconoclast, cît iconolatru: În romanul realist francez de astăzi, imaginea societății occidentale trimite la o altă imagine: exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o altă imagine: exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lejeră, Dernier inventaire avant liquidation (Grasset, 2001) În care Îi caracterizează pe cei mai buni 50 de scriitori francezi ai secolului al XX-lea. Fără să mă pretind pesimist, nici măcar sceptic, deși scepticismul poate fi considerat mereu drept o atitudine realistă, cred că literatura, inclusiv cea franceză, se Întoarce la condiția de divertisment - una pe care o părăsise În parte În ultimii 200 de ani - adaugîndu-și-o pe cea etnologică; avîntul literaturilor vernaculare o atestă pe ultima. Literatura și-a Încheiat cariera
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cît și cu autori care fac același lucru; apoi, la nivelul procesului de semnificare, unde semnificațiile sînt adunate În fascicule, În buchete: cititorul nu este inivitat să culeagă flori de pe un cîmp, ci i se oferă buchete gata ambalate. Romanul realist francez este aproape Întotdeauna un astfel de buchet care conține În mod intențional frumosul și adevărul. Atunci cînd nu se Întîmplă neapărat așa, cititorului nu i se oferă decît libertatea de a-și selecta flori pentru buchet În funcție de un tip
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
comportament „sucit”, în genul suciților din prozele lui Nicolae Velea și D.R. Popescu, de succes în momentul debutului lui C., indivizi cărora li se întâmplă în modul cel mai firesc tot felul de lucruri nefirești. Pe un fond de descriere realistă minuțioasă, atât de precisă încât devine cinică, se petrece un fapt neobișnuit, pentru care nu există o explicație logică, el aparținând deci domeniului fantastic, ceea ce oamenii acceptă fără uimire. Realismul magic aplicat la realitățile sociale din comuna Vintileasa oferă un
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
Pentru migranții cu familii în Borșa și care nu au intenția să migreze cu toată familia, mulți fiind de vârstă medie, transferul de bani și practicile transnaționale au o altă rațiune. Datorită faptului că aceștia nu își pot construi proiecte realiste de integrare în societatea italiană și de ajungere la un status stabil care să le asigure bunăstarea un timp îndelungat, ei preferă munca în străinătate ca o formă de navetism la distanță. Dacă în cazul multor altor tipuri de practici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
durata pauzelor dintre întâlnirile terapeutice. Curele psihanalitice sunt dificil de asemenea de inițiat la personalitățile patologice de cluster B. Totuși empatia manifestă a terapeutului și evitarea fenomenelor de contratransfer - în cazul personalității narcisice - precum și evitarea intimității și promovarea unui discurs realist - în cazul personalității isterice - le fac pe acesta accesibile metodelor (KOHUT, 1984Ă, (KERNBERG 1, 1974Ă (KERNBERG 2, 1974Ă, (HOROWITZ, 1977Ă. Dintre personalitățile de cluster C - cea obsesiv-compulsivă reprezintă tipul cel mai potrivit pentru abordarea psihanalitică. Sunt importante calitatea interpretării presiunilor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe informații din dosarul individului, evidențiind un stil de viață în mod cronic instabil și antisocial. Analiza factorială a itemilor din PCL-HARE Factorul 1 Factorul 2 2 Sens grandios al sinelui 15 Iresponsabilitate 4 Minciună patologică 13 Lipsa unor scopuri realiste pe termen lung 5 Manipularea altora 9 Stil de viață parazitar 6 Lipsa remușcărilor și vinovăției 12 Probleme comportamentale timpurii 8 Lipsa empatiei 18 Delicvență juvenilă 16 Neacceptarea responsabilității pentru propriile acțiuni 19 Recidivism 1 Farmec, șarm superficial 14 Impulsivitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că marea firmă străină - sprijinită de un guvern puternic - exploatează relativa slăbiciune a statelor-gazdă slab dezvoltate, care Încearcă să obțină un venit rezonabil din aceste surse. Este o opinie oarecum exagerată, iar În cazul firmelor industriale nu este cea mai realistă. Filialele acestor firme sunt mai bine integrate În economia locală, unitățile de producție fiind amplasate În zone intens populate, iar produsele sunt destinate În principal pieței locale. O altă temere a statelor-gazdă se referă la faptul că, datorită mărimii și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Atrage de asemenea atenția colindul dramatic în „două nopți”, O, ce veste minunată! (apărut în „Jurnalul literar”, 1997), amintind, prin tendința de cosmicizare a mesajului dramatic, un text precum Învierea al lui Lucian Blaga, dar punând accentul tocmai pe elementul realist, pe transpunerea faptului cotidian, miracol cosmic, capabil să reveleze înțelesuri ce depășesc condiția umană. SCRIERI: Poeme și imnuri, Sighișoara, 1940; Povestea foamei, Madrid, 1965; Nașterea tragediei, Madrid, 1968; Mouvement irréversible, Paris, 1972; Anul 1940, Paris, 1981; ed. pref. Vintilă Horia
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]